vineri, 29 iulie 2016

Ataraxia epicureică

[...]Dulce-i , când marea umflată o zbuciumă vânturi turbate,
Tu să te uiți de pe țărm cum în valuri se chinuie altul...
Nu c-ai simți bucurie când suferă cel de aproape,
Dar e plăcut să privești de ce rele ferit ești tu însuți.

Dulce-i de-asemeni să vezi încleștările marilor lupte
Orânduite pe câmpuri, dar parte să n-ai de primejdii:
Totuși nimic nu-i mai dulce ca viata în locuri senine
Sus in-nălțime-ntărite de cei înțelepți prin știință
Si de aici să privești la mulțimea de jos care umblă
Nedumerită, cătând la întâmplare o cale în viată,
Toți vrând să treacă drept genii, cu toții năzuind la noblețe,
Ziua și noaptea luptând cu o râvnă ce tihnă nu știe,
Ca să ajungă la culmi de putere ori de avuție.

De rerum natura - Lucretiu (2.1-13)


Mens sana in corpore sano.

Într-o zi, un iepure alerga vesel prin pădure, când, deodată, sub un copac, vede un urs care își aprindea  un trabuc. Iepurele: - Ce faci?...