Prezentarea „cadrului”.
Timișoara, 5 octombrie. Vernisajul expoziției de postere numit „ The Tolerance Travelling Poster Show”. Expoziția a prezentat „peste 90 de postere create de designeri și artiști consacrați de pretutindeni din lume, fiecare lucrare exprimând vizual înțelegerea toleranței în limba maternă a autorului”. Curatorii Mirko Ilić (New York) și Ovidiu Hrin (Timișoara). Abia astăzi am văzut imaginile din „expoziția” atât de binevoitor găzduită oficial (și finanțată) în Timișoara.
Până aici totul pare în regula. Desigur că numele expoziției îți atrage atenția, fiind unul din laitmotivele comunităților „LGBTQRS+-?”. Și atunci te uiți pe imagini. Și, din păcate, iarăși am avut dreptate.
Căci „toleranta” este o promovare a ceea ce majoritatea au definit ca aberant, nenatural, imoral și, în multe cazuri, ilegal. Dar asta era mai demult, înainte ca lumea să „evolueze” și să devină „tolerantă”.
M-a șocat însă „toleranta” promovată în afișul acesta.
„Tolerantă: Ne-am întâlnit inamicul și el este ISUS”. Desigur, mesajul este aparent mascat sub particula „el suntem noi”. Desigur la „limita” legii. Dar mesajul este clar, aruncat în fata privitorului.
În această tolerantă desăvârșită mustește ura care nu se mai ascunde. Ura fată de creștini, fată de morala creștină care este „inamicul”. Pentru că noi creștinii le-am făcut ce? În afara faptul că, prin însăși existenta noastră le arătăm mocirla în care se scaldă.
Ținând în mană un afiș cu „tolerantă”, ne jignesc, ne declară ura lor și ne umilesc valorile.
Ura creste. Ea se amplifică și devine endemică. Pandemia care îmbolnăvește Pământul este cea de ură, nu cea de Covid-19. Ceea ce va provoca adevărata criză a umanității este ura vopsită în tolerantă.
Și tot acest atac murdar este pus sub numele „tolerantei” - valoare creștină care ar trebui să ii apere. Căci noi nu avem voie să osândim aproapele nostru. Oare chiar asa este ?
Osândirea aproapelui pentru scăderile morale ale acestuia nu trebuie confundate cu păcatele împotriva credinței. Pe cei ce greșesc și se căiesc trebuie întotdeauna să-i iertam, și nu zilnic sau de șapte ori pe zi „ci până la de șaptezeci de ori câte șapte” ( Mt,18,21-22; vezi Lc.17,4). A urâ pe cineva pare împotriva credinței ortodoxe. Dar dacă citim Psalmul Sfântului proroc David ( Ps. 138,21,22) citim : „Oare nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât și asupra vrăjmașilor Tăi m-am mâhnit? Cu ură desăvârșită i-am urât pe ei și mi s-au făcut dușmani.”
Sfântul Teofilact al Bulgariei scrie: „ Acela care se mânie pe fratele sau în zadar va fi osândit; însă dacă cineva se mânie din pricini binecuvântate, cu un scop de îndreptare și din râvnă duhovnicească, unul ca acesta nu va fi osândit. Și Pavel a grăit cuvinte de mânie către Elimas vrăjitorul, cât și către arhiereu, însă nu în zadar, ci din Râvnă. În zadar ne mâniem noi atunci când fierbem de mânie pentru lucruri materiale ori pentru slavă”.
Continuarea acestor atacuri împotriva creștinătății vor aduce mânie. Și mânia nu va fi anulată. Căci sabia a fost demult scoasă de către „toleranți”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu