joi, 29 decembrie 2016

Sufletul politicianului

Un politician se trezește într-o noapte, în dormitorul său care arată groaznic. Totul era acoperit de o lumină sângerie, miroase a pucioasă și a sulf. La capătul patului stătea însuși Satan zâmbind. Bulversat, politicianul întreabă :
- Chiar tu ești... Satana ?
- Da, eu sunt și am venit să îți propun un târg..
- Ce fel de târg ?
- Îți pot aduce faimă, bogăție, femei frumoase, ascensiune în Parlament, contracte de lucrări publice și protecție împotriva anchetelor...
Politicianului ii sclipeau deja ochii. Rapid însă se încruntă :
- Si eu ce trebuie să fac în schimb ? Care este târgul ?
- Pentru toate cele date îți voi lua, după moartea ta, sufletul nemuritor.
Politicianul izbucnește în ras și, când se liniștește, se uită încruntat la Satan :
- Hai să lăsăm prostiile ... care este târgul ? Care e capcana din propunerea ta...

Povestea se încheie cu fata siderată a lui Satana....


miercuri, 28 decembrie 2016

Aerul tare si toxic al adevărului.

"Adevărul, trebuie s-o spunem, este insuportabil, omul nu e făcut ca să-l suporte; de aceea fuge de el ca de ciumă. - Ce este adevărul ? E ceea ce nu ne ajută să trăim. Este exact contrariul unui sprijin. Prin urmare adevărul nu servește la nimic, sau doar ca să ne pună într-un echilibru instabil, prielnic tuturor formelor de vertij."

Emil Cioran- Caiete.

Adevărul , un aer tare, de înălțime, toxic celor neadaptați a trăi în vârfuri de munte. Fără el ne-am sufoca în miresmele dulcege ale mediocrității traiului mundan. Zarathustra știe povestea mai bine.


marți, 27 decembrie 2016

Ingerii.

In ebraica veche erau numiți "malakim". Termen tradus apoi în greacă ca "aggeloi". Importați apoi în latină ca "angeli".
Toate denumirile se traduc prin "mesageri".  Acum știți de ce se numesc Îngeri.

De cele mai multe ori au aripi. Uneori însă coboară pe o scară înaltă pană la Cer ( Facerea XXVIII).

Unii patriarhi au combătut idea de aripi și de zbor. Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a spus clar că "puterile necorporale nu au pene".
Daca despre îngeri știți cate ceva, v-as invita ( singuri) să descoperiți Heruvimii și Serafimii (Facerea si Ezechiel). Ca totul sa nu va mai para atât de simplu.

Detalii.


miercuri, 21 decembrie 2016

Forțele oculte ?

Citesc zilele acestea o serie de articole îndreptate împotriva Primăriei Municipiului București. Irelevant căci nu despre asta vreau să vorbesc.
Aceste acuzații nu sunt limitate la acest episod ci apar extrem de des în "presa scrisă" : "forțele oculte".
"Forțe oculte" conduc PMB, forțe oculte conduc partidul X, forțele oculte...

Măi copii... eu înțeleg dorința voastră de a vă vinde broșurica sau a genera trafic pe web-site-ul vostru dar nu ați înțeles termenii. Dacă i-ați înțeles și ii folosiți eronat (dar în cunoștință de cauză ) sunteți niște nemernici manipulatori. Alegeți voi unde vă plasați. Nemernici manipulatori sau semidocți. 

Conform DEX
: " OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ** Științe oculte = doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte."

Conform Dictionarului de sinonime: "OCÚLT adj. 1. magic, misterios, (înv.) maghicésc. (Forțe ~.) 2. ascuns, criptic, enigmatic, misterios, secret, tainic, (livr.) sibílic, sibilín, sibilínic, (înv.) mistéric, tăinós, (fig.) nepătrúns."

Chiar va pare vouă ca este vorba de ocultism aici ? Putem suspecta indivizi cu IQ de 2 cifre ( mică cifră și aia ) de ocultism ? "Primăria are planuri esoterice" ? "La conducerea partidului sunt interese supranaturale" ? "Președintele reprezinta interesele sibilinice" ?

Niște cretini.... peste tot cretini fără educație... care fac educația maselor...




marți, 20 decembrie 2016

Cei sapte stalpi ai intelepciunii....

Deși știți ce tâmpenii a spus Klaus, Tăriceanu sau Nicușor, nu știți care au fost cei șapte înțelepți ai Greciei Antice. Nu e nimic, cat trăim, învățăm ...

    Cleobulus din Lindos: "Moderația este cel mai bun lucru" (Greaca: πάν μέτρον άριστον, pan metron ariston). De profesie.. tiran al Lindos-ului, Rhodes, c. 600 I.Chr.
    Solon din Atena: "Nimic in exces" (Greaca: μηδὲν ἄγαν, meiden agan). Solon (c. 638 – 558 I. Chr.) ,reformator, legiuitor, cel care pune bazele democrației in Atena.
    Chilon din Sparta: "Sa nu îți dorești imposibilul" (Greaca: μὴ ἐπιθυμεῖν ἀδυνάτων, mei epithumein adunaton). Chilon - politician, reformator si unul din cei care pun bazele societății utopice spartane. sec VI I.Chr
    Bias din Priene: "Cei mai multi oameni sunt rai " (Greaca: πλεῖστοι ἄνθρωποι κακοί, pleistoi anthropoi kakoi). Bias politician si leguitor , sec VI I.Chr.
    Thales din Milet: "Cunoaște-te pe tine însuți " (Greaca: γνῶθι σεαυτόν, gnothi seauton). Thales (c. 624 – c. 546 I. Chr) filosof si matematician. El a spus-o si nu Oracolul din Delphi care l-a "plagiat" punând-o pe frontispiciu.
    Pittacus din Mytilene: "Cunoaște-ti propriile oportunități/ avantaje " (Greaca: γνῶθι καιρὸν, gnothi kairon). Pittacus (c. 640 – 568 I. Chr) a guverna Mytilene (Lesbos) împreună cu Myrsilus. Implementator de democrație populara.
    Periander din Corinth: "Fii îndepărtat de toate" (Greaca: Ὅρα τὸ μέλλον, hora to mellon). Periander (fl. 627 I. Chr) tiran al  Corintului in secolele VII și VI I. Chr.Perioada de aur a Corintului.



Acum stii. Dar acum rămâne întrebarea : de ce doi tirani ? Dar de ce ulterior un Împărat ca stâlp al filosofiei stoice ?
Aici căutați singuri răspuns.

PS : Lista este făcută de Socrate. Care nu putea sa se adauge singur.



Fara glume.

Se duce olteanul la ardelean si ii da o palma.
Ardeleanul, nedumerit îl întreabă:
- E o gluma sau e serios?
Olteanul:- E serios!
Ardeleanul: -No ase, ca mie nu-mi plac glume d-astea 


Sfârșitul este necunoscut. Probabil prea insângerat.  

luni, 19 decembrie 2016

Autoevaluare

Mă îndoiesc că parlamentarii noștri, vechi sau noi, l-au citit pe Epictet stoicul. Ar fi trebuit să o facă. Din păcate ,intelectualii noștri au făcut-o. Si de aici un blestem al neimplicării lor în politică, administrație publică și conducerea societății. O vorba româneasca ar spune că "acolo unde e multă minte, e și multă prostie". Comentariul acesta este o digresiune a citatului din Epictet :
"Când îți asumi un rol mai presus de puterea ta, deopotriva îl împlinești rău și lași nefăcută fapta pe care ai fi putut-o duce la capăt."
Si asa avem prea mai putini ciobani și prea multi parlamentari ( nu este o generalizare totuși ).


vineri, 2 decembrie 2016

Ego-ul

O frumoasă povestire persană ne înfățișează un înțelept ajuns la poarta raiului. Bate puternic în ușa imensă și aude o voce :
- Cine e acolo ?
- Sunt eu !
- In această Casă nu există loc pentru tine și mine.

Stupefiat, înțeleptul pleacă și, după multi ani de meditație și gândire, revine la poarta raiului. Bate iarăși cu putere:
- Cine e acolo ?
- Sunt eu.

Dar ușa rămâne închisă. Înțeleptul mai petrece mult timp în pustiu, singur cu gândurile sale si revine.
- Cine e acolo ?
- Ești Tu !

Usa se deschise.....


miercuri, 30 noiembrie 2016

Des-fiintarea statului

Luând în discuție confiscarea averilor mănăstirilor grecești din România, ziarul Naționalul ( 3 Martie 1860) descrie motivul:
'[...] egumenii greci nu pot avea un drept de proprietate asupra mănăstirilor, fiindcă străinii nu pot dobândi proprietatea, chiar dacă le-ar fi fost dăruită după toate regulele. Teritoriul este fundamental; fără el nu e stat. A se aliena teritoriul catra străin, este a desființa statul și a se da în stăpânirea străinului."

Steaua Dunării completând : "Principatele-Unite fiind autonome, pot regula singure chestia mănăstirilor [...] constatând fericitele rezultate pentru scoale ce au izvorât din secularizarea veniturilor mănăstirilor chinovii, adeca pământene, cere o radicala secularizare a veniturilor tuturor mănăstirilor, închinate sau neînchinate".

Vremuri cu politicieni mândri și deștepți: Kogălniceanu, Sturza, Cuza,Negri s.a.m.d. Eu cred ca argumentele acelea ar trebui recitite. Totuși ele au stat la Unire si sunt fundamentul Statului Roman modern. Sa mai gândim fără rușine și fără "corectitudine politica"


marți, 29 noiembrie 2016

Iarasi surprindere...

Apariția primilor fulgi de zăpadă prefigurează acel discurs al autorităților care, la prima zăpadă serioasa, vor fi luate prin surprindere.
Aceasta surprindere nu ne este specifica. In anul 1941 Comandamentul Suprem al Wehrmachtului ( armata germana în al doilea război mondial ) afirma într-un comunicat :
" In decembrie, am fost luați prin surprindere de venirea iernii". ( Conform memoriilor lui Richard von Weizsacker ).


luni, 28 noiembrie 2016

Circumstantialitate

O femeie tanara si extrem de atractiva ia avionul spre casa din Elvetia. In avion, alaturi de ea ia loc un preot catolic caruia i se adreseaza imediat:
– Ma scuzati, Parinte, mi-ati face un mare serviciu ?
- Desigur, Copila mea, cu ce te-as putea ajuta ?
- Mi-am cumparat un depilator electric excelent; am platit foarte mult pentru el.. Depaseste cu mult limita de valoare a scutirii de vama si ma tem ca mi-l confisca. Dar dumneavoastra Parinte, ati putea sa-l treceti la vama ascunzandu-l sub reverenda.
- Cu adevarat, as putea sa-l trec, dar te previn ca inca niciodata n-am fost in stare sa mint.
- Dar dumneavoastra aveti o fata atat de cinstita incat nici asa nu vor intreba nimic- spuse tanara si da-du depilatorul preotului descumpanit.
Dupa aterizare la vama:
– Parinte, aveti ceva de vamuit ?-intreaba ofiterul vamal.
- Din crestet pana la brau n-am nimic de vamuit, fiule.
Acest raspuns bizar trezeste suspiciunea vamesului asa ca intreaba mai departe:
- Si sub brau ?
– Pai am ceva magnific facut pentru a servi femeilor, dar nu a fost folosit inca niciodata.
Vamesul rade cu lacrimi: – In regula, treceti mai departe! Urmatorul !

vineri, 21 octombrie 2016

Facand-o pe desteptul....

Asigurări. Un tip care se da deștept nevoie-mare ia în bășcălie un agent de asigurare:
”Asigurări de penis faceți ?”
Agentul: ”Da, domnule, facem și asigurări de penis”!
Deșteptul: ”Și îl înlocuiți cu unul nou ?”
Agentul: "Nu, domnule. Îndată ce încetează să mai funcționeze, asigurăm mentenanță nevestei dvs. pe parcursul întregii Dvs… vieți !”

miercuri, 28 septembrie 2016

Tocmai pe mine...

Un evreu se duce la rabin, și îi spune:
-Rabi, nu știu ce să mă fac cu fiul meu, pentru că, deși l-am crescut în spiritul religiei mozaice și am avut grijă ca el să respecte mereu căile și legile iudaice, mi-a spus că vrea să devină creștin. Cu ce am greșit?
La care rabinul răspunde:
-E interesant că mă întrebi tocmai pe mine, pentru că și eu l-am crescut pe fiul meu cât am putut de bine, și l-am îngrijit, și am avut grijă sa respecte Calea, dar și el mi-a spus că vrea să devină creștin.
-Bine, și ce ai făcut?
-Am c
ăutat răspunsul la Dumnezeu.
-Si?
-Si El mi-a răspuns: “E interesant c
ă mă întrebi tocmai pe mine, pentru că și eu…”

luni, 26 septembrie 2016

miercuri, 14 septembrie 2016

Sensuri ascunse. Cabala.

"[...] Cuvântul "mamă" se scrie em, adică 1+40=41. Cuvântul "tată" se scrie av, adică 1+2=3. Cuvântul "copil", yehed în ebraică, ne dă 10+30+4=44, adică suma tatălui și a mamei! Alt exemplu: dacă adunăm valorile numerice corespunzătoare cuvântului adam, "omul", ajungem la 45 ( 30+5+10). Or, această cifră corespunde celor două litere ale cuvântului ma, "ce?", în ebraică (40+5). Dacă punem în relație cele două cuvinte, reiese că omul este o întrebare, un "ce?" (quoi în franceza). Asa stand lucrurile, mi-am permis chiar să formulez un nou cuvânt în franceză, la quoibilite, pentru a exprima ideea ca omul nu are o esență, o definiție, că se definește tocmai prin lipsa de definiție.

Pe baza acestor considerații, cum să spun :"Dumnezeul omului" sau "Dumnezeul pentru om"? . Să ne amintim că, pentru Cabala, Dumnezeu i-a făcut în El însuși, prin contracția sa, un loc omului, precum o mamă copilului ei. Dacă adaug la valoarea numerica a cuvântului "mamă" pe aceea a cuvântului "om" pe care o conține, ajungem la cifra numelui lui Dumnezeu Elohim, adică 86. Or, din prima și ultima literă ebraică a acestui nume este format cuvântul "mamă", cea care poartă copilul. Literele care au rămas fac totalul de 45, adică "omul". Deci Elohim nu este un banal nume al lui Dumnezeu printre altele: el înseamnă foarte precis că Dumnezeu ii face loc omului ca să poată exista, că Dumnezeu are un aspect "matricial", "matern". Si dacă ne mai amintim și că omul este un "ce?", o întrebare, se poate spune că Dumnezeu poartă omul-întrebare, omul care este întrebare despre sine și despre Dumnezeu."


"Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu". Jean Bottero-asiriologul si Marc-Alain Quaknin-rabinul cu Joseph Moingt- iezuitul




luni, 12 septembrie 2016

Diferente de opinie

Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească.
Alexander Pope

Prostul... este cel care n-a încercat în viata lui nimic nou.
Erasmus Darwin 

 

luni, 5 septembrie 2016

Sigurantă.

Înțelepciunea filosofică este străină de logică. In cercetarea științifică, logica își are adesea rostul, dar nu întotdeauna. Nu este sigur dacă, în matematici, logica poate fi admisă în totalitatea ei. Si nu este deloc sigur dacă logica însăși este admisibilă în întregime.

L.E.J. Brouwer

vineri, 2 septembrie 2016

Cel ce împarte...

De multe ori am găsit ( mai ales în acte oficiale, achiziții publice, licitații etc) termene, condiții sau cerințe total aberante deși ascunse sub o explicație aproape logică. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la acest banc ( desigur ca lecție de viată):

Un preot și un rabin discută. Vorbesc despre partea pe care și-o opresc pentru ei din banii adunați la chetele din timpul slujbelor.
- La mine e simplu, spune preotul. Trag o linie dreapta pe jos, în biserică , și, după slujbă, când rămân singur, arunc toți banii în aer. Ce cade în dreapta liniei păstrez pentru mine și ce cade în stânga e pentru Dumnezeu.
- Eu procedez aproape la fel, spune rabinul, dar fără să trag o linie pe jos. Arunc și eu banii în aer. Ce rămâne în aer e pentru Dumnezeu. Ce cade pe pământ e pentru mine.


joi, 1 septembrie 2016

Rezistență civilă.

" Fă ceva de acest fel : dacă soarta te-a îndepărtat dintr-o poziție de prim rang în stat, rămâi totuși în picioare și ajută prin strigăt, iar dacă cineva îți închide gura, rămâi totuși în picioare și ajută în tăcere. Nu este niciodată inutil serviciul unui bun cetățean: prin faptul de a fi auzit, și văzut, prin expresie, prin gesturi, prin încăpățânarea tăcută și chiar prin mers el este de folos. "

Seneca - Epistulae morales ad Lucilium

Si înaintașii noștri au învățat bine această lecție și au perfecționat-o. Au strigat, când le-a fost închisă gura au rezistat, când au fost închiși în temniță, au cântat, s-au rugat și au scris poezii de revoltă. Au dat dovada civismului lor în pușcării, pe fronturile războaielor, manifestații sau revoluții. Și-au demonstrat calitatea de Cetățean.
Ei și-au făcut partea. A ajuns la noi torța nesupunerii și rezistenței civile împotriva agresiunilor din interior sau din exterior.


miercuri, 31 august 2016

Rit versus libertate

"Religia are întotdeauna tendința să se pună în locul lui Dumnezeu, să-i oblige pe oameni să treacă prin ea pentru a-l găsi pe Dumnezeu. Pentru mulți, Dumnezeu se află în cult sau în ceremoniile religioase, nicăieri în altă parte. Religia înseamnă deci obligațiile și tradițiile religioase cu ajutorul cărora îți închipui că ai acces la Dumnezeu sau că îl mulțumești pe Dumnezeu. Aceasta este concepția de care Isus s-a despărțit.

Să fim bine înțeleși ! Nu spun că nu este nevoie de toate aceste lucruri. Dimpotrivă, este întotdeauna nevoie, dar esențialul nu stă în ele, spre deosebire de ceea ce cred mulți, mai ales integriștii, fundamentaliștii, tradiționaliștii de orice fel!"

"Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu". Jean Bottero-asiriologul si Marc-Alain Quaknin-rabinul cu Joseph Moingt- iezuitul

[ Aici îmi aduc aminte aceea superba istorioara scrisa de Dostoievski cu a doua venire a lui Isus. ]

Existență si imaginar.

Notio mentis creata existentiam non involvit.
Conceptul creat de spirit nu implică existență.
Gottfried Wilhelm von Leibniz

Ca un exercițiu mental să înlocuim cuvântul "concept" cu : iubire, agresiune, ură, succes, proiect, afacere, s.a.m.d.
Spiritul imaginează, acțiunea creează. Ceea ce merită creat și, mai ales, ce poate fi creat. Creația ca ultim prag înaintea desăvârșirii. Creația ca măsură a omului creator, Homo Faber.
Frustrările generate de neînțelegerea acestei evidențe au sfâșiat istoria lumii.


marți, 30 august 2016

Beau tutun și mă gândesc la Poe

Imposibilitatea nu are grade. O concepție imposibilă nu poate să fie în special mai imposibilă decât altă concepție.

Edgar Allan Poe


luni, 29 august 2016

Complementaritate

Oamenii călătoresc pentru a se minuna de înălțimea munților, de valurile uriașe ale mării, de văile lungi ale râurilor, de vasta întindere a oceanului, de mișcarea circulară a stelelor; dar trec unii pe lângă alții fără a se minuna.
Sfântul Augustin

Călătorind, foarte mulți, cei mai mulți,  fug de ceva, de cineva , de Ceilalți. Pierzându-i pe Ceilalți uneori ai impresia (eronată) că te găsești pe tine. Călătorind nu faci decât să fugi , să pui o distanță intre tine și restul. Relaxarea călătoriei provine din absența ( temporară) a obligațiilor către Ei ( inclusiv către societate) și o suspendare a obligațiilor pe care simțim că le avem. Călătoria în afara țării tale, ca fugă supremă de obligațiile morale intrinseci istorice. Călătoria ca alienare supremă. O lașitate plină de soare. O fugă în care nu vrei să ii vezi pe Ceilalți , nici măcar suflet de om necunoscut. Orice față umană aducându-ți aminte de ceea ce fugi.

Invidiindu-i pe cei care nu simt nevoia de a călători căci s-au împăcat cu sine, cu Ceilalți și și-au aliniat existența posibilităților proprii.


Oroarea războiului

Cor de copii
  Vintilă Ivănceanu

S-a-ntors tata din război
Fără cap, fără cap,
Noi ne-am dus pe la vecini,
Țopăind, țopăind,
Si ne-am lăudat că tata
N-are cap, n-are cap.
Si pe tata l-am culcat
Fără plâns, fără plâns, într-un pat de-argilă albă
Fără arcuri, fără arcuri.
Mama singur-a țipat,
Numai mama, numai mama,
A-nceput să-și smulgă părul.

Negru, negru, negru, negru.
Popa a cântat frumos,
După carte, după carte
Apoi am plecat acasă
Fără tata, fără tata.




duminică, 28 august 2016

Unitatea de măsură. Egalitate.

Într-o zi un lăptar primește o citație de la judecătorie, fiindu-i intentat
un proces de către un brutar. Omul, foarte îngrijorat,se tot întreba cu ce o fi greșit . Brutarul însa știa; el l-a acuzat pe lăptar ca îl înșală la cântar când îi vinde unt.

Așa că, după ce lăptarul ii aducea kilu' de unt și pleacă, brutarul cântărea untul în prezența a doi martori.
Și într-adevăr, bănuielile erau justificate. În loc de 1 kg de unt, primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit doar 750 g de unt.
La proces , judecătorul îl întreabă pe lăptar:
- Spune, dumneata, ai cântar pentru cântărit untul pe care îl vinzi ?
- Nu, domnule judecător; nu am.
- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi untul cu kilu'?
- Păi, să vedeți. Eu am o balanța, pun pe o parte a balanței kilu'
de pâine ce o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte, pun unt, până ce balanța se echilibrează.

joi, 25 august 2016

Beau tutun si mă gândesc la Franciscus Hemsterhuis

"Când cel înzestrat cu intelect contemplă universul, se formează, printr-o deplasare a universului, un alt univers-imaginar, dar posibil. Si dacă această Ființă adaugă imaginației și intelectului principiul activ al libertății, ea poate da realitate acestui univers imaginar, ea poate alcătui întreguri proporțional cu forța și întinderea actului sau liber."

Franciscus Hemsterhuis






miercuri, 24 august 2016

Blestem istoric ?

"[...] Alăturea cu alte împrejurări precum susținerea înscrierii principelui Grigore Sturza între deputați, apoi între candidații la domnie, apoi schimbarea de text în legea promulgată, ea ne va arata, că viata parlamentară era încă la răsăritul ei; că luptele de partid, cu toată natura arzătoare a chestiunilor pipăite, nu aveau încă acel caracter de înverșunare care nu mai caută nici dreptate, nici adevăr, nici formă, nici fond, ci numai interesul grupării sprijinite; că era încă loc pentru înălțarea mintii deasupra interesului momentan, cătându-se numai la acel superior al ideilor atinse; că era încă o doză de idealism în începătornicele lupte parlamentare, pe care timpurile de mai târziu trebuiau să o înlocuiască desăvârșit cu precumpănirea intereselor de partid, dacă nu chiar individuale."

A.D. Xenopol - Istoria Romanilor din Dacia Traiană, Volumul XII - Domnia lui Cuza Vodă 1859-1866  , pagina 30 , partea " întâia "

Viata parlamentară doar la răsăritul ei mai conținea acel idealism care ar trebui să fie intrinsec existentei unui Parlament. Din păcate, și atunci, și acum au câștigat interesele de grup sau ( și mai periculos) cele personale. Parlamentul își ratează scopul și misiunea, discreditând ideea de Republică Parlamentară. O cauza a creșterii curentelor pro-monarhice și dictatoriale. In monarhie însă nu mai putem avea speranțe (monarhul ales de Dumnezeu pentru a conduce ?) iar o dictatură a idealiștilor în perioada Legiunii ne-a arătat cât de fragilă este coloana vertebrală a idealiștilor. Probabil sociologii și filosofii trebuie să revină la masa de scris în imaginarea unei noi forme de guvernământ.
Blestem al istoriei sau pur și simplu un parlament ca oglindă a decăderii morale a populației ? Nu cred în blesteme...






Cultură generală. Amintirea

"Amicitiae nostrae memoriam spero sempiternam fore" - Cicero
Sper ca amintirea prieteniei noastre să fie eternă.


marți, 23 august 2016

Spălarea creierelor.

Din motive personale (ideologice/religioase) am refuzat să comentez "scandalul" cu cele 3 milioane de Euro alocate de către Primăria Municipiului București pentru finalizarea Catedralei Mântuirii Neamului. Nu despre utilitatea ei sau despre "bani pentru spitale, nu biserici" vreau să vorbesc.
Vreau să discut despre "imensa" sumă de 3 mil. Eur. Din perspectiva Statului Român. Din aceasta perspectivă ( sau din cea a bugetului PMB) suma este infimă. OK, dar ea ar putea fi altfel cheltuită veți răspunde. Da, dar eu am alta idee : reanalizarea dosarelor de corupție. Ca sa aduc doar unul ( 1) în discuție ( luat aleator ) : dosarul Microsoft.

"O mită de 60 de milioane de euro.Prejudiciu adus statului de 27 de milioane de euro. Pentru recuperarea pagubei, instanţa a hotărât confiscarea a aproape 11 milioane de euro de la Dorin Cocoş, Gheorghe Ştefan, Gabriel Sandu şi Dumitru Nicolae.  Într-o anchetă paralelă, sunt urmăriţi penal şi foştii miniștri Ecaterina Andronescu, Valerian Vreme, Daniel Funeriu, Adriana Ţicău, Gabriel Sandu, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu, Şerban Mihăilescu."

Ce îmi pare mie eronat : nu facem noi ( stat) o recuperare integrală a prejudiciului ( încă 17.000.000 EUR peste cele -oare- recuperate) și din ea finanțăm și catedrala și vreo două ( trei, patru) spitale ? Gratis , cum s-ar spune. 27 mil EUR vs 3 mil EUR

Când însă ai devenit masă de manevră urli ce îți cantă televizorul.
Sincer acum... mai gândim și noi din când în când ? Punem și noi întrebările corecte guvernanților ?



Beau tutun si mă gândesc la Remo Bodei

" [...]De fapt, după cum se știe, noi nu părăsim niciodată prezentul și trăim trecutul numai în prezentul amintirii, iar viitorul numai în prezentul așteptării.

Timpul ( prezentul tridimensional, măsurat de distension animi) este, așadar, elastic; el se restrânge și se concentrează aproape punctual în atenție, dar se și lărgește "înapoi" în amintire și se prelungește "înainte" în așteptare, în proiectare, în teamă și speranță. "

Remo Bodei


luni, 22 august 2016

Gândul morții

" Tine-ți dinaintea ochilor, zi de zi, moartea și fuga și toate cele ce par îngrozitoare, dar, mai presus de toate, moartea: asa niciodată nu te vei gândi la ceva nedemn și nici nu vei dori să faci ceva nedemn."

Epictet- Manualul

Gândul morții, întotdeauna benefic, energizant și trăgându-ne în direcția moralității. Absenta gândului morții și alegerea unei gândiri în imediat, în facil, în "azi" sau cultura superficială a zilelor noastre. Motoarele capitalismului de consum alimentând pseudo-nevoile imediate și limitând viata umană la blestemul superficialului.
Alege : marionetă sau ființă morală !




Out of the Rose - William Butler Yeats

Atentie, fratii mei necunoscuti, sa nu impartasiti aceeasi soarta si aceeasi iluzie.  

"One winter evening an old knight in rusted chain-armour rode slowly along the woody southern slope of Ben Bulben, watching the sun go down in crimson clouds over the sea. His horse was tired, as after a long journey, and he had upon his helmet the crest of no neighbouring lord or king, but a small rose made of rubies that glimmered every moment to a deeper crimson. His white hair fell in thin curls upon his shoulders, and its disorder added to the melancholy of his face, which was the face of one of those who have come but seldom into the world, and always for its trouble, the dreamers who must do what they
dream, the doers who must dream what they do.

After gazing a while towards the sun, he let the reins fall upon the neck of his horse, and, stretching out both arms towards the west, he said, 'O Divine Rose of Intellectual Flame, let the gates of thy peace be opened to me at last!' And suddenly a loud squealing began
in the woods some hundreds of yards further up the mountain side. He stopped his horse to listen, and heard behind him a sound of feet and of voices. 'They are beating them to make them go into the narrow path by the gorge,' said someone, and in another moment a dozen peasants armed with short spears had come up with the knight, and stood a little apart from him, their blue caps in their hands. Where do you go with the spears?' he asked; and one who seemed the leader answered: 'A troop of wood-thieves came down from the hills a while ago and carried off the pigs belonging to an old man who lives by
Glen Car Lough, and we turned out to go after them. Now that we know they are four times more than we are, we follow to find the way they have taken; and will presently tell our story to De Courcey, and if he will not help us, to Fitzgerald; for De Courcey and Fitzgerald have lately made a peace, and we do not know to whom we belong.' 'But by that time,' said the knight, 'the pigs will have been eaten.' 'A dozen men cannot do more, and it was not reasonable that the whole valley should turn out and risk their lives for two, or for two dozen pigs.'
'Can you tell me,' said the knight, 'if the old man to whom the pigs belong is pious and true of heart?'
'He is as true as another and more pious than any, for he says a prayer to a saint every morning before his breakfast.'
'Then it were well to fight in his cause,' said the knight, 'and if you will fight against the wood-thieves I will take the main brunt of the battle, and you know well that a man in armour is worth many like these wood-thieves, clad in wool and leather.'

And the leader turned to his fellows and asked if they would take the chance; but they seemed anxious to get back to their cabins. 'Are the wood-thieves treacherous and impious?'
'They are treacherous in all their dealings,' said a peasant, 'and no man has known them to pray.'
'Then,' said the knight, 'I will give five crowns for the head of every wood-thief killed by us in the fighting'; and he bid the leader show the way, and they all went on together. After a time they came to where a beaten track wound into the woods, and, taking this, they
doubled back upon their previous course, and began to ascend the wooded slope of the mountains. In a little while the path grew very straight and steep, and the knight was forced to dismount and leave his horse tied to a tree-stem. They knew they were on the right track: for they could see the marks of pointed shoes in the soft clay and mingled with them the cloven footprints of the pigs. Presently the path became still more abrupt, and they knew by the ending of the cloven foot-prints that the thieves were carrying the pigs. Now and then a long mark in the clay showed that a pig had slipped down, and been dragged along for a little way. They had journeyed thus for about twenty minutes, when a confused sound of voices told them that they were coming up with the thieves. And then the voices ceased, and they understood that they had been overheard in their turn. They
pressed on rapidly and cautiously, and in about five minutes one of them caught sight of a leather jerkin half hidden by a hazel-bush. An arrow struck the knight's chain-armour, but glanced off harmlessly, and then a flight of arrows swept by them with the buzzing sound of great bees. They ran and climbed, and climbed and ran towards the thieves, who were now all visible standing up among the bushes with their still quivering bows in their hands: for they had only their spears and they must at once come hand to hand. The knight was in the front and smote down first one and then another of the wood-thieves.
The peasants shouted, and, pressing on, drove the wood-thieves before them until they came out on the flat top of the mountain, and there they saw the two pigs quietly grubbing in the short grass, so they ran about them in a circle, and began to move back again towards the narrow path: the old knight coming now the last of all, and striking down thief after thief. The peasants had got no very serious hurts among them, for he had drawn the brunt of the battle upon himself, as could well be seen from the bloody rents in his  armour; and when they came to the entrance of the narrow path he bade them drive the pigs down into the valley, while he stood there to guard the way behind them. So in a moment he was alone, and, being weak with loss of blood, might have been ended there and then by the wood-thieves he had beaten off, had fear not made them begone out of sight in a great hurry.

An hour passed, and they did not return; and now the knight could stand on guard no
longer, but had to lie down upon the grass. A half- hour more went by, and then a young lad with what appeared to be a number of cock's feathers stuck round his hat, came out of the path behind him, and began to move about among the dead thieves, cutting their heads off, Then he laid the heads in a heap before the knight, and said: 'O great knight, I have been bid come and ask you for the crowns you promised for the heads: five crowns a head. They bid me tell you that they have prayed to God and His Mother to give you a
long life, but that they are poor peasants, and that they would have the money before you die. They told me this over and over for fear I might forget it, and promised to beat me if I did.'

The knight raised himself upon his elbow, and opening a bag that hung to his belt, counted out the five crowns for each head. There were thirty heads in all. 'O great knight,' said the lad, 'they have also bid me take all care of you, and light a fire, and put this ointment upon your wounds.'
And he gathered sticks and leaves together, and, flashing his flint and steel under a mass of dry leaves, had made a very good blaze. Then, drawing of the coat of mail, he began to anoint the wounds: but he did it clumsily, like one who does by rote what he had been told.
The knight motioned him to stop, and said: 'You seem a good lad.' 'I would ask something of you for myself.' 'There are still a few crowns,' said the knight; 'shall I give them
to you?'
'O no,' said the lad. 'They would be no good to me. There is only one thing that I care about doing, and I have no need of money to do it. I go from village to village and from hill to hill, and whenever I come across a good cock I steal him and take him into the woods, and I keep him there under a basket until I get another good cock, and then I set them to fight. The people say I am an innocent, and do not do me any harm, and never ask me to do any work but go a message now and then. It is because I am an innocent that they send me to get the crowns: anyone else would steal them; and they dare not come back themselves, for now that you are not with them they are afraid of the wood-thieves. Did you ever hear how, when the wood-thieves are christened, the wolves are made their god-fathers, and their right arms are not christened at all?'
'If you will not take these crowns, my good lad, I have nothing for you, I fear, unless you would have that old coat of mail which I shall soon need no more.'
'There was something I wanted: yes, I remember now,' said the lad. 'I want you to tell me why you fought like the champions and giants in the stories and for so little a thing. Are you indeed a man like us? Are you not rather an old wizard who lives among these hills, and will not a wind arise presently and crumble you into dust?'
'I will tell you of myself,' replied the knight, 'for now that I am the last of the fellowship, 'I may tell all and witness for God. Look at the Rose of Rubies on my helmet, and see the symbol of my life and of my hope.' And then he told the lad this story, but with always
more frequent pauses; and, while he told it, the Rose shone a deep blood-colour in the firelight, and the lad stuck the cock's feathers in the earth in front of him, and moved them about as though he made them actors in the play.
'I live in a land far from this, and was one of the Knights of St. John,' said the old man; 'but I was one of those in the Order who always longed for more arduous labours in the service of the Most High. At last there came to us a knight of Palestine, to whom the
truth of truths had been revealed by God Himself. He had seen a great Rose of Fire, and a Voice out of the Rose had told him how men would turn from the light of their own hearts, and bow down before outer order and outer fixity, and that then the light would cease, and none escape the curse except the foolish good man who could not, and the passionate wicked man who would not, think. Already, the Voice told him, the wayward light of the heart was shining out upon the world to keep it alive, with a less clear lustre, and that, as it paled, a strange infection was touching the stars and the hills and the grass and the trees with corruption, and that none of those who had seen clearly the truth and the ancient way could enter into the Kingdom of God, which is in the Heart of the Rose, if they stayed on willingly in the corrupted world; and so they must prove their anger against the Powers of Corruption by dying in the service of the Rose of God.
While the Knight of Palestine was telling us these things we seemed to see in a vision a crimson Rose spreading itself about him, so that he seemed to speak out of its heart, and the air was filled with fragrance. By this we knew that it was the very Voice of God which
spoke to us by the knight, and we gathered about him and bade him direct us in all things, and teach us how to obey the Voice. So he bound us with an oath, and gave us signs and words whereby we might know each other even after many years, and he appointed places of meeting, and he sent us out in troops into the world to seek good causes, and die in doing battle for them. At first we thought to die more readily by fasting to death in honour of some saint; but this he told us was evil, for we did it for the sake of death, and thus took
out of the hands of God the choice of the time and manner of our death, and by so doing made His power the less. We must choose our service for its excellence, and for this alone, and leave it to God to reward us at His own time and in His own manner. And after this he
compelled us to eat always two at a table to watch each other lest we fasted unduly, for some among us said that if one fasted for a love of the holiness of saints and then died, the death would be acceptable. And the years passed, and one by one my fellows died in the Holy Land, or in warring upon the evil princes of the earth, or in clearing the roads of robbers; and among them died the knight of Palestine, and at last I was alone. I fought in every cause where the few contended against the many, and my hair grew white, and a
terrible fear lest I had fallen under the displeasure of God came upon me. But, hearing at last how this western isle was fuller of wars and rapine than any other land, I came hither, and I have found the thing I sought, and, behold! I am filled with a great joy.'
Thereat he began to sing in Latin, and, while he sang, his voice grew fainter and fainter. Then his eyes closed, and his lips fell apart, and the lad knew he was dead. 'He has told me a good tale,' he said, 'for there was fighting in it, but I did not understand much of it,
and it is hard to remember so long a story.'
And, taking the knight's sword, he began to dig a grave in the soft clay. He dug hard, and a faint light of dawn had touched his hair and he had almost done his work when a cock  crowed in the valley below. 'Ah,' he said, 'I must have that bird'; and he ran down the narrow path to the valley."


duminică, 21 august 2016

Cultură generală. E pluribus unum.

"E pluribus unum". Din multe, una.
Intre anii 1782 ( când a fost adoptat de Congresul American) până în 1956 ( când a fost schimbat cu discutabilul "In God we trust" prin Rezoluția H. J. 396) a fost motto-ul Statelor Unite ale Americii. Evident alături de Annuit coeptis ( "El a aprobat") și Novus Ordo Seclorum ( "Noua ordine a timpurilor/ secolelor" - da..aici încep să dea din cap semidocții îndrăgostiți de teoriile conspiraționiste). Revenind însă : cele trei motto-uri se completează natural căci din multe ( state) s-a născut unul ( SUA) prin Aprobarea Lui și va institui o nouă ordine (internă) eliberată de dominația britanică.
Acum știi.





PS: Orice ați crede că știți despre simbolistica esoterică a însemnelor utilizate, nu cred că ați înțeles. A ascunde ceva în fata tuturor este o veche idee a ordinelor cavalerești și esoterice. Ceea ce vezi și ceea ce crezi că înțelegi este ceea ce s-a vrut să vezi și să înțelegi. Gândește singur. Dacă afli adevărul înseamnă că ai parcurs un lung drum și acum ai căpătat înțelegerea și nu vei povesti. Distilarea alchimică. Până atunci... măcar de aici ai un punct de plecare. 

sâmbătă, 20 august 2016

Mândria de a fi român. Apatrizilor !

Ne place să ne definim și să ne mândrim că suntem români. Ceea ce as vrea să înțeleg este: prin ce ne manifestăm zilnic apartenenta la poporul român ?
A fi român înseamnă doar a fi născut în spațiul geografic al României ? A avea părinți de cetățenie română ? A avea un act pe care sa scriem "român" ? Ar fi o tâmpenie să fie asa....
Unii scriitori au definit românismul ca un destin. Un destin comun care însă nu este împărtășit de majoritatea celor care se identifică ca români.
Deci, întrebarea nu pare a avea un răspuns general. Cred că fiecare ar trebui/putea să își dea singur răspunsul la această întrebare.
Mai ales cred că zilnic am putea să ne repetăm întrebările: ce am făcut eu astăzi pentru a fi român ? Pentru România ? Pentru poporul din care pretind că fac parte? Poate să ne amintim de vorbele unui președinte american și să le parafrazăm : nu întreba ce poate face România pentru tine, ci ce ai făcut tu sau ai putea face pentru România.
Sunt ferm convins că, imensa majoritate a "românilor" nu au făcut nimic pentru românism, niciodată în viata lor. Si mai mult, pot sa pun pariu că imensa majoritate a concetățenilor mei nu și-au pus niciodată întrebările acestea. Nu poți fi ceva ce nu înțelegi sau definești.
Întrebări care ar trebui repetate zilnic, ca o mantră. Poate în felul asta vom scăpa de "blestemul" mediocrității acestui popor.





vineri, 19 august 2016

Sarpele timpului.

" Timpul nu are nici o valoare. Uneori îți prisosește un ceas, altă dată îți este insuficientă o amiază. Ritmul este dat de viată și de necesitate, nu de clepsidră. Trăiește în umbra clepsidrei doar efemerida. Măsoară-ți timpul în viață trăită."

Damaschinus Epicureanul - Manuscrisele din Pela.


joi, 18 august 2016

Ceva mai bun de atât.

" Obișnuiește-te în cel din urmă că ai în tine însuți ceva mai bun și mai divin decât obiectele care provoacă în tine pasiunile și care, într-un cuvânt, te fac să te miști ca o marionetă. Ce este intelectul meu ? Nu cumva frică ? Nu cumva bănuială ? Nu cumva dorință ? Nu cumva altceva de felul acestora ?"
Marcus Aurelius - Gânduri către sine însuși

Introspecțiile marelui Împărat atât de actual. La limita epicureismului ( pe care îl iubea) cu stoicismul ( al cărui adept se declara). 



Dorinte explicate.

Uneori este bine să asculți cu atenție ce spun, cer, cei din jurul tău. Există mereu altceva de aflat și de înțeles.

La moschee, în timpul rugăciunii de vineri, un imam, cuprins de un acces de elocință sacră, a exclamat:
- O, Allah, stăpân al lumii ! Dă-mi credință ! Dă-mi putere, milă pentru semenii mei și smerenie ! Dă-mi pace sufletească! Fă-mă iubitor de dreptate ! Fă-mă iertător și darnic cu cei sărmani !

Nastratin, care era de fată, s-a ridicat brusc și a început sa urle:

- O, Allah, stăpân al lumii ! Dă-mi 12 ulcioare pline cu aur ! Dă-mi o casă mare, răcoroasă, cu grădină și havuz ! Dă-mi patru femei tinere și frumoase care să-mi dăruiască fericire !

Imamul a încercat să îl facă să tacă, l-a taxat drept necredincios și hulitor, a cerut sa fie scos afară din moschee.

- Dar pentru ce ? a întrebat Nastratin. Fac exact același lucru ca și imamul!
- Ce vrei sa spui ?
- Ei bine, fiecare cere ceea ce nu are !

 

vineri, 12 august 2016

Directia.

"Dacă nu știi încotro mergi, trebuie să fii foarte atent, pentru că s-ar putea să nu ajungi acolo."

Lawrence Peter "Yogi" Berra

Sarcasmul la cote maxime. Chiar din partea unui jucător de baseball.


Cultură generală. Optimism

"Malum quidem nullum esse sine aliquo bono." - Pliniu cel Bătrân
Nu există, fiți siguri,  rău fără ceva bun.

joi, 11 august 2016

Actualitatea atemporală a durerii

"Veacul meu, fiara mea, cine va putea
să te privească-n ochi
și să sudeze cu sângele lui
vertebrele a două veacuri?"


Osip Mandelstam - 1923, Veacul

Timpul, prezentul fiecăruia , torționarul atemporal. Fiecare în veacul său, în timpul său , față-n față cu același demon. "Toate-s vechi și nouă toate..." Glossa

Cultură generală. A verbis...

"A verbis legis non est recedendum. Nu trebuie să existe abatere de la litera legii. Privind la "indignarea" populistă ( cred că nu se mai potrivește astăzi descrierea de proletară - am jigni proletariatul ) în fata unei înregistrări video în care forțele de ordine încearcă să aplice legea unei isterice arogante, mi-am adus aminte de acest dicton.
Nu există abatere de la lege indiferent de poziția fată de aceasta. Dacă ești legiuitor, forță de ordine sau cetățean supus legilor unei țări. Legea este cea care ne asigură existenta în civilizație. Absenta legii, compromiterea ei înseamnă începutul haosului. Privit în jur.


miercuri, 10 august 2016

Egalitarism imbecil.

"[...] Oare nu este evident că cele inferioare există pentru cele superioare, și cele superioare - pentru interesul reciproc? Superioare celor neînsuflețite sunt cele animate, și superioare acestora - cele raționale."

Împăratul filosof , Marcus Aurelius - Gânduri către sine însuși /Ta eis heauton


Cultură generală.Molon Labe !

August sau Septembrie anul 480 î.e.n ( "înainte erei noastre" ). Bătălia faimoasă de la Thermopylae. Cunoscută ca și Bătălia celor 300. Adevărul este că erau 7.000 de greci. 300 de spartani. Care au înfruntat 1.000.000 de persani ( istoricii moderni spun însă că este o exagerare, armata persană având în aceea perioada 100.000- 150.000 soldați).
Revenind. Văzând că lupta este foarte grea și demoralizează trupele, regele Xerxes ii transmite lui Leonidas ( faimosului rege spartan) o propunere: să predea armele și soldații săi pot pleca nevătămați. Răspunsul laconic devine însă legendar: Vino și ia-le ! "Molon Labe". Μολών λαβέ
Acum știi.





marți, 9 august 2016

Mediocritate

"[...] Numai lașii și îndobitociții nu știu nici să îndure răul, nici să redobândească binele la care se mărginesc să jinduiască. Energia de a aspira la el le este furată de propria lașitate; nu le mai rămâne decât dorința naturala de a-l avea. [...]"

Etienne de la Boetie - Despre servitute. Filosof demult uitat dar atât de iubit de mine.


Cultură generală. Sic transit...

"Sic transit gloria mundi".

Asa trece gloria lumii. Deși s-ar părea că este un citat din vechii filosofi romani, este, de fapt, o partea a ritualului de încoronare a unui nou Papă. Doar în perioada 1409 - 1963. Complet ar fi :"Pater Sancte, sic transit gloria mundi".

Utilizat în context laic ca un avertisment legat de perisabilitatea lucrurilor, a oamenilor dar, mai ales, despre prăbușirea ,uneori de neoprit, a unor repere magnifice. Ecleziastul sublimat la nivelul a patru cuvinte. Ceea ce am putea astăzi afirma uitându-ne la ceea ce se întâmplă în Europa.



luni, 8 august 2016

Tenebrele victorioase

" E ceasul la care sufletul înfrânt ezită, cuprins de amețeală, între o nouă zi și cea dinainte, fără a îndrăzni nici s-o înfrunte pe una, nici să o cheme înapoi pe cealaltă. E ceasul la care tot ce e cunoscut, deopotrivă cu tot ce e secret, strivește spiritul ca o capă de fier; la care toate drumurile, fie că sunt umblate sau neatinse, se sfarmă sub piciorul care șovăie; când totul este negru în fața ochilor care încearcă să vadă. Întunericul e acolo, întunericul este pretutindeni. E ora abominației, ora redutabilă a tenebrelor victorioase."
Iunie 1967. Dorothy Parker moare în noaptea de șase spre șapte iunie 1967.


joi, 4 august 2016

Fără Z ! Semidocților !

O clarificare: am scris, scriu și voi scrie Filosofia. Urăsc să citesc ( peste tot ,de altfel) "Filozofia". Este eronat și nu mă interesează ce spune DEX-ul. Sau Universitățile.
Cuvântul Filosofia provine din alăturarea, contopirea, a două cuvinte :
Philos = Iubire și
Sophia = Adevăr , Înțelepciune.

Deci ... de unde a apărut Z ? Să revenim la cuvintele inițiale și inițiatice căci noi definim lumea și realitatea folosind cuvintele. Cuvintele apoi devin realitate.  Filosofia va trebui mereu sa rămână philo-sophia.

Dacă ea dorește să redevină iubirea înțelepciunii și nu doar o materie stearpă.

Problematica sanctitate a legii si religiei.

"Secolul nostru este adevăratul secol al criticii, căreia totul trebuie să se supună. Religia, prin sanctitatea ei, și legislația, prin maiestatea ei, vor de obicei să i se sustragă. Dar atunci ele provoacă împotriva lor bănuieli întemeiate și nu pot pretinde o stimă sinceră, pe care rațiunea o acordă numai aceluia care a putut face fată examenului ei liber și public. "

Immanuel Kant



miercuri, 3 august 2016

Impăcarea cu destinul

" Amintește-ți că ești un actor într-o piesă de teatru, iar autorul alege varianta pe care o dorește: scurtă, dacă o vrea scurtă; lungă, dacă o vrea lungă; dacă vrea sa joci rolul unui sărman , trebuie să îl joci cat de bine poți - la fel, dacă te vrea în rol de infirm, sau de magistrat, sau de om sărac cu duhul. Treaba ta este să joci cu onestitate ce ți s-a dat: alegerea e în puterea altuia. "
Epictet - Manualul.


marți, 2 august 2016

Asumându-ne alegerile.

"[...] Dacă trebuie să fim naționaliști și să avem un stat suveran, nu ne putem aștepta să avem pace mondială. Dacă vrem să obținem totul cu cel mai mic cost, nu ne putem aștepta să primim cea mai bună calitate, echilibrul dintre cele două fiind mediocritatea. Dacă ne facem un ideal din a fi superiori din punct de vedere moral, nu putem evita aroganta. Dacă ne agățăm dogmatic de Dumnezeu, nu putem avea credință, întrucât credința nu presupune agățarea ci detașarea. [...]"

Alan Watts - Înțelepciunea nesiguranței.


Gândul zilei. Mantre personale

" Trupul este singura parte din mine ce poate suferi o pierdere: în lăcașul acesta fragil locuiește un spirit liber."
Seneca - Scrisori către Lucilius.



luni, 1 august 2016

Non-sensuri

Exista în simplitate adevăruri care par sa nu fie înțelese. Lucrurile clare și simple ar trebui sa fie ușor de înțeles.
Zilele trecute am fost întrebat ( pentru a cata oara ?) dacă sunt membru al unei frății secrete.  Mult spus o întrebare, era deja o dorință de a recunoaște. Ca sa fiu mai "sigur", respectivul își declarase deja apartenența.
O organizație secreta. O frăție secreta. Cuvântul cheie ? Secret. Apartenenta la o asemenea organizație trebuie sa fie... secreta. Chiar și fata de presupușii ( dar încă neverificații) membrii.
Secretul este piatra de baza a unei asemenea înfrățiri. Secretul care trebuie păstrat cu prețul vieții, conform Constituțiilor interne acestor societăți.
Ce sunt însă cei care își declama apartenenta în public și fac afirmații pentru, și în numele, unor asemenea societăți ? Probabil inocente victime care au fost păcălite a face parte din asa ceva ( adică dintr-o societate marota, un fals destul de ușor de văzut). Multi, probabil, de buna credință. Chiar dacă se intitulează Venerabili, Confederații sau Mari Uniri.

A scrie o carte despre o organizație secreta și a rămâne în viata după publicarea ei înseamnă ( în umila-mi părere) ca nu ai aflat nimic, nu ai înțeles nimic, nu ai ce sa dezvălui.

Daca dau like unei postări nu înseamnă ca sunt membru al acelei organizații. In definitiv am publicat atât de mult despre Papalitate si Vatican încât as fi deja membru Opus Dei. Pe aceeași logica sunt și membru al Congresului american.

Sancta simplicitas !

Daca as fi membru al unei societăți secrete, acesta ar fi un secret. Deci, cel mai probabil, nu sunt. Q.E.D.

PS: Voi reveni asupra subiectului.


Unind puncte pe hârtia memoriei.

  Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...