tag:blogger.com,1999:blog-61025722879178017512024-03-14T20:25:38.581+02:00Paranteze si digresiuni | Madalin MaticaVorbe ce merita ignorateUnknownnoreply@blogger.comBlogger983125tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-27584593942761205942021-09-11T09:51:00.001+03:002021-09-11T09:51:07.818+03:00Unind puncte pe hârtia memoriei.<p> </p><p class="MsoNormal">Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi
Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in
afara orașului Varna). Al doilea este pentru a ne întări supărarea ca, niște
politicieni nepricepuți, au cedat jumătate din Dobrogea Bulgariei. Poate cel
mai des întâlnit motiv este vizitarea castelului de la Balcic. Comandat de
regina Maria din fondurile Casei Regale. Adică din impozitele noastre. Nu e
bai. Acum ne iau bulgarii taxe peste taxe de acces la ceva ce noi am construit.
Sa le fie de bine. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Multi vizitatori dar, judecând după numerele de înmatriculare
ale mașinilor din parcare, majoritatea romani. Si asta e de bine. Ne cunoaștem
cultura si vestigiile casei regale. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Desigur grădinile sunt multe mai impresionante decât
castelul ca atare. Castele avem mai frumoase si, judecând după dimensiuni, cu
greu îl putem încadra in cuvântul „castel”. Poate in „domeniul” de
retragere-exil al Reginei Maria. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Grădinile, impresionante artistic, ascund un mic secret puțin
cunoscut: sunt o erezie. Grădinile Balcic sunt grădini Baha’i. Conform
Wikipedia: <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">“[…] Credința Bahá'í sau religia bahaistă este o religie
monoteistă întemeiată de Mírzá Husayn-'Alí Núrí poreclit Bahá'u'lláh (în limba
arabă „Slava Domnului”) în secolul al XIX-lea în Persia. Numărul bahaiștilor în
lume este de aproximativ 6 milioane, fiind răspândiți în peste 200 de țări. În
multe din orașele mari ale lumii se află așezăminte, uneori și chiar temple
bahaiste. În București există o casă bahaistă în zona pieței Romane.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Conform învățăturilor bahaiste, evenimentele religioase din
istorie sunt văzute ca un formând un proces educațional evolutiv pentru
omenire, prin intermediul mesagerilor lui Dumnezeu (marii profeți) socotiți ca
„Manifestări ale lui Dumnezeu”, printre ei numărându-se Moise, Buddha, Isus
Christos, Mahomed... Bahá'u'lláh este văzut ca cel mai recent, dar nu ultimul
dintre aceștia. El s-a prezentat ca fiind Mesia-al Mahdi, așteptatul Salvator
al lumii și Învățătorul prevestit în Creștinism, Islamism, Hinduism, Budism, și
în alte religii, cu misiunea de a stabili o bază fermă pentru unitatea
religiilor din întreaga lume pentru a inaugura o eră de pace și dreptate, care
inevitabil va veni conform credinței Bahá'í. […]”<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Adică o erezie moderna, cea din care a apărut curentul „New
Age”. Erezie in care credea Regina Maria. Cum cred si astăzi proprietarii lanțului
medical „Regina Maria”. Unde Mahomed este profet. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Doream doar sa va fac curioși asupra ereziilor moderne si
contemporane si cum se insinuează ele in viața cotidiana. Vremea luptei cu
ereziile nu s-au sfârșit niciodată. In definitiv un acord de ridicare a
anatemei asupra monofiziților a provocat o mica disputa in interiorul
ortodoxiei. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Frumoasa gradina. Sa rămânem la frumusețea naturala. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-74894792277280235112021-08-21T12:56:00.001+03:002021-08-21T12:56:54.828+03:00 „Cancel honor”<p>"Răzbunarea nu poate avea înțeles; rânind nu ți se duce rana din suflet."</p><p>Nicolae Iorga</p><p>Pe 15.08.2021, președintele (prost)ales al Statelor Unite ale Americii susține un discurs despre situația retragerii din Afganistan. Nu doresc să fac o analiză a ceea ce s-a întâmplat după dezastruoasa acțiune. Nu am să evidențiez evidentul sau să învinovățesc vinovatul de facto. Acestea sunt atât de evidente încât nu merită a fi subliniate. Altceva însă m-a frapat si, deși a trecut o săptămână, mi-a rămas in minte. Motivul explicat al intervenției NATO in Afganistan: </p><p>"Am mers în Afganistan pentru a ne răzbuna pe cei care ne-au atacat. Nu există un acord care să susțină protejarea forțelor noastre după 1 mai. Misiunea noastră nu a fost să construim națiunea" Joe Biden.</p><p>Aflăm cu stupoare că misiunea NATO ( voi scrie că o moară stricată „NATO” pentru a se înțelege faptul că nu doar SUA a avut trupe in Afganistan ci NATO) si războiul de 20 de ani au avut ca scop răzbunarea. Nu pentru a proteja sau crea spațiul in care se poate dezvolta o tară independentă ci pentru Răzbunare. Nu pentru a preveni extinderea terorismului in zonă ci pentru Răzbunare. Nu pentru a opri proliferarea violentelor sau a producției de heroină ci pentru Răzbunare. Nimic din toate aceste idei ale civilizației europene ci.. Răzbunarea animalică. Cum ar spune un copil de grădiniță, folosind arma prostului. </p><p>Dar si al Doilea Război Mondial a fost pornit din dorința de răzbunare a Germaniei după pierderea primului Război Mondial. Atâtea războaie condamnate de omenire au pornit din răzbunări. Si toate au fost condamnate (de istorie sau chiar de către Tribunalele Internaționale nou create). </p><p>In această situaţie apare președintele SUA si ne explică că miile de morți (si romani, francezi, germani etc.) au murit pentru Răzbunarea Americii. Declarație care poate sta la baza unei simple si clari condamnări in fata Tribunalului de la Haga. </p><p>Totul in jur pare a se prăbuși sub presiunea acestei corupte(intrinsec) pseudo-intelighențe cu accente ale unui marxism (corupt si el). Cancel Culture. Cancel Nationality. Cancel Nation. Cancel gender. Cancel Normality. Cancel.. honor? </p><p>Țările membre ale NATO ar trebui să fie jignite, să se simtă păcălite si umilite de aceasta afirmație tranșantă. </p><p>Dacă afirmația este adevărată, SUA merită condamnată formal. Dacă ea nu este adevărată, președintele SUA minte sau este iresponsabil. Din păcate nu este singurul iresponsabil. </p><p>Corabia merge spre stânci, pe punte se cântă (manele culto-țiganizante), se dansează si se mănâncă (comanda online cu livrare), lumea crede că la cârmă este un căpitan dar timona este părăsită. </p><p>Ce va urma? Tot Iorga ne spune:</p><p>„După răzbunare, ura trece la celălalt."- Nicolae Iorga</p><p><br /></p><p>Imbecilul discurs, aici : https://youtu.be/ocupl4q7En4</p><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcWRTf2rG-xB63U-iVVMCI8AFXEc6R5mzLqdRFYace2L7mAcXvkihlAwMUF9zVbUdFQo9LnxWQ2NvhkfFBxQ_YRcBjKEVHbQYYT9EfoCcQX20IcFj-P5IsPQ95Qmh6r4zuxEKu5CsnSoHx/s362/trupurile-romanilor-ucisi-in-afganistan-repatriate-marti-375176.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="203" data-original-width="362" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcWRTf2rG-xB63U-iVVMCI8AFXEc6R5mzLqdRFYace2L7mAcXvkihlAwMUF9zVbUdFQo9LnxWQ2NvhkfFBxQ_YRcBjKEVHbQYYT9EfoCcQX20IcFj-P5IsPQ95Qmh6r4zuxEKu5CsnSoHx/s320/trupurile-romanilor-ucisi-in-afganistan-repatriate-marti-375176.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheNZLoOXDCQPMjgvLF1D-ana83xoRDRUNRDMm9JGLGIkOgDVoSX5ua9zZYi9SZMZ21tDFjlOVF2mbyajZM89AaS9uCsKGfXqWMFeeXeCKyBGS85-IER6XVy5mk7Myz7fDcAQX03pYtmvqM/s1024/g-cvr-090217-dover-coffins-3a.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="512" data-original-width="1024" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheNZLoOXDCQPMjgvLF1D-ana83xoRDRUNRDMm9JGLGIkOgDVoSX5ua9zZYi9SZMZ21tDFjlOVF2mbyajZM89AaS9uCsKGfXqWMFeeXeCKyBGS85-IER6XVy5mk7Myz7fDcAQX03pYtmvqM/s320/g-cvr-090217-dover-coffins-3a.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1tlDOVosjjTlM-0wXb2zBUmj5TrdDk4fSG4LxOeywuc6qMddTfdfYsyWWG2-1SSA9RbFdz44jIGwuWnNEaiS8sfY0n9_ybXRhvrdW7AbBpMKU9-hzYpOZ22zLGswUdcfxEtmWUkW0bUOh/s299/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="168" data-original-width="299" height="168" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1tlDOVosjjTlM-0wXb2zBUmj5TrdDk4fSG4LxOeywuc6qMddTfdfYsyWWG2-1SSA9RbFdz44jIGwuWnNEaiS8sfY0n9_ybXRhvrdW7AbBpMKU9-hzYpOZ22zLGswUdcfxEtmWUkW0bUOh/s0/images.jpg" width="299" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtKR8BA4tIieSI0b6JYbD9HG-GHVOWVEODHpEpNjrCP8nmiUXsKzhiXG4BPMxSR45JuNF6o6XLg5mmE47OFc6b3d2UuNWIKZuyaEx2Ur8JOZeNrS5rY0wWbK0YDqjyf-pXjvWSETFo7AVz/s1300/italian-soldiers-carry-coffins-of-four-soldiers-killed-in-afghanistan-to-be-transported-to-italy-in-herat-october-10-2010-four-troops-from-the-nato-led-international-security-assistance-force-isaf-were-killed-in-an-i.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="910" data-original-width="1300" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtKR8BA4tIieSI0b6JYbD9HG-GHVOWVEODHpEpNjrCP8nmiUXsKzhiXG4BPMxSR45JuNF6o6XLg5mmE47OFc6b3d2UuNWIKZuyaEx2Ur8JOZeNrS5rY0wWbK0YDqjyf-pXjvWSETFo7AVz/s320/italian-soldiers-carry-coffins-of-four-soldiers-killed-in-afghanistan-to-be-transported-to-italy-in-herat-october-10-2010-four-troops-from-the-nato-led-international-security-assistance-force-isaf-were-killed-in-an-i.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHxOql2RSYp562ykjHsNP3red-v8vjrv3SI55ySiHtoW6tdynxyqXq-hmR4VCGMn1zrqhDxB_rXn2U8sDR5AisAVU6sebysw504jDAo5maMOqqhEfzTirrPRs7ZZwq3PpHHALi5jMxHgcg/s460/The-coffin-of-Daniel-Hume-001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="276" data-original-width="460" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHxOql2RSYp562ykjHsNP3red-v8vjrv3SI55ySiHtoW6tdynxyqXq-hmR4VCGMn1zrqhDxB_rXn2U8sDR5AisAVU6sebysw504jDAo5maMOqqhEfzTirrPRs7ZZwq3PpHHALi5jMxHgcg/s320/The-coffin-of-Daniel-Hume-001.jpg" width="320" /></a></div><br /><div><br /></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-22330779990771772342021-07-18T13:46:00.002+03:002021-07-18T13:46:41.946+03:00 Radio Erevan<p>Întrebare: Care este diferența dintre teoria conspirației și realitate? </p><p>Răspuns: Cam 6 luni, maxim 1 an</p><p><br /></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirmquu5JxtQhX_T7dqak7c2sQmlZryEv3F6ZWcylokamlEyemiIJsengntu6g7jCnmK4wjnkECCAX11yQZPPXWcBEZa8TAh4NHhETc_p0piJ4xljmWruWd8Is7ALKlZJHiKd4CnxEwQ-6Z/s1333/why-people-believe-in-conspiracy-theories-4690335-color-nologo-e52a1afd1a424b8caa9609e935b29153.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1333" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirmquu5JxtQhX_T7dqak7c2sQmlZryEv3F6ZWcylokamlEyemiIJsengntu6g7jCnmK4wjnkECCAX11yQZPPXWcBEZa8TAh4NHhETc_p0piJ4xljmWruWd8Is7ALKlZJHiKd4CnxEwQ-6Z/w400-h300/why-people-believe-in-conspiracy-theories-4690335-color-nologo-e52a1afd1a424b8caa9609e935b29153.jpg" width="400" /></a></div><br /><p><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-82342293690906510852021-07-03T09:47:00.001+03:002021-07-03T09:47:11.024+03:00Sfaturi de la un maestru..<p> „Nu sunteţi Proust. Nu faceţi fraze lungi. Dacă vă survin, scrieţi-le, dar, apoi, scurtaţi-le... Scrieţi tot ce vă trece prin cap, dar numai la prima redactare. După aceea vă veţi da seama că emfaza v-a forţat mâna şi v-a îndepărtat de centrul subiectului vostru. Atunci îndepărtaţi părţile din paranteze, divagaţiile şi puneţi-le în notă sau în apendice. </p><p>Teza foloseşte la a demonstra o ipoteză pe care aţi elaborat-o la început, nu a arăta că ştiţi totul... Nu vă încăpăţânaţi să începeţi cu primul capitol. Poate sunteţi mai pregătiţi şi mai documentaţi pentru capitolul al patrulea. Începeţi de acolo, cu dezinvoltura celui care a pus la punct capitolele precedente. Faceţi-vă curaj. Fireşte, trebuie să aveţi o ancoră, iar aceasta e dată de sumar ca ipoteză ce vă conduce încă de la început ... </p><p>Nu folosiţi punctele de suspensie, exclamaţiile, nu explicaţi ironiile. Se poate vorbi în limbaj absolut referenţial sau în limbaj figurat.... Un studiu critic, un text ştiinţific ar trebui să fie de preferinţă scrise într-un limbaj referenţial (cu toţi termenii bine definiţi şi univoci), dar poate şi să fie util a folosi o metaforă, o ironie, o litotă... figurile retorice se folosesc ori nu se folosesc. Dacă se folosesc este pentru că se presupune că cititorul nostru este în măsură să le primească şi fiindcă se consideră că subiectul apare în acest fel mai incisiv şi convingător. Atunci, nu trebuie să ne fie ruşine în a le folosi şi nu trebuie să le explicăm. Dacă se consideră că cititorul nostru ar fi un idiot, nu se folosesc figuri retorice, iar a le folosi explicându-le ar însemna să-l iei pe cititor drept idiot; care se răzbună luându-l drept idiot pe autor.... </p><p>Definiţi totdeauna un termen atunci când îl introduceţi pentru prima oară. Dacă nu ştiţi să-l definiţi, evitaţi-l. Dacă este unul din termenii principali ai tezei voastre şi nu reuşiţi să-l definiţi, lăsaţi totul baltă.... Nu explicaţi unde se află Roma fără a explica apoi unde este Timbuctu... Nu atribuiţi unui autor o idee pe care el o reia ca idee a altcuiva... Mulţumiri – Este un bun obicei ca atunci când cineva, ... fiind ajutat cu sfaturi orale, împrumuturi de cărţi, ajutoare de alt fel, inserează, la sfârşitul sau la începutul tezei, o notă de mulţumire. Slujeşte şi în a arăta că aţi consultat persoane de peste tot."</p><p><br /></p><p>Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă. Disciplinele umaniste, <Craiova>, 2000, p.159-166 si 194-197</p><p><br /></p><p><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-85550966757030450622021-07-02T16:37:00.004+03:002021-07-03T09:31:41.917+03:00Considerații asupra războiului dacic al împăratului Traian. <p><b>Premisele războiului dacic al împăratului Traian. </b></p><p>Ocupația Balcanilor de către Imperiul Roman a început la sfârșitului secolului III iChr (războaiele illirice) si înaintarea Romei spre Dacia. Un imperiu se menține si prosperă prin cuceriri succesive si împărații Romei au înțeles, din vreme, această necesitate intrinseca existentei unui imperiu. Rare au fost momentele in care Roma să nu se afle in războaie de cucerire. Chiar si un împărat pacifist ( Marcus Aurelius) înțelesese obligativitatea expansiunii continue. </p><p>Din acest punct de vedere, era doar o problema de „când” nu un „dacă” se va ajunge la războiul deschis in Imperiul Roman si Dacia. Din anii 148-146 îChr vedem înglobarea Greciei in Imperiul Roman. După o perioadă de tulburări interne, următorul pas spre războaiele dacice este crearea provinciei Moesia ( anul 6 d.Hr). Existenta si organizarea provinciilor Moesia Superior si Moesia Inferior aduce celor două puteri fată in fată si războiul este iminent. De altfel acțiunile Romei de pregătire ale războiului dacic sunt evidente: construirea castrelor, strămutarea legiunilor, pregătirea infrastructurilor de transport militar, întărirea flotelor dunărene, consolidare sistemelor de apărare/atac din zona Dobrogei si o masivă fortificare a graniței temporare dată de linia Dunării. </p><p>In paralel există o agresiune continuă dinspre Dacia si Geția asupra frontierelor Imperiului Roman, desfășurate atât de triburile migratoare cat si de Daci. Starea de tensiune nu putea să nu ducă decât la un război fățiș. </p><p>Un prim declanșator al războaielor dacice este atacul desfășurat de daci in iarna anului 85-86 asupra provinciei Moesia, campanie de succes pentru daci. Reacția împăratului Domițian nu s-a lăsat așteptată, el reorganizând provinciile Moesice si declanșând acțiuni de pregătire militară a unui război de cucerire a întregii Dacii. Din fericire, campaniile duse de Cornelius Fuscus (anul 87) eșuează. Domițian însă obține o victorie anul următor la Tapae si, din cauza amenințărilor marcomane, încheie o pace avantajoasă (unii o considera „umilitoare”) dacilor in anul 89. </p><p>Atât pacea din anul 89 cat si perioada ce urmează sunt caracterizate ca fiind o perioadă de pregătire a unui război final. Nici Imperiul Roman si nici Dacii nu se pot împacă cu situația creată si iminenta unui nou război este clară. Atât Roma cat si Dacia desfășoară in această perioadă masive lucrări de fortificare, </p><p><b>Războiul dacic al lui Traian. Prima si a doua expediție. </b></p><p>In anul 98, după moartea împăratului Nerva, Traian devine împărat al Romei. Iubit de legiuni, dorit de popor, admirat de Senat, Traian are ca scop militar cucerirea Daciei. Este primul lucru pe care îl face si ceea ce el își dorește să fie renumele său ca împărat- Dacicus Maximus. Pentru a începe un război de o asemenea amplitudine este necesar un motiv, Traian invocând nerespectarea obligațiilor tratatului de pace de către Decebal. Si astfel, in anul 101 începe războiul dacic ( bellum Dacicum Traiani). </p><p>Forțele pregătite de Traian sunt impresionante: 14 legiuni principale, alae, cohorte si auxiliari. Traian adună astfel o armată de circa 80.000-150.000 de oameni care stă fată in fată cu armata dacă estimată a având circa 50.000 de oameni. Pregătirile flotelor dunărene din anii precedenți dau roade, Traiana având astfel si capacitatea rapidă de transport si debarcare a trupelor pe malul nordic al Dunării. </p><p>Liniile de atac ale romanilor converg spre Sarmizegetusa dar prima lupta se desfășoară la (deja cunoscutul) Tapae unde victoria este a Romei. In replică, dacii alături de sarmați, triburi germanice si roxolani atacă pe linia dobrogeană încercând să abată atenția armatei romane de la linia de atac Sarmizegetusa (aidoma lui Scipio Africanul in fata asedierii Romei de către Hannibal). Capabilitatea sporită de transport a legiunilor romane (atât pe uscat cat si pe Dunăre) face ca si aceste atacuri să fie respinse de către romani, aceștia înregistrând două noi mari victorii: la Tropaeum Traiani si Nicolopis ad Istrum. </p><p>Războiul este clar in defavoarea dacilor si Decebal cere o pace (102). Prevederile tratatului sunt grele pentru daci dar starea războiului face ca acesta să accepte. Uneori este mai bine să supraviețuiești încă o zi pentru a putea avea o nouă luptă. Prevederile tratatului includ: renunțarea la politica externă proprie, cedarea de teritorii, stabilizarea garnizoanelor romane in Tara Hațegului, distrugerea fortificațiilor de apărare ale Sarmizegetusei, păstrarea intactă a castrelor de marș (deja construite in timpul războiului), returnarea mașinilor de război, a prizonierilor si însemnelor militare capturate. Intr-o situaţie militară gravă, Decebal acceptă si Senatul, informat de către Traian, consfințește pacea umilitoare pentru daci. </p><p>Pacea este însă provizorie, fragilă, si ambele tabere o știu. In perioada următoare (103-105) pregătiri pentru războiul final sunt duse de ambele părți: romanii construiesc podul peste Dunăre pentru a-si deplasa rapid trupele, întăresc garnizoanele, refac legiunile si stocurile de provizii. </p><p>Dacii încercă să își refacă armata, își întăresc cetățile, încearcă să submineze poziția politică a lui Traian, să îl asasineze s.a.m.d, si încearcă (fără succes) să facă o mare alianță ani-romană. </p><p>In anul 105 Traian consideră că este pregătit de etapa finală a războiului (istoriografii romani nu au considerat ca au existat două războaie ci un singur război cu două expediții) si, invocând nerespectarea condițiilor tratatului din anul 102 repornește ofensiva. Cu o excelentă pregătire militară, utilizând avanposturile create si capacitatea de mutare rapidă a trupelor. A doua expediție a lui Traian este un sir de lung victorii in ciuda opoziției masive si curajoase ale armatelor dacilor. Ofensiva duce rapid la asedierea cetății Sarmizegetusa si, la scurt timp, la cucerirea acesteia. Decebal încearcă să scape din încercuire dar, înconjurat fiind, se sinucide pentru a nu fi dezonorat in cadrul festivităților ce urmează a fi organizate. </p><p>La 11 august 106 avem atestarea încheierii războiului dacic si constituirea provinciei romane Dacia. Aceasta includea Transilvania, Banatul, vestul Olteniei iar sudul Moldovei, S-E Transilvaniei si Muntenia sunt înglobate in Moesia Inferioară. Zonele dacilor liberi rămân nordul Moldovei, Maramureșul si Crișana. Guvernator este numit Iulius Sabinus si capitală va deveni Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. </p><p><b>Considerații asupra războaielor dacice. </b></p><p>Victoriile romane au fost clare si evidente. Situația geopolitică a Imperiului Roman a fost prost utilizată de către daci in perioada împăratului Domițian când ar fi avut șansa să continue atacurile asupra provinciilor romane ( Moesia si, de ce nu Macedonia) in paralel cu atacurile germanice. Pacea „de compromis” semnată de Domițian a fost salvatoare pentru Imperiul Roman si o greșeală de geo-strategie a dacilor. </p><p>Imperiul Roman nu putea tolera prezenta la frontiera sa nordică a unui stat puternic si care arăta semne de agresivitate crescută. Războiul dacic a lui Traian nu este un eveniment punctual ci este sfârșitul unei perioade extrem de lungi de agresiuni, de victorii si înfrângeri de ambele părți. Traian a moștenit un conflict in stare avansată si, in fata unei alte mari amenințări, Regatul Partic de la care Decebal cere ajutor si alianță înaintea celei de a doua expediții romane, dorește să pune capăt amenințării dacilor. </p><p>Războaiele dacice sunt bine-cunoscute atât prin scrierile istoricilor romani ( in special Cassius Dio), prin frescele Columnei lui Traian si cele de la Tropaeum Traiani, prin izvoarele epigrafice si arheologice bine prezervate.</p><p>Imperiul dacic al lui Burebista se fragmentase de multă vreme dar Imperiul Roman trăia constant sub amenințarea refacerii acestuia. Documentele romane arată eforturile depuse de Decebal de a reface imperiul predecesorului său, din păcate nefinalizate. </p><p>Mai mult de atât, societate dacică a viitoarei provincii romane era „pervertită” de cultura si civilizația romană, in special prin intermediul tinerilor care erau trimisi spre educare, in Roma. Cultura si civilizația romană părea mai plăcută, mai liniștită si profitabilă in comparație cu societatea dacică. Acest lucru a dus atât la o desolidarizare a populației dacice si a popoarelor tracice de nord din exteriorul arealului Sarmizegetusei ( acuzându-i pe daci de abandonarea vechilor obiceiuri) dar si la trădări interne care segmentează societatea dacă. Războaiele de cucerire încep de foarte multe ori prin cultură, lux, obiceiuri, prosperitate promisă si dorințe personale. Si Roma avea ce să promită: Pax Romana si prosperitatea personală. </p><p>Imperiul roman nu dorea să cucerească Dacia. Imperiul Roman era forțat să cucerească Dacia dacă dorea să își continue existenta. Din aceasta cauza războaiele au fost atât de sângeroase si de încrâncenate, ambele părți jucându-si însăși existenta lor. </p><p>Ceea ce a urmat războiului de cucerire este cunoscut: Dacia devine provincie, prosperă, apare etnogeneza poporului român, dacii îmbrățișează limba, obiceiurile si cultura romană si le păstrează si după retragerea aureliană. Am putea spune că Dacia a păstrat latinitatea după ce Roma si-o uitase. </p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDdV_b-xA5XajUzT3Jcw_bXB_S_pVMO0qFixuuWwNzqLrECEqnMRn6yZt6nQlFixuxKccYWFNvoGOeiXaCcR4XjbKaESoIBrkTFCSTf7FqMYMyPRGHHcuzgKl1sSp1UdeFa2F7GE2ew0Np/s318/columna.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="159" data-original-width="318" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDdV_b-xA5XajUzT3Jcw_bXB_S_pVMO0qFixuuWwNzqLrECEqnMRn6yZt6nQlFixuxKccYWFNvoGOeiXaCcR4XjbKaESoIBrkTFCSTf7FqMYMyPRGHHcuzgKl1sSp1UdeFa2F7GE2ew0Np/w400-h200/columna.jpg" width="400" /></a></div><br /><p>The premises of the Dacian war of Emperor Trajan.</p><p><br /></p><p>The occupation of the Balkans by the Roman Empire began at the end of the 3rd century BC (the Illyrian wars) and the advance of Rome towards Dacia. An empire is maintained and prosperous through successive conquests and the emperors of Rome understood, from time to time, this intrinsic need for the existence of an empire. Rare were the moments when Rome was not in wars of conquest. Even a pacifist emperor (Marcus Aurelius) had understood the obligation of continuous expansion.</p><p>From this point of view, it was only a matter of "when" not an "if" to reach the open war in the Roman Empire and Dacia. From the years 148-146 BC we see the incorporation of Greece into the Roman Empire. After a period of internal unrest, the next step towards the Dacian wars was the creation of the province of Moesia (6 AD). The existence and organization of the provinces of Upper Moesia and Lower Moesia brings the two powers face to face and war is imminent. Moreover, Rome's actions in preparation for the Dacian war are obvious: building camps, relocating legions, preparing military transport infrastructure, strengthening Danube fleets, strengthening defense / attack systems in the Dobrogea area and a massive fortification of the temporary border given by the Danube line.</p><p>In parallel, there is a continuous aggression from Dacia and Gethia on the borders of the Roman Empire, carried out by both the migratory tribes and the Dacians. The state of tension could only lead to an open war.</p><p>A first trigger of the Dacian wars is the attack carried out by the Dacians in the winter of 85-86 on the province of Moesia, a successful campaign for the Dacians. The reaction of the emperor Domitian was not long in coming, he reorganized the Moesic provinces and started actions of military preparation for a war to conquer the whole of Dacia. Fortunately, the campaigns of Cornelius Fuscus (87) failed. However, Domitian gained a victory the following year at Tapae and, due to the Marcomanni threats, concluded an advantageous peace (some considered it "humiliating") to the Dacians in 89.</p><p>Both the peace of 89 and the following period are characterized as a period of preparation for a final war. Neither the Roman Empire nor the Dacians can reconcile with the created situation and the imminence of a new war is clear. Both Rome and Dacia are carrying out massive fortification works during this period,</p><p>Trajan's Dacian war. First and second expedition.</p><p>In 98, after the death of Emperor Nerva, Trajan became emperor of Rome. Loved by the legions, wanted by the people, admired by the Senate, Trajan has as military purpose the conquest of Dacia. It is the first thing he does and what he wants to be his reputation as emperor - Dacicus Maximus. In order to start a war of such magnitude, a reason is necessary, Trajan invoking Decebalus' non-compliance with the obligations of the peace treaty. And so, in the year 101, the Dacian war begins (bellum Dacicum Traiani).</p><p>The forces prepared by Trajan are impressive: 14 main legions, alae, cohorts and auxiliaries. Trajan thus gathers an army of about 80,000-150,000 men who stand face to face with the army if estimated to have about 50,000 men. The preparations of the Danube fleets from the previous years bear fruit, Traiana thus having the fast capacity to transport and disembark the troops on the northern bank of the Danube.</p><p>The Roman lines of attack converge on Sarmizegetusa but the first battle takes place at the (already known) Tapae where the victory belongs to Rome. In reply, the Dacians, together with the Sarmatians, Germanic tribes and Roxolani, attacked the Dobrogea line, trying to divert the attention of the Roman army from the Sarmizegetusa line of attack (like Scipio the Africanus before the siege of Rome by Hannibal). The increased transport capacity of the Roman legions (both on land and on the Danube) causes these attacks to be repulsed by the Romans, who recorded two new great victories: at the Tropaeum Traiani and Nicolopis ad Istrum.</p><p>The war is clearly against the Dacians and Decebalus demands peace (102). The provisions of the treaty are difficult for the Dacians, but the state of the war makes it acceptable. Sometimes it's better to survive another day so you can have a new fight. The provisions of the treaty include: renouncing its own foreign policy, ceding territories, stabilizing the Roman garrisons in Tara Hațeg, destroying the defense fortifications of Sarmizegetusa, keeping intact the marching camps (already built during the war), returning the war machines and captures, captured military insignia. In a serious military situation, Decebalus accepts and the Senate, informed by Trajan, enshrines the humiliating peace for the Dacians.</p><p>But peace is temporary, fragile, and both sides know it. In the following period (103-105) preparations for the final war are carried out by both sides: the Romans build the bridge over the Danube to move their troops quickly, strengthen garrisons, rebuild legions and stockpiles.</p><p>The Dacians try to rebuild their army, strengthen their fortresses, try to undermine Trajan's political position, assassinate him s.a.m.d, and try (unsuccessfully) to make a great year-Roman alliance.</p><p>In 105 Trajan considers that he is ready for the final stage of the war (Roman historians did not consider that there were two wars but one war with two expeditions) and, invoking the non-observance of the conditions of the treaty of 102 restarts the offensive. With excellent military training, using the outposts created and the ability to move troops quickly. Trajan's second expedition is a long series of victories despite the massive and courageous opposition of the Dacian armies. The offensive quickly led to the siege of the fortress of Sarmizegetusa and, in a short time, to its conquest. Decebalus tries to escape the siege but, being surrounded, he commits suicide so as not to be dishonored during the festivities to be organized.</p><p>On August 11, 106 we have the attestation of the end of the Dacian war and the establishment of the Roman province of Dacia. This included Transylvania, Banat, western Oltenia and southern Moldova, SE Transylvania and Muntenia are included in Lower Moesia. The areas of the free Dacians remain in the north of Moldavia, Maramureș and Crișana. The governor is named Iulius Sabinus and the capital will become the Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.</p><p><br /></p><p>Considerations on the Dacian wars.</p><p>The Roman victories were clear and obvious. The geopolitical situation of the Roman Empire was misused by the Dacians during the reign of the emperor Domitian when he had the chance to continue the attacks on the Roman provinces (Moesia and, why not Macedonia) in parallel with the Germanic attacks. The "compromise" peace signed by Domitian was a savior for the Roman Empire and a mistake of geo-strategy of the Dacians.</p><p>The Roman Empire could not tolerate the presence on its northern border of a strong state that showed signs of increased aggression. Trajan's Dacian war is not a one-time event but the end of an extremely long period of aggression, victories and defeats on both sides. Trajan inherited a conflict in an advanced state and, in the face of another great threat, the Parthian Kingdom from which Decebalus asks for help and alliance before the second Roman expedition, wants to put an end to the threat of the Dacians.</p><p>The Dacian wars are well-known both through the writings of Roman historians (especially Cassius Dio), through the frescoes of Trajan's Column and those from Tropaeum Traiani, through well-preserved epigraphic and archaeological sources.</p><p>Burebista's Dacian empire had been fragmented for a long time, but the Roman Empire was constantly living under the threat of its restoration. Roman documents show Decebalus' efforts to rebuild the empire of his predecessor, unfortunately unfinished.</p><p>Moreover, the Dacian society of the future Roman province was "perverted" by Roman culture and civilization, especially through young people who were sent for education to Rome. Roman culture and civilization seemed more pleasant, quieter and more profitable compared to Dacian society. This led both to a detachment of the Dacian population and the northern Thracian peoples outside the Sarmizegetusa area (accusing the Dacians of abandoning old customs) but also to internal betrayals that segment society if. Wars of conquest often begin with culture, luxury, customs, promised prosperity and personal desires. And Rome had something to promise: Pax Romana and personal prosperity.</p><p>The Roman Empire did not want to conquer Dacia. The Roman Empire was forced to conquer Dacia if it wanted to continue its existence. This is why the wars were so bloody and fierce, both sides playing their very existence.</p><p>What followed the war of conquest is known: Dacia becomes a province, prosperous, the ethnogenesis of the Romanian people appears, the Dacians embrace the Roman language, customs and culture and keep them even after the Aurelian retreat. We could say that Dacia kept its Latinity after Rome had forgotten it.</p><p><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-24215102399477569082021-06-21T14:36:00.003+03:002021-06-21T14:36:32.648+03:00Mierea <p>Un călugăr a venit odată la duhovnicul său şi i-a spus: <br />- Părinte, de câte ori vin la tine, mă mărturisesc şi îmi plâng păcatele, primesc de la tine sfaturi pentru îndreptare, dar nu mă pot schimba. Ce folos mai pot avea că vin la tine, dacă oricum cad în aceleași păcate?</p><p>Părintele i-a răspuns: <br />- Fiul meu, ia două urciorașe de lut – unul cu miere, iar celălalt să fie gol. <br />Călugărul așa făcu. <br />- Și acum, – i-a spus părintele său, -toarnă de mai multe ori mierea din unul în altul. <br />Ucenicul din nou l-a ascultat. <br />- Acum, fiul meu, uită-te la vasul gol și miroase-l. </p><p>Călugărul l-a mirosit și a spus: <br />- Părinte, vasul gol miroase a miere, și acolo, la fundul său a rămas un pic de miere. <br />- Uite așa şi învățăturile mele sunt depozitate în sufletul tău. Dacă vei dobândi de dragul lui Hristos cel puțin o parte din virtuți, Dumnezeu prin mila Sa va umple ceea ce-ţi lipsește și va salva sufletul tău pentru viața veșnică. Cum o gospodină nu ține boabe de piper într-o oală care miroase a miere, aşa şi Dumnezeu nu te va îndepărta dacă vei sădi în sufletul tău un început bun.</p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-71209174319616597402021-06-18T09:33:00.003+03:002021-06-18T09:35:15.937+03:00Ereziile Coranului<p><br /></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">După moartea lui Muhammad
în 632, un număr de tovarăși ai săi care știau Coranul pe de rost au fost uciși
în bătălia de la Yamama de către Musaylimah. Primul calif, Abu Bakr, a decis
ulterior să adune cartea într-un singur volum, astfel încât să poată fi
păstrată. Zayd ibn Thabit</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">a fost
persoana care a colectat Coranul, deoarece „obișnuia să scrie Inspirația Divină
pentru Apostolul lui Allah”. Astfel, un grup de cărturari, cel mai important
Zayd, a strâns versurile și a produs un manuscris al cărții complete.
Manuscrisul potrivit lui Zayd a rămas la Abu Bakr până când a murit. Reacția
lui Zayd la sarcină și dificultățile de colectare a materialului coranic din
pergamente, tulpini de frunze de palmier, pietre subțiri (denumite în mod
colectiv sub numele de suhuf) și de la bărbați care îl știau pe de rost este
consemnată în narațiunile anterioare. După Abu Bakr, în 644, lui Hafsa bint
Umar, văduva lui Muhammad, i s-a încredințat manuscrisul până când al treilea
calif, Uthman ibn Affan, a solicitat copia standard de la Hafsa bint Umar în
aproximativ 650.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În aproximativ 650, al
treilea calif Uthman ibn Affan</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">a început
să observe mici diferențe în pronunția Coranului, pe măsură ce Islamul s-a
extins dincolo de Peninsula Arabică în Persia, Levantul și Africa de Nord.
Pentru a păstra sfințenia textului, el a ordonat unui comitet condus de Zayd să
folosească copia lui Abu Bakr și să pregătească o copie standard a Coranului.
Astfel, în decurs de 20 de ani de la moartea lui Mahomed, Coranul a fost
angajat în formă scrisă. Acest text a devenit modelul din care au fost făcute
și promulgate copii în toate centrele urbane ale lumii musulmane, iar alte
versiuni sunt considerate a fi distruse. Forma actuală a textului Coranului
este acceptată de savanții musulmani ca fiind versiunea originală compilată de
Abu Bakr.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Stratul A (care se
apropie de cele 86 de sure (capitole) „dezvăluite înainte de Hijra”, deși
există unele amestecuri) este o lucrare teologică fin scrisă, de înaltă
abilitate retorică. Are o anvergură generală, o mare parte din aceasta fiind
dedicată relatării poveștilor biblice (și apocrife) (în special cele ale lui
Adam, Noe, Avraam și Moise) ca încurajări și avertismente și referindu-se la
evenimentele din ele ca Semne și cei implicați în aducerea Cuvântul lui
Dumnezeu ca mesageri. Arată un interes intens în reconcilierea tradițiilor
biblice cu propria sa narațiune teologică și conține foarte puține prescripții
etice detaliate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Stratul B (aproximativ la
28 'după Hijra') este complet diferit: are un stil retoric mult mai ciudat (în
cea mai mare parte, deși cu unele pasaje mai fine), versuri mai lungi și are
mult mai puține referințe biblice, folosește intens a celei de-a doua persoane
(adresându-se direct ascultătorului) și include multe referințe la Mesager
(singular) care recită Coranul ca profet, subliniind necesitatea de a-l
asculta. Include diverse referințe locale specifice la Mahomed, Mecca, Moscheea
și Yathrib (Medina), o serie de prescripții morale și legale detaliate, câteva
îndrumări personale pentru profet și dispensații speciale pentru el (în special
despre soțiile sale), numeroase anti- Polemici creștine și antievreiești și
multe îndemnuri pentru a lupta împotriva inamicului și necredinciosului.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Inconsistentele si erezia
Islamului (si implicit lipsa lui de valoare teologica) a fost demonstrata de către
Sfântul Ioan Damaschinul(cca 655-750), ultimul dintre Sfinții Părinți. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ioan
Damaschinul cunoștea bine lumea musulmana, a lucrat in administrația califului,
cunoștea limba si obiceiurilor. In acest sens voi prezenta câteva aspecte din
viața Sfântului Ioan Damaschin.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="line-height: 150%; mso-list: l2 level1 lfo3; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">I. Relația sa cu comunitatea musulmana<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l2 level1 lfo3; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">II. Analiza subiectului despre islam<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l3 level1 lfo4; text-align: justify; text-indent: -36pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">I.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Sinodul iconoclast de la Calcedon (754) -
întrunit pentru a condamna venerarea icoanelor. La finalul întrunirii, acest
sinod a condamnat prin anatemizare pe cei trei apărători ai icoanelor:
patriarhul Constantinopolului, Gherman; patriarhul Constantei, Gheorghe si pe
preotul si monahul din Mânăstirea „Sfântul Sava”, Ioan Damaschinul: „… Anatema
lui Mansur, cel cu nume rău si cu cuget sarazin.”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Sinodul nu a menționat numele de creștin al
lui Ioan Damaschinul (așa cum se obișnuiește in tradiția ortodoxa, pentru ca
atunci când își îmbrăca hainele monahale, își părăsește numele de familie si își
ia alt nume), ci a folosit numele Mansur pe care îl moștenise de la bunicul
sau, Sargun b. Mansur.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Mansur,
care însemna „biruitor”, era un nume bine-cunoscut in rândul musulmanilor.
Sintagma: „cel cu cuget sarazin” a mai fost folosit de Sinodul VII Ecumenic
atunci când Beser, un creștin apostat a îmbrățișat Islamul. Aceasta expresie a
fost folosita pe de o parte pentru a blama iconodulii si pe de alta parte
pentru a eticheta pe opozanții icoanelor. Însă Ioan Damaschin a fost etichetat
așa pentru a scoate in evidenta afinitatea lui cu lumea musulmana. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Bunicul
lui Ioan Damaschinul pare sa fi jucat un rol important in capitularea
Damascului in fata oștirilor lui Khalid b. al-Walid. Damascul a fost asediat
începând cu data de 13 martie 635 si s-a predat după șase luni. Heraclie se
afla in Antiohia, însă creștinii au așteptat in zadar ca armata acestuia sa
intervină in ajutorul cetății. In anul următor va reveni bizantinilor, dar
pentru o scurta perioada. Bătălia de la Yarmuk, 20 august 636, a marcat
sfârșitul prezentei bizantine in Siria. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">La
început, musulmanii erau toleranți fata de sirieni, nu au fost forțați sa se
convertească la Islam. Toleranta primilor califi umayyazi a fost exprimata si
prin decizia lor de a păstra sistemul administrativ existent. Bunicul lui Ioan
Damaschin, Mansur a deținut o poziție înalta de autoritate publica. După
moartea tatălui sau, Ioan Damaschinul a devenit secretar, având o poziție chiar
mai înaltă decât tatăl sau in administrația califului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraph" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l3 level1 lfo4; text-align: justify; text-indent: -36pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">II.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ioan Damaschinul a fost in primul rând
teolog, iar scrierile sale devin mijloace de exprimare a opiniilor teologice.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 18pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">„Erezia
ismaelitilor” apare in corpul principal „De Haeresibus”, care face parte din
lucrarea „Izvorul cunoștinței” .<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Capitolul
100 este o apologie istorica si o scriere polemica. Discuția ia forma unui
dialog. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">1.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span></b><!--[endif]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">„Există
și religia rătăcitoare de norod a ismailiților care până în ziua de astăzi are
putere și care este înaintemergătoare lui Antihrist.”<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Acest „si” ne arata ca aceasta religie
este o erezie, fiind pusa alături de alte erezii si nu este o scriere special
scrisa împotriva ismaelitilor<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Expresia „ înaintemergătoare lui
Antihrist”- Ioan Damaschinul a mai folosit-o intr-un capitol special din „De
Fide Orthodoxa” in care considera ca Antihrist este nu doar Satan, ci si orice
om care nu mărturisește ca Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, ca este Dumnezeu
desăvârșit si a devenit om desăvârșit, rămânând in același timp Dumnezeu. El a
aplicat acest nume si lui Nestorie. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">2.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span></b><!--[endif]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ea
își trage obârșia de la Ismail, care s-a născut lui Avraam din Agar: de aceea
ismailiții se mai numesc și agareni. Ei sunt numiți și „saracini" de la
spusa ,,Σάρρα κενούς", că Agar i-ar fi zis îngerului: „Sarra m-a slobozit
pe mine deșartă (Σάρρα κενήν με άπέλυσεν)".<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Sfântul Ioan Damaschinul folosește trei
nume pentru musulmani: ismaeliti, agareni si sarazini.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Coranul afirma ca Avram si Ismael au pus
temeliile casei :”Si când sădiră Avram si Ismael temeliile casei” SII, 121<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ii numește agareni, un nume derivat de la
Agar, mama lui Ismael.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Sarazini, se refera la Vechiul
Testament,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Facerea , cap 16.8 :” și i-a
zis îngerul Domnului: "Agar, slujnica Sarei, de unde vii și unde te
duci?" Iar ea a răspuns: "Fug de la fața Sarai, stăpâna mea”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">3.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span></b><!--[endif]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ei
bine, până în vremurile lui Heraclie au fost vădit închinători la idoli, dar
între timp a apărut la ei un proroc mincinos pe nume Mamed, care, după ce a dat
peste Vechiul și Noul Testament și a vorbit cu un călugăr - chipurile - arian,
a alcătuit un eres al său - și băgându-se sub pielea poporului prin părută
cucernicie, a dat sfară în țară că s-a pogorât asupra lui carte din cer, și
după ce a scris în cartea sa niște alcătuiri caraghioase, așa le-a predat
închinarea.<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Adică din Vechiul Testament a luat
monoteismul, de la arieni, afirmația ca Duhul Sfânt si Isus sunt fapturi, mai
mult ca Hristos a fost un simplu om.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">4.<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Zice că Dumnezeul tuturor este unul
singur, nici născut, nici născător</span></b><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Acesta este conținutul Surei Curățirii sau
Sura Unității si este îndreptată împotriva creștinilor, adică a celor care
atribuie „asociații” lui Dumnezeu.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>In
teologia lui Ioan Damaschin :”cunoaștem un singur Dumnezeu, in trei ipostasuri”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">5.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span></b><!--[endif]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Zice că Hristos este cuvântul lui Dumnezeu și
duhul Lui, zidit însă și rob, și că din Maria, sora lui Moise și Aaron, s-a
născut fără de sămânță, deoarece „cuvântul și duhul lui Dumnezeu", zice,
„a intrat în Maria și a născut pe Iisus, care a fost proroc și rob al lui
Dumnezeu ". Mai zice că iudeii, săvârșind călcare de lege, au vrut să-L
răstignească și, punând mâna pe El, au răstignit numai umbra Lui, dar Hristos
însuși nu a fost răstignit, nici nu a murit, fiindcă Dumnezeu L-a luat pe El la
Sine în cer, fiindcă îl iubea. Zice și că după ce S-a înălțat Hristos la ceruri
L-a întrebat Dumnezeu, zicând: „O, Iisuse, ai zis tu: «Sunt Fiul lui Dumnezeu
și Dumnezeu?»", la care Iisus a răspuns: «Fie-Ți milă de mine, Doamne; Tu
știi că nu am zis [așa ceva], nici nu mă simt înjosit a fi rob al Tău, însă
oamenii cei călcători de lege au scris că am zis cuvântul acesta, și au mințit
împotriva mea, și sunt rătăciți». Și I-a răspuns Lui Dumnezeu", zice:
„«Știu că tu n-ai zis cuvântul acesta»".<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; margin-left: 54pt; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo2; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ioan Damaschin cunoștea Coranul si toate
cele cate sunt expuse apar in Coran.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">6.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span></b><!--[endif]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">„Și
cine dă mărturie că Dumnezeu i-a dat lui scrierea [aceasta], sau care dintre
proroci a prezis că se va scula asemenea proroc?"<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-Inca
de la începutul capitolului Ioan Damaschin îl numește pe Mohamed „fals profet”,
iar acum analizează autenticitatea calității de profet. Acesta apelează la
exemplul lui Moise care a avut ca martori pe poporul sau care privea la muntele
fumegând, pe când Mohamed dormea când s-a pogorât cartea asupra lui. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-
Deși aceasta parte nu apare in Coran, ea apare in tradiția musulmana in care se
spune ca Gabriel i-a adus porunca lui Dumnezeu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Un
alt argument la aprecierea de fals profet, este aceea ca accepta o scriptura fără
martori care sa adeverească de unde si cum a venit aceasta. Scriptura lor nu le
permite sa se căsătoreasca, sa cumpere sau sa facă ceva fără sa aibă martori.
Ioan Damaschin le reproșează musulmanilor ca nu i-au cerut lui Mohamed sa le
dea dovezi, sa aducă martori, așa cum le cere legea lor: „nu i-ați cerut: <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">«Mai întâi arată-ne tu cu martori că ești
proroc, și că de la Dumnezeu ai ieșit, și care Scriptură dă mărturie despre
tine»”.</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">7.<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Musulmanii
ii acuza pe creștini ca sunt asociatori/ intovarasitori. In Coran apare
„Dumnezeu nu are un fiu” (Sura 4.169). Ioan Damaschin rămâne fidel Treimii si
ii numește<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ciuntitori : <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">„Așa încât voi în chip mincinos ne spuneți
„întovărășitori", iar noi vă numim „ciuntitori" ai lui Dumnezeu.”</b><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l1 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt;"><!--[if !supportLists]--><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">8.<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span></b><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Musulmanii ii învinuiesc pe creștini
de idolatrie fiindcă venerează crucea, iar creștinii ii învinuiesc ca venerează
Ka’ba: <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">„Ne mai clevetesc că suntem
idolatri, fiindcă ne închinăm la Cruce”<o:p></o:p></b></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-deși
in Coran creștinii nu sunt acuzați de idolatrie in mod direct, ca venerează
crucea, totuși o fac in mod indirect întrucât neaga ca Hristos a fost răstignit
pe cruce: ”Ei însă nu l-au omorât si nu l-au răstignit”(Sura IV)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>9. In următoarea parte se refera la
titlurile surelor si la conținutul lor.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-
In sura „Femeii” se rezuma la aspectul căsătoriei si al divorțului, scoțând in
evidenta poligamia si practica muhallil sau repudierea femeii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-
Sura „Masa” - zice [Mâmed], i-a spus: „Ți-am dat Ție și alor Tăi masă
nestricăcioasă". In Coran apare :” O, Allah< Stăpâne al nostru!
Coboară-ne noua masa din cer care sa ne fie noua sărbătoare” (Sura Masa.114) „
O voi cobori vouă, dar pe acela care nu va crede nici după aceasta îl voi
osândi cu un chin cu care nu voi mai pedepsi<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>pe nimeni din toate lumile” (115).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">-Ioan
Damaschin scoate in evidenta aspectul eretic al musulmanilor, încercând o
aluzie la Cina cea de taina, musulmanii cred ca aceasta este chiar consumarea
de alimente in cadrul unei mese. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">In
ultima parte sunt consemnate aspecte ale practicilor musulmane: circumcizia,
despre interzicerea anumitor alimente, interzicerea băuturii si renunțarea la
Sabat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Capitolul
„De Haeresibus” trebuie văzut ca o scriere cu scopul de a informa despre
conținutul religiei ismaelitilor, folosind versetele Coranului, dar si de a
combate erezia, apelând la argumente teologice din Vechiul si Noul Testament. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><o:p>Eliza Matica | Madalin Matica</o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-79057149669001357872021-06-06T22:04:00.003+03:002021-06-06T22:04:29.837+03:00 Predică la Duminica a VI-a după Paști (a Orbului din naștere) – Sfântul Nicolae Velimirovici<p> Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni! (cf. Psalm 76, 13-14). Nu sunt ochi care să vadă toate aceste minuni, nici limbă care să le poată număra, nici minte care să le înțeleagă.</p><p><br /></p><p>Ochii au văzut; ei au văzut și au sfârșit în moarte. Limba a numărat și și-a pierdut graiul. Mintea a cugetat și a fost cuprinsă de uitare. Cine poate cunoaște minunile, fără să cunoască pe Făcătorul de minuni? Și cine poate să-L vadă pe Făcătorul de minuni și să rămână viu?</p><p><br /></p><p>Tot focul de pe pământ a venit și vine de la soare, ne spun cei care se ocupă de cercetarea acestor lucruri. De ce nu a coborât soarele pe pământ, în loc să se întruchipeze în parte în pământ, în parte în apă, în parte în aer, în parte în lemn și cărbune, în parte în animale? De ce, în fiecare dintre întruchipările împuținate, soarele s-a ascuns sub o perdea groasă și răcoroasă? De ce nu a venit pe pământ în toată întregimea lui, împlinită de focul și lumina lui, înveșmântat în trup și înfrânat de trup? Pentru că dacă ar trebui să se apropie foarte mult de pământ, pământul s-ar topi și s-ar risipi ca aburul și nu ar mai exista de loc.</p><p><br /></p><p>Care dintre muritori ar putea sta lângă soare și să rămână viu? Și soarele este numai o zidire a lui Dumnezeu; este precum întunericul înaintea luminii lui Dumnezeu. Atunci, cine L-ar putea privi pe Dumnezeu care face minuni și să fie viu?</p><p><br /></p><p>Nu-ți este limpede de ce Domnul Iisus a trebuit să ascundă strălucirea luminoasă a Dumnezeirii Sale sub învelișul gros , întunecat al trupului omenesc? Pentru că cine dintre oameni ar putea să rămână viu înaintea Lui?</p><p><br /></p><p>Mai mult decât aceasta: dacă nu ar fi fost stăvilit în dezvăluirea Dumnezeirii Sale, care dintre oameni s-ar mai mântui prin voia sa proprie, și nu prin puterea Dumnezeirii Sale? Este foarte adevărat că dacă ceva ar fi greu pentru Domnul Iisus, fără îndoială că ar fi mai greu pentru El să Se înfrâneze și să Se stăpânească de la arătarea Dumnezeirii Sale decât să o descopere.</p><p><br /></p><p>Aceasta este lămurit pentru că El Se înfrâna cu preamare înțelepciune să-Și arate puterea Sa Dumnezeiască, viața Sa pe pământ se afla în armonie desăvârșită cu Dumnezeu și cu omul.</p><p><br /></p><p>Frații mei, Hristos ca om nu este o minune mai mică decât Hristos ca Dumnezeu. Și unul și altul sunt minuni, și ei sunt împreună Minunea minunilor. Dar aceasta nu este minune lucrată prin magie, vrăjitorie sau îndemânare a mâinii; este minunea înțelepciunii lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.</p><p><br /></p><p>Domnul nu a făcut minuni pentru a primi laudă de la oameni. Merge vreunul dintre noi la spital, printre nebuni, surzi și muți și leproși, ca să primească laudă? Își vindecă păstorul oile pentru ca acestea să behăie laude pentru el? Domnul a săvârșit minuni numai pentru a da ajutorul Său milostiv celor care se află în nevoi și sunt neajutorați, și ca să arate oamenilor că Dumnezeu, în mila și iubirea Sa, S-a arătat printre oameni.</p><p><br /></p><p>Pericopa Evanghelică de astăzi istorisește una dintre nenumăratele minuni săvârșite de Dumnezeu, prin care se arată iubirea lui Hristos pentru oamenii în suferință, și Dumnezeirea Sa sunt descoperite încă odată.</p><p><br /></p><p>La vremea aceea, trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere. Înainte de aceasta, se spune că iudeii au luat pietre ca să arunce în Domnul chiar în Templu, pentru că El vorbise adevărul. Dar în timp ce iudeii cei răi se gândeau doar cum ar putea să se poarte cu răutate față de Domnul, El Se gândea doar cum să le facă bine oamenilor. În fața Templului ședea un om orb din naștere care cerea milă. Nici unul dintre opresorii cei răi ai lui Hristos, cârmuitorii rușinați și bătrânii poporului, nu era pregătit să se gândească la acest om sărman. Chiar dacă vreunul dintre ei îi arunca câțiva bănuți pe genunchi, făcea aceasta numai ca să se arate înaintea oamenilor, iar nu din iubire și milă pentru om. Pe vremea lui Moise, Domnul zicea despre acești oameni: „Căci neam ticălos sunt ei și copii în care nu este credincioșie” (Deuteronom 32:20). Domnul cel milostiv S-a oprit lângă acest om, gata să-i fie de un ajutor adevărat.</p><p><br /></p><p>Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Înainte de aceasta, Domnul vindecase paraliticul de la Scăldătoarea Oilor, și îi spusese: „De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14), de unde este limpede că omul acela, care fusese bolnav ani îndelungați, își adusese suferința prin păcatele sale. Dar situația cu omul care s-a născut orb este neclară, și ucenicii au întrebat ca să se lumineze: „Cine a păcătuit?” Faptul că adesea copiii suferă pentru păcatele părinților lor, s-a făcut lămurit încă de la începuturi. Faptul că Dumnezeu îngăduie ca suferința să vină asupra copiilor pentru păcatele părinților este de asemenea lămurit din Sfânta Scriptură (I Regi 11, 12; 21;29). Acest lucru poate să pară nedrept numai celor care s-au obișnuit să privească oamenii ca pe persoane separate, cu totul despărțite una de alta. Dar celui care privește omenirea ca un organism întreg, aceasta nu i se va părea nici nedrept nici nefiresc. Când un om păcătos se rănește, ceilalți, care nu au păcătuit, suferă. Este mult mai greu de lămurit cum și când putea să fi păcătuit omul cel născut orb, și de a lămuri pricinile orbirii sale. Ca oameni simpli, ucenicii iau în socotință cea de a doua posibilitate, fără să se gândească îndelung la aceasta, sau să creadă că ar putea exista și o a treia posibilitate. În acest caz, pentru ei era cel mai probabil că părinții orbului păcătuiseră. Dar amintindu-ne cuvintele lui Hristos adresate slăbănogului: “Să nu mai păcătuiești” – ei au făcut o legătură între o împrejurare și cealaltă, ca și cum ar spune: Ne este lămurit din cuvintele Tale că cel ce suferă își pricinuise suferința sa: dar este adevărat aceasta și pentru împrejurarea de față? A păcătuit orbul, ori – dacă nu el – atunci părinții lui? Dacă Domnul Și-ar fi întrebat atunci ucenicii: „Cum credeți voi că a putut păcătui acesta, ca să se nască orb?”, ucenicii s-ar fi aflat în încurcătură, și, ca o ultimă rezolvare, poate că ar fi invocat păcatul comun întregii omeniri prin păcatul lui Adam, după cum spune psalmistul: “Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea” (Psalm 50, 6).</p><p><br /></p><p>Este foarte puțin probabil ca ucenicii să fi vorbit și despre ceea ce socoteau anumiți cărturari și farisei – gândind că nu era de la ei, ci venea din orientul îndepărtat – că sufletul omenesc mai trăise în vreun alt trup înainte de nașterea sa, a trăit într-un chip ce merita răsplată sau pedeapsă în această viață prezentă. Aceasta este o presupunere filozofică care nu era ușor de cunoscut pescarilor acelora simpli și cu gândire dreaptă, din Galileea.</p><p><br /></p><p>Cel mai înțelept rabi a răspuns la întrebarea ucenicilor: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, așa cum spune Ioan Gură de Aur: „pricina orbirii lui nu se află nici în păcatul lui, nici în cel al părinților lui.” Despre Iov nu se spune nici că a păcătuit el, nici că părinții lui păcătuiseră, ci faptul că el a fost lovit de o boală cumplită, a fost astfel silit să strige: „Trupul meu e plin de păduchi … pielea mea crapă și se zbârcește” (Iov 7, 5). Pe lângă păcatul părinților și cel propriu, trebuie să mai existe și alte pricini ale suferinței oamenilor pe pământ. În cazul omului născut orb, pricina stătea în aceea ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Binecuvântați sunt cei în care se arată lucrările lui Dumnezeu; care le simt, și le folosesc pentru mântuirea sufletului lor. Binecuvântat este omul cel sărac pe care mila lui Dumnezeu îl face bogat și vestit, și el simte această milă a lui Dumnezeu cu recunoștință. Binecuvântat este deznădăjduitul neputincios căruia Dumnezeu îi dă înapoi sănătatea, și el își înalță inima la Dumnezeu ca spre singurul și neașteptatul său Binefăcător. O, cum se văd lucrările lui Dumnezeu în fiecare zi, în fiecare dintre noi! Bucurați-vă pentru toți cei cărora, prin aceste lucrări, Dumnezeu le deschide ochii cei duhovnicești, ca să vadă vedenia lui Dumnezeu! Amar de toți cei care, cu mâinile îmbelșugate de darurile lui Dumnezeu, Îi întorc spatele și merg orbește, urmând căile lor întunecate și pline de slavă deșartă. Lucrările lui Dumnezeu se arată în noi toți în fiecare zi, fiindcă Dumnezeu este cu noi toți în toate zilele vieții noastre pe pământ. Lucrările lui Dumnezeu în noi sunt pentru mântuirea fiecăruia dintre noi în parte. Dar lucrările lui Dumnezeu în omul care s-a născut orb sunt spre mântuirea multora. Prin lucrările acestea, se vădește cu adevărat faptul că Dumnezeu coborâse cu adevărat între oameni. Prin lucrările acestea, se arată că printre oameni se află cu mult mai mulți orbi în duh decât în trup. Mai mult, se arată prin acestea cum cel înțelept, dându-i-se lui un dar trupesc de la Dumnezeu, îl va folosi ca să-și sporească sufletul cu dreaptă credință. Văzând mai dinainte toate aceste roade ale tămăduirii omului născut orb, Domnul spune ucenicilor Săi cu bucurie mare: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” Ca și cum ar spune: lasă acum întrebarea despre cine a păcătuit: el sau altul. Nu are asta însemnătate acum. Dacă el și părinții săi au păcătuit, aș putea în clipa aceasta să le iert păcatele luându-le asupra Mea, asigurându-i că sunt iertați. Toate astea au acum o însemnătate mai mică pentru ceea ce trebuie să se lucreze. Și lucrările lui Dumnezeu – nu una, ci multe – trebuie să fie lucrătoare în el, și se va spune în Evanghelie că sunt spre mântuirea multora. Cu adevărat, anii de suferință ai omului născut orb vor fi răsplătiți însutit. Cu adevărat, răsplata pentru cei care suferă pentru Dumnezeu, măcar și o zi, este nepieritoare. Un înțelept tălmăcitor al Evangheliei, Nichifor, spune despre omul acesta care s-a născut orb: „Omul care s-a născut orb, care nu știuse niciodată ce putea să însemne vederea, va simți o mâhnire cu mai mică decât omul care văzuse odinioară, și apoi și-a pierdut vederea. Acesta fusese orb, și a primit mai târziu răsplata pentru această stare de jale aproape nesimțită. Căci el a primit vederea de două ori: vederea trupească, prin care el a văzut lumea din jurul lui; și vederea duhovnicească, prin care el L-a recunoscut pe Ziditorul lumii.”</p><p><br /></p><p>„Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, nimeni nu poate să lucreze.” Astfel a vorbit Domnul ucenicilor. Cu aceste cuvinte, El le-a deslușit pricinile pentru care El urma să săvârșească minunea asupra orbului. „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului”, El a vrut să spună, „și lucrările lui Dumnezeu sunt ziditoare și minunate, ale Celui care M-a trimis pe Mine”, El a vorbit cu smerenie și iubire pentru Tatăl – „El săvârșește lucrările acestea pentru Mine, Fiul Său Cel Unul Născut, săvârșește de asemenea numai astfel de lucrări. Folosirea puterii ține de obișnuința omenească; aceasta nu este de la Mine. Oamenii sunt încurajați de pizmă și răzbunare, dar Eu sunt încurajat de milă și adevăr. Oamenii pot arunca cu pietre în Mine, dar Eu voi continua să le dau lor pâinea vieții.” Dar pentru câtă vreme? Până este ziuă: altfel spus, cât ține viața. Vine noaptea: adică, moartea, când nimeni nu poate să lucreze. Aceasta se spune ca o problemă generală, și nu este adevărat și pentru Domnul, căci El a săvârșit lucrări și în moarte, pogorându-Se în iad, biruindu-l și eliberând pe strămoșii noștri cei drepți și pe cei plăcuți lui Dumnezeu; și după Înviere, din lumea cea nevăzută, El a continuat să facă minuni până în ziua de astăzi, și va mai face aceasta până la sfârșitul veacurilor. Pentru El, nu poate veni niciodată noaptea ca să-L oprească pe El din lucrare. Ziua Lui cuprinde veacurile în toată întregimea lor, și depășește capătul lor până în veșnicie. Cu adevărat, atâta timp cât este ziua Lui, El lucrează fără încetare. Și astfel oamenii, urmând pilda Său, trebuie să fie lucrători în toată vremea zilelor lor; de la naștere până la moarte. Căci pentru oameni va veni noaptea – moartea – și atunci nimeni nu va mai putea lucra după cum dorește. Este adevărat că sfinții sunt lucrători după moartea lor, lucrând prin Biserica lui Dumnezeu de pe pământ în felurite chipuri, și ajutând-o; dar ei nu mai lucrează după voia lor, ci a lui Dumnezeu: Dumnezeu lucrează Voia Lui prin ei, din iubirea Sa de oameni, fiindcă aceștia L-au iubit pe Dumnezeu în timpul zilelor lor de pe pământ. După moarte, nimeni nu poate să mai săvârșească nici o lucrare care să-i fie de folos lui în lumea aceea sau, cu nici un chip, nu poate să-și mai îmbunătățească soarta în lumea aceea. După moarte, nimeni nu poate să câștige vreun fel de prețuire de la Dumnezeu; nici măcar un sfânt nu poate dobândi prețuire mai mare decât aceea pe care o are deja, căci meritul se dobândește numai în această viață. Bogăția duhovnicească, ori pierzarea duhovnicească se dobândește numai aici pe pământ. Așadar aceste cuvinte ale Mântuitorului: “vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze”, nu trebuie tălmăcite ca o expresie a stării Sale la moarte sau după moarte, ci ca o atenționare grea și potrivită a lumii.</p><p><br /></p><p>„Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt”, spune Domnul Însuși. Prin El, prin Cuvântul lui Dumnezeu Cel veșnic, a fost zidit tot ceea ce există. Prin El, a fost dată vederea heruvimilor celor cu mulți ochi și orbilor și țărânei celei stricăcioase din care și-au luat chip toate ființele zidite. El a dat lumină soarelui; El a dat vedere tuturor celor ce văd. Dar, așa cum a dat vederea trupească, El a dat omului darul vederii lăuntrice, vederea înțelegerii. Prin lumina Lui soarele strălucește; prin vederea Lui ochii văd; prin vederea Lui mintea omului vede. El este adevărata lumină a lumii întregi – de la începuturi până la sfârșit. Ca Mântuitor al lumii, ca Dumnezeu întrupat, El a venit ca o lumină nouă pentru lume, să sfărâme întunericul care s-a adunat în lume, să lumineze înțelegerea întunecată a oamenilor, să refacă vederea celor orbiți din pricina păcatului; altfel spus, ca să fie lumină oamenilor în viață și în mormânt, pe pământ și în cer, în trup și în minte. “Atât cât sunt în lume” – a spus El celor ce erau pe vremea Lui pe pământ, ca ei să-L cunoască pe El ca lumina spre care năzuiseră ei, și să nu rămână în întuneric. “Umblați cât aveți lumină, ca să nu vă prindă întunericul” (Ioan 12, 35)!</p><p><br /></p><p>Vai de cei care L-au văzut pe El față către față, și nu L-au cunoscut pe El, dar nu L-au primit și au rămas în întunericul lor aducător de moarte. Dar acest răspuns al Lui ni se spune și nouă; noi suntem în vremea Lui, căci El este viu pentru veșnicie. Și astăzi noi avem adeverirea cuvintelor Lui: „Cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.” Câtă vreme El este în sufletul omului, El este lumina acelui om. Câtă vreme El se află în mijlocul unui popor, El este lumina acelui popor. Câtă vreme El se află într-o școală, El este lumina acelei școli. Câtă vreme El este într-un atelier, El este lumina muncii și muncitorilor. Oricare este locul de unde El pleacă, se așează întunericul desăvârșit: sufletul omului fără Dumnezeu se face iad; poporul fără de Dumnezeu se face o haită de lupi înfometați și răpitori; școala fără de Dumnezeu se face o fabrică-otravă a prostiei; atelierul fără de Dumnezeu se face un loc al nemulțumirii și urii. Și gândiți-vă la spitalele și temnițele fără de Dumnezeu – ele se fac peșteri întunecate ale disperării! Într-adevăr, cine se gândește la zilele vieții lui, la zilele fără Hristos și zilele cu El, acest om are în el un mărturisitor al adevărului acelor cuvinte ale Domnului: „Cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.”</p><p><br /></p><p>Acestea zicând, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis). De aceea el a mers pe cale, și s-a spălat și a văzut. Tot ceea ce spusese Domnul ucenicilor Săi până atunci, se petrecuse în fața orbului, cu scopul precis ca orbul să audă cuvintele Lui, căci Domnul dăduse întâietate deschiderii ochilor duhovnicești ai orbului. Este mai greu de deschis ochii duhovnicești decât cei trupești; mai greu și de mai mare preț. Pentru a arăta că este mai ușor de dat vederea trupească, și că aceasta este de mai mică însemnătate, Domnul a scuipat pe pământ, a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului, ca și cum ar spune: „Iată că din scuipat batjocorit și din țărână, din tină batjocorită, el își va primi vederea trupească și va vedea. Dar cum va primi vederea duhovnicească? Gândiți-vă mai mult la duh decât la trup, căci trupul este veșmântul și arma duhului.” În chipul acesta, Domnul a mai vrut să amintească ucenicilor despre facerea omului din țărâna pământului. Atunci El a dovedit că El este Ziditorul care a făcut trupul omului din țărână, atunci când a făcut ochii orbului din tină. Domnul a mai vrut să arate ucenicilor cum curge puterea Sa Dumnezeiască din duhul Lui, nu numai prin cuvintele Sale, prin care El a înviat morți și a dat vederea multor orbi; nici numai prin mâinile Sale, pe care le punea peste bolnavi ca să-i tămăduiască; nici numai prin atingerea veșmântului Său, prin care, femeia cu scurgere de sânge numai s-a atins de veșmântul lui, s-a vindecat de îndată – dar chiar și prin scuipatul Său.</p><p><br /></p><p>Dar de ce Domnul îl trimite pe orb la scăldătoarea Siloamului? De ce nu i-a redat vederea de îndată, ci l-a trimis la apă, cu ochii unși cu tină, ca să se spele? Aceasta este singura împrejurare din Evanghelie în care Domnul Se folosește de lucruri făcute în facerea minunilor Sale. Poate că Domnul a voit prin aceasta să cinstească natura zidită. Poate fi bine pentru oameni, să caute ajutor pentru bolile lor folosind leacuri naturale și ape minerale. Dar oamenii trebuie să știe că toate leacurile naturale și toate apele minerale sunt slujitori ai puterii lui Dumnezeu. Fără puterea lui Dumnezeu, toate leacurile sunt nimic, și toate izvoarele de ape minerale sunt apă moartă. Câți orbi se spălaseră în scăldătoarea Siloamului până atunci, fără să primească tămăduirea nădăjduită? De câte ori trebuie să se fi spălat orbul în scăldătoarea aceea fără nici o izbândă? Puterea lui Hristos a tămăduit pe acest orb, iar nu Scăldătoarea Siloamului; fără această putere, orbul s-ar fi putut spăla în fiecare zi în acea scăldătoare, și să se fi întors acasă tot orb. „Siloamul, care se tâlcuiește: trimis”, lămurește Evanghelistul. Numele tainic al acestei ape vindecătoare nu este simbolic al Vestitorului și Doctorului făcător de minuni din cer, Domnul Hristos? Dacă s-ar socoti înțelesul duhovnicesc mai larg al întregii întâmplări, s-ar putea spune că omul născut orb reprezintă întreaga omenire, și Scăldătoarea Siloamului Îl reprezintă chiar pe Domnul, care a fost trimis din cer, pentru a da înapoi vederea întregii omeniri, care orbise din pricina păcatului, cu ajutorul apei vii a Duhului Sfânt, prin sfințirea Botezului.</p><p><br /></p><p>Cât de blând și ascultător era orbul! El nu numai că a îngăduit Domnului să ungă cu tină ochii lui, dar apoi, a și ascultat îndată porunca de a merge la Scăldătoarea Siloamului ca să se spele. Spunând când omul acela era de față că El este lumina lumii, Domnul răspunde duhului orbului, ca să se nască credința în duhul lui. Acum, El îl învață ascultarea, trimițându-l la Scăldătoarea Siloamului, căci credința este nedespărțită de ascultare. Omul care crede în Dumnezeu ascultă Voia lui Dumnezeu îndată și de bună voie. O, frații mei, credința ne ajută foarte puțin dacă facem Voia lui Dumnezeu fără ascultare și cu cârteală! Uitați-vă la orbul acesta: el, cu credință și ascultare, a mers îndată la Siloam, s-a spălat și a văzut! Ioan Gură de Aur spune: „Dacă cineva întreabă: Cum a văzut el, spălându-se de tină?, acela nu va auzi de la noi nimic altceva, decât că noi nu știm cum s-a întâmplat. Și cel fel de minune este aceasta dacă noi nu știm?„ Evanghelistul nu știa, și nici omul cel tămăduit.” Cu toate acestea, de ce se pune această întrebare numai în acest caz? Dacă așa stau lucrurile, fraților, să se cerceteze și sutele și sutele de împrejurări ale vindecărilor săvârșite de Hristos. Să întrebe lumea întreagă, toate epocile istoriei omenești cum s-au întâmplat toate – și nu vor primi nici un răspuns. Lucrarea cui a fost, rămâne taina cunoscută numai de El. Nici măcar Apostolul Pavel, care era cu mult mai înțelept și mai învățat decât acest orb, nu ar putea spune cum el, ca și Saul, a orbit, sau cum și-a recăpătat vederea când Anania, în numele lui Hristos, și-a pus mâinile pe el (Fapte 9:1018), schimbându-l în Paul.</p><p><br /></p><p>Și de fapt, chiar omul care s-a născut orb nu cunoștea cum primise vederea ceea ce se vede din cuvintele sale. Când s-a întors de la apa Siloamului văzând, mulți se întrebau dacă era el sau altul care semăna cu el. Și când el a spus “Eu sunt”, ei l-au întrebat cum s-au deschis ochii lui. Ca răspuns, el a povestit pe scurt toată întâmplarea, dar nu a putut spune cum văzuse. “Ducându-mă și spălându-mă, am văzut.” Când l-au dus pe el înaintea fariseilor, și ei l-au întrebat cum a văzut, el le-a răspuns: „El (Iisus) a făcut tină și a uns ochii mei, … și spălându-mă am văzut.” Asta a fost tot ce a putut spune el, dând o descriere amănunțită și fără frică a împrejurării care a avut loc.</p><p><br /></p><p>Lumina lui Hristos, prin care El luminează lumea și dă pricepere oamenilor, se arată înaintea ochilor noștri în adevărata ei strălucire, numai atunci când noi o privim prin împotrivirea față de întunericul oamenilor. Și ce a urmat după vindecarea minunată a orbului reprezintă, cu adevărat, întunericul cel mai gros și mai înghețat al inimii și al minții omenești; un întuneric care, în Evanghelia de astăzi, stă ca o umbră adâncă sub lumina aprinsă a Soarelui Hristos. Acesta este întunericul cumplit al inimilor și minților oarbe ale fariseilor. Fariseii, nu numai că nu s-au bucurat că cerșetorul orb din fața Templului putea acum să vadă, ci ei se simțeau chiar batjocoriți și amărâți. Templul lor fusese deja schimbat într-un păzitor al zilei de sâmbătă, în același chip în care întreaga lor credință se schimbase în slăvirea zilei de sâmbătă precum un zeu. Ei nu au întrebat orbul cu duioșie, cum trăise el atât de mulți ani în întuneric, ci l-au lovit cu îmbufnare cu întrebarea iscoditoare: cum de ai cutezat să-ți capeți vederea în zi de sâmbătă? Și cum de a cutezat cel ce te-a vindecat să facă aceasta în zi de sâmbătă? Au zis ei: “Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ține sâmbăta.”</p><p><br /></p><p>Pentru ei, omul este “de la Dumnezeu” dacă se odihnește în ziua de sâmbătă, fără să-și lase cămara lui, ca să nu încalce ziua sâmbetei umblând, lucrând ori văzând cu ochii; iar nu acest om care, în ziua de sâmbătă, dă vedere orbului! Și, potrivit judecății lor întunecate, cei dintâi țineau ziua de sâmbătă așa cum trebuia, iar cei din urmă nu!</p><p><br /></p><p>Dar când s-a iscat între ei o neînțelegere despre Hristos, ei l-au întrebat pe orb ce credea el: Iar el a zis că prooroc este. Este puțin probabil ca ei să-l fi întrebat ca să audă de la el adevărul, ci ca să dobândească de la el o osândire a lui Hristos ca încălcător al zilei de sâmbătă. Dar orbul a mărturisit cu îndrăzneală despre Hristos, folosind cuvintele după cum a priceput el, ca să grăiască cel mai bine și cu cea mai mare tărie din lume. Cei mai buni și cu cea mai mare tari între oameni erau proorocii, despre care el trebuie să fi auzit și știut. Și el a cugetat în chipul acesta și a răspuns: „Prooroc este.”</p><p><br /></p><p>Primind un răspuns atât de neașteptat și nedorit, nu le-a mai rămas nimic iudeilor mânioși în neajutorarea lor, decât să nu mărturisească minunea și să susțină că ei nu credeau că omul fusese vreodată orb și și-a căpătat vederea: Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb și a văzut. Adică: ei nu puteau să nu creadă într-o asemenea lucrare săvârșită în mijlocul mulțimii, dar se făceau că nu pricep nimic, pentru a nu da nici un preț întâmplării, și astfel să oprească într-un fel răspândirea bunului renume al Făcătorului de Minuni Hristos. Și ei au pretins cu fățărnicie că nu credeau ce vedeau și au mers la părinții orbului să-i întrebe pe ei. Dar ei nu au făcut aceasta ca să lămurească situația și să afle adevărul cel adevărat, ci nădăjduind ca părinții lui să nu întărească minunea ori să aducă îndoiala sau să-i micșoreze însemnătatea. Dar părinții lui, fiind cu mare grijă, din frica de bătrâni, au adeverit că el era fiul lor, și că fusese orb, Dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, nou nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Iată încă o dezamăgire pentru bătrânii iudei urâtori de Dumnezeu! Ce pot face ei acum? Dacă omul insistă să umble în întunericul din adâncul pământului, fără să aibă nici o dorință de a ieși la lumina soarelui, cum se poate aștepta el să treacă de pe o cale întunecată pe alta?</p><p><br /></p><p>Primind un răspuns atât de neașteptat și de nedorit și din partea părinților aceluia, fariseii cei răi își găsesc acum scăparea în mijloacele cele mai aspre și cele mai însemnate: pieirea conștiinței omului. Ei au întrebat orbul din nou și i-au dat o părere josnică și necinstită: “Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că omul acesta e păcătos.” Cu alte cuvinte: noi am cercetat problema în întregime, și am aflat că noi toți avem dreptate: și tu și noi. Tu ai spus adevărul când ai zis că fuseseși orb și ți-ai căpătat vederea. Dar am avut dreptate și noi când ne-am îndoit că acest păcătos ți-a deschis ție ochii. Noi știm că el este păcătos, și că el nu ar fi putut face aceasta. Dar cu privire la chipul în care s-a făcut aceasta, noi am ajuns la credința că numai lui Dumnezeu Îi stătea în putință să facă aceasta. Așadar dă slavă lui Dumnezeu, și leapădă-te de acest păcătos, neavând nici o legătură cu el.</p><p><br /></p><p>O, iudei bolnavi! În orbirea lor, ei nu puteau să vadă că lepădându-se de Hristos, ei Îl recunoșteau, de fapt, pe El ca Dumnezeu. Dă slavă lui Dumnezeu! – căci numai Dumnezeu putea face aceasta. Dar Domnul Iisus a făcut aceasta – și aceasta înseamnă că Domnul Iisus este Dumnezeu! „Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii …” (Psalm 140, 10).</p><p><br /></p><p>Orbul a dat un răspuns înțelept fariseilor fățarnici: A răspuns deci acela: Dacă este păcătos nu știu. Un lucru știu: că fiind orb acum văd. El vrea să spună: Eu sunt om simplu, fără școală, și voi sunteți învățați și cu îndemânare în vorbiri despre păcătuire și nepăcătuire. Voi Îl prețuiți pe Tămăduitorul meu după ziua de sâmbătă, iar eu după minunea pe care a făcut-o. Dacă este păcătos, și în ce măsură, potrivit prețuirii voastre, eu nu știu. Eu știu numai că El a făcut o minune cu mine și asta înseamnă pentru mine cât întreaga zidire a lumii. Până când El mi-a deschis ochii, lumea era pentru mine ca și cum nu ar fi existat.</p><p><br /></p><p>Călătorind pe toate căile întunecate de sub pământ, fariseii nu aveau unde merge în altă parte, ci stăteau pe loc și întrebau orbul: „Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii? Ei au pus această întrebare cu șiretenie iscusită, nădăjduind să audă ceva nou de la om, care putea sluji pentru a da o însemnătate mai mică minunii sau pentru a-L osândi pe Hristos. Dar acest om simplu și cinstit în judecata sa, a căpătat scârbă mare de mânuirea aceasta a bătrânilor poporului, față de care, până atunci, simțise un respect oarecare, necunoscându-i pe ei bine. De aceea el le-a răspuns scurt: „V-am spus acum și n-ați auzit? De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui?” El nu le putea da un răspuns mai răstit și mai potrivit. După asemenea răspuns, împotrivitorii lui au luat o poziție de apărare:</p><p><br /></p><p>Și l-au ocărât și i-au zis: Tu ești ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L știm de unde este. Ei s-au folosit de Moise ca să se îndreptățească; ei s-au folosit de Moise ca să se laude. Ei l-au recunoscut ca învățător al lor, și că ei îi erau ucenici. Dar Domnul Își făcuse deja lămurită credința cu privire la această problemă: „Cărturarii și fariseii au șezut în scaunul lui Moise … și le place să stea în capul mesei la ospețe și în băncile dintâi, în sinagogi … că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung (Matei 23, 2, 6, 14; cf. Luca 20, 47). Ce fel de ucenici ai lui Moise sunt aceștia? Iar Domnul le-a spus: „Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea.” (Ioan 7, 19). Neîmplinind Legea lui Moise, și încălcând-o prin fățărnicia și lăcomia lor, ei nu numai că au încetat de a fi ucenici ai lui Moise, dar și față de Moise s-au făcut trădători și încălcători de lege. Moise a încetat de a fi învățătorul lor, și s-a făcut osânditorul lor înaintea lui Dumnezeu. „Să nu socotiți că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuiește este Moise, în care voi ați nădăjduit” (Ioan 5, 45). Nădăjduirea voastră în Moise este deșartă, căci voi ați tăiat Legea lui din rădăcini. Nădejdea voastră în Moise este mincinoasă, căci voi vă încredeți numai în puterea și bogăția voastră și în nimic altceva. Că dacă ați fi crezut lui Moise, ați fi crezut și Mie, căci despre Mine a scris acela (Ioan 5, 46; cf. Deuteronom 18, 15-19). Dar, cum sufletele fariseilor, legate de cele pământești, nu mai puteau crede în Moise, și mai puțin decât atât erau în stare să creadă în Domnul Iisus. Vedeți cum acești farisei, așa numiții ucenici ai lui Moise, se folosesc de minciuni? Cerșetorului celui simplu, neștiutor, ei îi spun despre Domnul: “… iar pe Acesta nu-L știm de unde este.” Ei știau foarte bine de unde este Domnul. Acești prigonitori ai Lui, acești împărați și cârmuitori ai poporului, ar fi trebuit să știe foarte bine. Locuitorii Ierusalimului au zis: “Pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu știe de unde este” (Ioan 7, 27). Poate că fariseii știau de unde este Domnul, poate că nu știau. Dacă știau – așa cum știau alți locuitori ai Ierusalimului – atunci ei au mințit pe omul născut orb când au spus: „Nu știm de unde este.” Dacă nu știau și, după atâta iscodire, sfădire, prigonire și zarvă despre El, după pogorârea Lui, cuvintele Lui și lucrările Lui, ei se făceau că nu știu de unde este El, atunci asta înseamnă că El este Hristosul. Căci crescuse credința: „Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu știe de unde este.” Iată cum aceasta întărește încă odată cuvintele proorocului: “Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii” (Psalm 140, 10).</p><p><br /></p><p>Totuși, toate astea au slujit ca să arate cerșetorului slăbiciunea morală deznădăjduită și nimicnicia acestor bătrâni ticăloși ai poporului. De aceea, acesta îi judeca tot mai tare, și tot mai deschis mărturisindu-L pe Domnul. Ultimelor cuvinte ale lor, el le-a răspuns în chipul acesta:</p><p><br /></p><p>„Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii.” Adică: „Ce fel de cârmuitori și bătrâni ai poporului sunteți voi, că știți toate mărunțișurile neînsemnate ale tipicului, și nu știți despre omul care mi-a făcut o asemenea minune? Cine ar trebui să știe, dacă nu voi care stați în jilțul lui Moise? Cine poate desluși toate cele despre acest om oamenilor dacă nu voi, care în fiecare sâmbătă îl tălmăciți pe sfântul Moise și pe prooroci?” Și omul acesta simplu continuă grăirile lui despre învățătorii mincinoși ai poporului, zicând: „Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă.” Cu aceste cuvinte răspunde omul cel simplu, cuvintelor fariseilor: „Noi știm că Omul acesta e păcătos.” Acum omul spune: “… Noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși.” În Sfânta Scriptură nu se află nici o mărturisire când Dumnezeu ascultă pe vreun păcătos și, la cererea păcătosului, să facă cea mai mică minune. „Când ridicați mâinile voastre către Mine”, vorbește Dumnezeu prin proorocul, “Eu Îmi întorc ochii aiurea, și când înmulțiți rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge” (Isaia 1, 15). Și Saul s-a rugat lui Dumnezeu în deșert pe când era păcătos: Dumnezeu nu-l asculta. Dumnezeu nu-l ascultă pe păcătos, și cu atât mai puțin să săvârșească vreo minune printr-un păcătos, decât numai dacă păcătosul se pocăiește cu adevărat, își spală păcatele sale cu lacrimi, ajungând să-și urască păcatele sale, hotărându-se să facă Voia lui Dumnezeu și, pocăit fiind și hotărât, cade în rugăciune din toată inima lui, înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu îl iartă pe el, așa cum a iertat pe păcătoasa, și pe Zaheu vameșul, și pe tâlharul de pe cruce – și după aceea ei nu mai sunt păcătoși. Atunci când ei nu sunt păcătoși, Dumnezeu îi ascultă pe ei ca pe cei pocăiți pentru păcatele lor. Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoșii care se roagă Lui și rămân în păcatul lor. „Domnul se ține departe de cei nelegiuiți, dar ascultă rugăciunea celor drepți” (Pilde 15, 29).</p><p><br /></p><p>Acest om simplu, învățându-i pe învățătorii cei mincinoși, care sunt cei pe care îi ascultă Dumnezeu și care sunt cei pe care nu-i ascultă El, strigă acum cu glas mare că Hristos este cel mai mare făcător de minuni din toată istoria lumii.</p><p><br /></p><p>„Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.” Așa Îl proslăvea omul pe Tămăduitorul său. Prin aceasta, se face deslușit că acesta era următor al Lui. Și prin aceasta el le arată fariseilor că toate încercările lor de manevrare pentru a nu recunoaște nici cea mai mică minune sau de a o suci după judecata lor, ca și cum Domnul ar fi un păcătos, sunt deșarte.</p><p><br /></p><p>Auzind aceste ultime cuvinte de la săracul care fusese vindecat, fariseii i-au spus lui: „În păcate te- ai născut tot, și tu ne înveți pe noi?” Și l-au dat afară. Fățarnicii și mincinoșii, în deznădejdea lor mânioasă, întotdeauna ajung la război în cele din urmă. Fariseii, văzând că au fost izgoniți cu toate socotelile lor, și că toate mașinațiunile lor se dovediseră zadarnice, atunci – mânioși și rușinați – au mustrat acest om simplu, cinstit, numindu-l păcătos înrăit și l-au dat afară.</p><p><br /></p><p>Până aici, Evanghelistul înfățișează norul gros, întunecat, care s-a arătat degrabă pe fețele fariseilor după descoperirea luminii minunate a Mântuitorului Hristos și a lucrării Sale Dumnezeiești. Lumina este adevărul; întunericul este minciuna. Lumina este iubire; întunericul este ură. Lumina este tărie; întunericul este lipsa de tărie.</p><p><br /></p><p>Începând Evanghelia de astăzi cu lumină, Evanghelistul o sfârșește cu lumină: lumină, nu întuneric. După săvârșirea minunii, Domnul Iisus S-a îndepărtat, lăsându-l pe omul pe care îl vindecase singur o vreme, ca să țină piept ispitelor fariseilor și să se ridice pentru adevăr asupra minciunii, apoi S-a arătat din nou și a mers ca să întâmpine pe cel pe care El dorea să-l mântuiască.</p><p><br /></p><p>Și a auzit Iisus că l-au dat afară. Și, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Orbul care fusese tămăduit trecuse de prima încercare: el se arătase blând și ascultător când Domnul l-a trimis cu tină pe ochi ca să se spele la Scăldătoarea Siloamului. Aceasta a fost proba de ascultare. Apoi a trecut a doua probă: el s-a arătat stăruitor pe când se afla în ispită, și nu L-a vândut pe Domnul fariseilor mincinoși. Aceasta este proba ispitei. Apoi Domnul a încercat proba a treia și cea din urmă; proba cea mai mare: aceea a credinței adevărate. „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”</p><p><br /></p><p>El a răspuns și a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? El Îl cunoscuse pe Hristos ca pe un făcător de minuni. El Îl numise prooroc față de farisei, dar el nu cunoștea nume mai mare cu care să-L numească. El încă nu era în stare să-L numească Fiul lui Dumnezeu. Ascultător întru toate către Domnul, ca cel mai mare binefăcător care Se afla sub soare, acesta dorea să audă de la El cine era Fiul lui Dumnezeu, ca să creadă în El.</p><p><br /></p><p>Și a zis Iisus: L-ai și văzut! Și Cel ce vorbește cu tine, Acela este. Iar el a zis: „Cred, Doamne”, și sa închinat Lui. Domnul vorbește cu blândețe și duioșie cu cei pe care El îi mântuiește, ca doctorul cel bun cu bolnavii pe care îi vindecă. Așadar El nu-i poruncește: „Crezi în Mine!”, și nici nu-l silește cu cuvintele: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”, ci îi spune: „L-ai și văzut! Și Cel ce vorbește cu tine, Acela este.” Ființei omenești libere și cu judecată, Domnul îi dă locul unde să cugete și să hotărască pentru sine. De îndată ce omul care fusese tămăduit, a auzit cât de mare este Vindecătorul, cu mult mai mare decât proorocul, el a strigat îndată cu bucurie: „Cred, Doamne!” El a strigat nu numai cu buzele, ci I s-a închinat Lui, ca o mărturie mai mare pentru credința lui. (Ioan Gură de Aur spune: „Prin aceasta el a mărturisit puterea Lui Dumnezeiască; și că nu trebuie să se creadă că era numai vorbă simplă, mai era și fapta.”) Așa cum ochii lui trupești fuseseră deschiși mai înainte, tot așa erau acum deschiși ochii lui duhovnicești. Și el privea atât cu ochii săi trupești cât și cu cei duhovnicești, și a văzut înaintea lui pe Omul-Dumnezeu, Dumnezeu în trup omenesc.</p><p><br /></p><p>Dumnezeul nostru este cu adevărat mare, și face minuni; și minunile Lui nu au sfârșit. Noi credem că Domnul Iisus Hristos este Mântuitorul nostru; noi credem că Tu ești Fiul lui Dumnezeu și Lumina lumii. Noi, dimpreună cu cetele îngerilor și ale sfinților din ceruri, și cu întreagă Biserica Ta de pe pământ, Te slăvim pe Tine, Preasfinte Doamne: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – Treimea cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.</p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-86404852681492527982021-05-08T16:20:00.002+03:002021-05-08T16:20:25.287+03:00Sacrificiile umane ale aztecilor. <p> <span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">„[...] Aduși la butuc, care era o piatră de trei palme
și încă puțin în înălțime și aproape două în lățime, erau răsturnați pe spate
și ținuți de cinci persoane: două le apucau picioarele, alte două brațele și
una capul. Atunci venea preotul care trebuia să-i ucidă, și-i lovea în piept cu
amândouă mâinile cu o piatră de silex, meșterită aidoma fierului de lance și,
prin deschizătura operată, băga mâna și smulgea inima, apoi o oferea soarelui
și o arunca într-o tigvă. Odată inima smulsă și sângele aruncat într-o tigvă,
luată de stăpânul prizonierului sau sclavului care murise, trupul era azvârlit
și se rostogolea pe trepte până la baza templului. [...]”</span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">
Bernardino de Sahagun (misionar franciscan), (1499-1590)<br />
„Historia general de las cosas de Nueva Espana” Tomo II<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">„[...] Pe acea piatră nenorocitul era așezat pe spate
pentru a fi sacrificat, cu pieptul foarte întins, căci îl țineau legat de mâini
și de picioare […] cum pieptul sărmanului era atât de întins, îl deschideau cu
multă putere, cu ajutorul unui cuțit crud și smulgeau repede inima, iar cel
care oficia abjectul act izbea inima de partea exterioară a pragului altarului,
lăsând acolo o pată de sânge [...]”<br />
Toribio de Benavente Motolinia (misionar franciscan), (1482-1568)<br />
„ Historia de los indios de la Nueva Espana” <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">„ [...] Neamurile care ofereau sacrificii omenești
zeilor lor arătau astfel, ca idolatri rătăciți ce se aflau, ideea înaltă pe
care o nutreau despre excelența divinității, despre valoarea zeilor lor și cât
de nobilă, cât de înaltă era venerația lor către divinitate. Prin urmare, ele
dovedesc că posedă, în mai mare măsură decât alte neamuri, reflecția naturală,
dreptatea cuvântului și judecata rațională. Iar în materie de religiozitate, ei
au fost deasupra tuturor celorlalte neamuri, întrucât neamurile cele mai
religioase din lume sunt acelea care, spre binele popoarelor lor, își oferă ca
sacrificiu proprii copii. [...]”<br />
Bartolomé de las Casas (misionar dominican), (1474–1566)<br />
„Brevísima relación de la destrucción de las Indias”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">„ [...] Indianul își lua mica încărcătură de daruri
pentru cavalerii soarelui, bastonul și scutul și începea să urce pas cu pas
spre înaltul templului, ceea ce întruchipa drumul soarelui de la est la vest.
Când ajungea în vârf și se ridica în centrul marii pietre solare, care se afla
acolo pentru a indica apusul, sacrificatorii soseau și îl sacrificau,
deschizându-i pieptul la mijloc. I se scotea inima care era oferită soarelui,
aruncându-se sângele înspre astru. Apoi, pentru a reprezenta coborârea soarelui
spre vest, lăsau cadavrul să se rostogolească la baza scărilor. [...] „<br />
Diego Durán (misionar dominican), (1537–1588)<br />
„Historia de las Indias de Nueva Espana e islas de Tierra firme”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Subiectul este unul mult comentat si mult „gustat” de curioși,
ageamii, cercetători, de amatorii de senzații tari sau ai industriei de film.
Toate aceste emoții au dus la o clară distorsionare a procesiunii, a motivației,
dar si la o greșită judecată a acestui ritual privit eminamente dintr-o perspectivă
catolic-spaniolă. De altfel, in urma primelor relatări a apărut in Europa un
val masiv de condamnare a „împăratului-criminal” Moctezuma, indignare aparent
menită a ascunde si a justifica jafurile si genocidul făcut de trupele spaniole.
Ulterior, foarte multi istorici au început să conteste aceste practici si să catalogheze
aceste relatări ca fiind „propagandistice”. Din păcate pentru ei, dovezile arheologice
recente arată însă că aceste ritualuri nu erau nici izolate si nici de mică sau
mare amploare.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Descrierile conchistadorilor (Hernan Cortes, Andres de
Tapia etc.), dar si cele ulterioare (precum cele ale clericilor Bernardino de
Sahagun, Toribio de Benavente Motolinia, Bartolomé de las Casas sau Diego Durán
) ne descriu cu destulă exactitate ritualul sacrificiilor umane ale imperiului
aztec, cu mici diferențe. Sacrificatul (potrivit studiilor ADN – prizonieri de război
sau sclavi neaparținând ca etnicitate populației aztece) era adus in vârful
piramidei, in zona pietrei sacrificiale, unde era țintuit de către 4 sau 5
persoane (femei sau bărbați) in timp ce preotul ii deschiderea cutia toracică
cu un cuțit de silex (sau obsidian). O dată ce cutia toracică era deschisă, preotul
băga mana in cavitate si scotea inima sacrificatului, o arăta/ îndrepta/ oferea
zeului soare si apoi o arunca intr-un vas aparținând stăpânului sclavului sau
prizonierului de război. Corpul ii era apoi împins in jos pe scările piramidei,
reconstituind alegoric apusul soarelui. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Cele patru descrieri analizate par grupate cate două:
primele două (Bernardino de Sahagun si Toribio de Benavente Motolinia) sunt
inflamate si pompieristice, neținând cont de diferențele culturale si
religioase dintre privitor si participanții la ritual sau însemnătatea acestuia
pentru aceștia. Următoarele (Bartolomé de las Casas si Diego Durán) sunt însă
mai rezervate, căutând a înțelege practicile religioase, valorile etico-morale
sau ideea de dreptate sau Drept ale populației aztece. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Repulsia si indignarea primelor două descrieri par a
fi generate de uitarea „voluntară” a istoriei (cunoscute) a practicilor romane,
egiptene sau chinezești (acestea din urmă incă necunoscute conchistadorilor
spanioli). Trăgând o paralelă putem spune că este greu să fii îngrozit de
„masacrele” sacrificiilor aztece (relatate in jurul anilor 1500), unde găsim aproape
700 de fragmente umane (Templo Mayor) când, in aceeași perioada (23-24 august
1572), in Paris, circa 30.000 de hughenoți au fost masacrați (Noaptea Sfântului
Bartolomeu). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Sacrificiile umane ale aztecilor au fost reale si își
au originea in credințele religioase si tradiționale ale acestor popoare
reunite sub Imperiul Aztec. Ritualul este important pentru coeziunea unui popor
si niciodată nu este arbitrar sau neavând o importanță majoră in funcționarea
si existenta acelui stat. Privind echidistant, din punctul meu de vedere, ritualul
sacrificial este un aspect minor, lipsit de o însemnată importantă in înțelegerea
societății aztece, fapt relevat si din citirea „Códice Tudela” aflat in Museo
de América unde planșele reprezentând aceste practici sunt puține si
descrierile mult mai calme. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></p><p class="MsoNormal"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2aybJ8twouLA-MCHWTZ5fpUOH1aPeC1R5H2WKBkAmLrd_WYViu2GLtryzzUeudRc9BSSm5AEMUwar8mP0i2k1g9pbTNCD-RlYWPJs-no9Lcl7VK3LuoaGh61r6gbL9Rx0A89c-oh5TqNR/s500/young-man-offered-to-tezcatlipoca-huitzilopochtli-toxcatl-spanish-report-by-sahagu-n_orig.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="466" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2aybJ8twouLA-MCHWTZ5fpUOH1aPeC1R5H2WKBkAmLrd_WYViu2GLtryzzUeudRc9BSSm5AEMUwar8mP0i2k1g9pbTNCD-RlYWPJs-no9Lcl7VK3LuoaGh61r6gbL9Rx0A89c-oh5TqNR/w373-h400/young-man-offered-to-tezcatlipoca-huitzilopochtli-toxcatl-spanish-report-by-sahagu-n_orig.jpg" width="373" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span><p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-31910000122343088802021-05-02T11:53:00.000+03:002021-05-02T11:53:04.222+03:00 PAŞTELE – de Mihai Eminescu [16 aprilie 1878 ]<p>Să mînecăm dis-de-dimineaţă şi în loc de mir cîntare să aducem Stăpînului, şi să vedem pe Christos, soarele dreptăţii, viaţa tuturor răsărind!</p><p>Şi la sunetele vechei legende despre suferinţele, moartea şi învierea Blîndului Nazarinean, inimile a milioane de oameni se bucură, ca şi cînd ieri proconsulul Pilat din Pont şi-ar fi spălat mînile ş-ar fi rostit acea mare, vecinică îndoială a omenirii: „Ce este adevărul?”</p><p>Ce este adevărul?</p><p>De două mii de ani aproape ni se predică să ne iubim, şi noi ne sfîşiem. De mai multe mii de ani Buddha-Cakya-Muni visează împăcarea omenirii, liniştea inimei şi a minţii, îndurarea şi nepizmuirea, şi cu toate aceste de tot atîtea mii de ani, de la începutul lumii, războaiele presură pămîntul cu sînge şi cu cenuşă. În locurile pe unde au înflorit odinioară cetăţi frumoase pasc pe risipe turmele, şi ceea ce necesitatea au ridicat, ura au dărîmat; ba, chiar în numele Celuia care propovăduia iubire s-a ridicat în nenumărate rînduri sabia şi chiar astăzi aceiaşi cruce, acelaşi simbol de mîntuire e în ajunul de a încurca (ca pretest, nu negain) Europa într-un război al cărui sfîrşit nici un muritor nu-l poate prevedea.</p><p>La întrebarea ce şi-o face David Strauss, scriitorul vieţii lui Isus, de mai sîntem noi creştini sau ba, o întrebare la care răspunde negativ, noi adăogăm alta: fost-am vreodată creştini?- şi sîntem dispuşi a răspunde nu.</p><p>Mai adevărate sînt cuvintele lui Calist, patriarhul de Constantinopol, care, într-o fierbinte rugăciune pentru încetarea secetei, descrie caracterul omenesc:</p><p>Nu numai dragostea ta am lepădat, ci şi ca fiarele unul asupra altuia ne purtăm şi unul altuia trupurile mîncăm prin feluri de lăcomii şi prin nedireaptă voinţa noastră. Deci, cum sîntem vrednici a lua facerile de bine ale Tale? Că Tu eşti dirept, noi nedirepţi; Tu iubeşti, noi vrăjmăşuim; Tu eşti îndurat, noi neînduraţi; Tu făcător de bine, noi răpitori! Ce împărtăşire avem cu tine, ca să ne şi împărtăşim bunătăţilor Tale? Mărturisim direptatea Ta; cunoaştem judecata cea de istov a noastră; propovăduim facerile Tale de bine; a mii de morţi sîntem vinovaţi; iată, sub mîna Ta cea lucrătoare şi care ţinea toate petrecem. Lesne este mîniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi şi, cît este despre gîndul şi viaţa noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule! Dar… îndurării cei nebiruite şi bunătăţii cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni Stăpîne!</p><p>Rar ni s-a întîmplat să vedem şiruri scrise cu atîta cunoştinţă de caracterul omenesc: Tu eşti bun, recunoaştem că noi sîntem răii-răilor, dar bagă de seamă că nu-i vrednic de Tine să-Ţi răsplăteşti asupra noastră pentru că ai sta în contrazicere cu calităţile Tale de atotbun îndelung răbdător, lesne iertător.</p><p>„Video meliora proboqne, deteriora sequor”</p><p>„Vedem cele bune şi le aprobăm, dar urmăm cele rele.”</p><p>Astfel, cu multă umilire strigăm:</p><p>Călcînd aceste porunci ale Tale şi în urma poftelor şi a voilor noastre îmblînd, tot păcatul în fieştecare zi cu osîrdie facem: clevetire, hulă, ţinere în minte de rău, călcare de jurămînt, vorba mincinoasă, vorbă de ruşine firească şi afară de fire, şi ceea ce nu se află nici în dobitoacele cele necuvîntătoare, acestea foarte păgîneşte, de nou le izvodim. Stinsu-s-au întru deşertăciune zilele noastre; de ajutorul tău ne-am golit; batjocură şi rîs ne-am făcut celor dimprejurul nostru; numele Tău cel prea sfînt şi închinat prin noi a se huli de păgîn l-am făcut. Învechindu-ne în răutate; şi în cărări neînţelepţeşte şchiopătînd, toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să înţeleagă, nu este pînă la unul. Ciuma şi robia şi îmbulzeala şi sărăcia şi multe feluri de morţi şi dese pre noi de trei ori ticăloşii, ne-au despărţit ca prin nişte bătăi ca acestea să ne tragi la tine macar nevrînd noi; ci nici aşa nu s-au făcut ceva mai mult despre noi. Datu-ne-ai pe noi păgînilor spre robie şi spre pradă şi spre junghiere şi spre jefuire celor fără de lege şi nici aşa n-am înţeles, nici ne-am depărtat de la vicleşugurile noaste şi de la fără-de-legile noastre. Nici prin cele de întristare, nici prin cele rele nu ne-am înţelepţit, nici prin facerile tale de bine şi prin darurile tale nu ne-am făcut mai buni!</p><p>Şi astfel a fost totdeuna.</p><p>În loc de a urma prescripţiunile unei morale aproape tot atît de veche ca şi omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorigibilă nu-l urmează deloc; ci, întemeiată pe bunătatea lui, s-aşterne la pămînt în nevoi mari şi cerşeşte scăpare. Şi toate formele cerşirei le-a întrebuinţat faţă cu acea putere înaintea căreia individul se simte a fi ca o umbră fără fiinţă şi un vis al înşelăciunii. Conştie despre nimicnicia bunurilor lumii, înţelegînd că această viaţă cu trebuinţele ei prime e deja destul de grea pentru a o mai îngreuia cu alte scopuri deşerte decît cele pe care le are din natură, omul totuşi pune o deosebită valoare pe împrejurarea de a domni asupra altora, de a robi pe alţii, de a-şi întinde stăpînirea peste tot pămîntul, de s-ar putea.</p><p>Ce-i ajută lui Cezar c-a fost un om mare? Astăzi poate cenuşa lui lipeşte un zid vechi împotriva ploii şi furtunei.</p><p>Stau oare în vrun raport mijloacele ce le punem în mişcare cu rezultatele la cari ajungem?</p><p>Într-adevăr, privită prea de aproape, ce ne prezintă viaţa decît împlinirea normală a unor trebuinţe din cele mai simple? A bea, a mînca, a dormi, a se îmbrăca, adică a-şi hrăni existenţa şi a o apăra contra intemperiilor. Conform cu acest scop, albina adună vara ca să aibă iarna; furnicile îşi zidesc locuinţele lor simple grămădind în ele merinde; bursucul îşi adună provizii pentru iarnă, şi încolo fiecare din aceste animale lasă lumea lui Dumnezeu să fie precumu-i, neinteresîndu-se mai departe nici de politică nici de nimica.</p><p>Omul, pentru îndeplinirea tot a acestor trebuinţe primare, are nevoie de un stat cu zeci de mii de funcţionari, de o oaste cu sute de mii de oameni, de drumuri de fier, de cai de comunicaţie, universităţi şi şcoale, diplomaţi, adunări legiuitoare, biruri, advocaţi, societăţi academice, gazete, marşandemode, teatruri, bani de hîrtie, tunuri, corăbii, prafuri de dinti, mînuşi, cîini de vînat, biblioteci, cazarme, filozofi, cafea, spitale şi altele ca acestea.</p><p>Nu-i asta o socoteală de mofluz?</p><p>De aceea Faust, în care se întrupează omenirea cu poftele, ambiţia şi deşertăciunea ei, dar şi cu geniul şi setea ei de ştiinţă, stînd înaintea ultimei probleme, îşi toarnă venin dintr-o fiolă veche într-un pahar şi voieşte să-l bea… cînd iată că sună încet clopotele şi cîntecele de la Înviere… şi paharul îi cade din mînă…el e recîştigat pentru viaţă.</p><p>Înviere- renaştere?</p><p>Paralel cu istoria reală a faptei, războiului, cruzimii şi răutăţii, paralel cu acea ţesătură de egoism, vicleşug, tiranie de uliţă şi tiranie personală, din care cea din urmă e de preferat, alături cu voinţa acelui soi de oameni pe cari Calist îi descrie aşa de bine în rugăciunea lui- trăieşte creierul omenirii o mică parte din viaţă deosebită, nesupus nici politicei, nici diplomaţiei, nici războaielor şi, în acele puţine momente ale lui proprii, el măsură depărtarea stelelor şi adîncul mărei, greutatea pamîntului şi uşurinţa eterului, aude florile crescînd, întrupează în marmură frumuseţea liniilor şi în pictură a colorilor, discompune lumina soarelui, află limba ce au vorbit-o asirienii, numără biblioteca lui Ptolomeu şi desleagă un vechi papyros ce cuprinde leacuri egiptene.</p><p>E în aceasta … mîntuirea?</p><p>Fi-va omenirea cultă, omenirea ştiutoare mai bună decît cea neştiutoare? După cîte ştim din trecut şi vedem azi, nu.</p><p>Va rămînea într-adevăr un tezaur în urma generaţiilor, însă totuşi, omul armei şi acela al vicleşugului, ostaşul şi diplomatul, vor însemna mai mult în vremea lor, vor fi mai mult vieţuind decît pictorul Rafael sau muzicantul Mozart sau astronomul Newton.</p><p>De aceea, la ademenirea muzicei cereşti, Faust răspuude:</p><p>„Aud solia, dar îmi lipseşte credinţa în ea!”</p><p>Vin zile de înviere şi trec. Ici se salută oamenii cu Surrexit! Vero Surrexit!”, dincoace cu Hristos Voscres!” şi în toate limbele pămîntului se repetă acest cuvînt, dar noi zicem ca Faust: „Die Botschaft hőr’ich wohl, allein mir fehlt der Glaube!”</p><p>Ba credem c-a înviat în inimele sincere cari s-au jertfit pentru învăţătura Lui, credem c-a înviat pentru cei drepţi şi buni, al căror număr mic este; dar pentru acea neagră mulţime, cu pretexte mari şi scopuri mici, cu cuvînt dulce pe gură şi cu ura în inimă, cu faţa zîmbind şi cu sufletul înrăutăţit, El n-a înviat niciodată, cu toate că şi ei se închină la acelaşi Dumnezeu. Tiranul ce mînă la moarte sute de mii fără de nici un scrupul, demagogul ce prin vorbe măsluite trezeşte patimile cele mai negre şi mai urîcioase ale mulţimii sînt adesea mai credincioşi vechei legende religioase decît Faust; poate că, după orice crimă comit, s-aruncă înaintea icoanei şi şoptesc cuvintele lui Calist, cerşind iertare de la lesne iertătorul Dumnezeu. Dar cu aceştia chemaţi, cari sînt mulţi, nesfîrşit de mulţi, nu sporeşte comunitatea creştină: puţini sînt cei aleşi şi puţini au fost de-apururi.</p><p>Dar rămîie datina şi înţelesul ei sfînt, aşa cum e de mult; şi, de nu va sosi niciodată acea zi din care să se-nceapă veacul de aur al adevărului şi al iubirii de oameni, totuşi e bine să se creadă în sosirea ei, pentru ca să se bucure cei buni în „ziua învierii”, cînd ne luminăm prin sărbătoare şi ne primim unul pe altul şi zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi şi iertăm pe toţi pentru înviere, strigînd cu toţii:</p><p>„Christos au înviat!”</p><p>[16 aprilie 1878 ]</p><p>MIHAI EMINESCU</p><p>OPERA POLITICA, 1 noiembrie 1877 – 15 februarie 1880</p><p>TIMPUL, EDIŢIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S</p><p>EDIŢIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE</p><p>Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC</p><p>Editura Academiei RSR, 1980</p><p>Vol X</p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-25048342838741958452021-02-18T19:58:00.009+02:002021-02-18T19:58:58.974+02:00Trăirea vieții cu conștiința morții în Roma și Grecia antică <p> </p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Trăirea vieții
cu conștiința morții în Roma și Grecia antică<br />Eliza M. <o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">In
lucrarea de față am încercat să descriu spațiul funerar, cu ritul aferent, apelând
la poezie și ajutându-mă <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de obiectele și
monumentele funerare. Relația dintre om și divinitate este zugrăvită pe monumentele
funerare atât la greci, cât și la romani. Prin intermediul lor, putem să participăm
la ritualurile și credințele lor. Templele, lucrările de artă, erau închinate
exclusiv divinităților. Prin prelungire, mormintele erau privite și ele ca
edificii sacre. Prin intermediul inscripțiilor de pe morminte sau cu ajutorul
unor stele, putem să intrăm in intimitatea religioasă a grecilor și romanilor.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Am
ales să prezint întâi spațiul roman, pentru ca am vrut să scot în evidența
dorința și teama romanilor de uitare, implicit, de ștergerea lor din istorie.
Mausoleul lui Augustus este un exemplu în acest sens: locul ales în Câmpul lui
Marte are<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>scopul de a fi reamintit de către
soldații romani, în timp ce așteptau să fie primiți în oraș; dimensiunea
Mausoleului se apropie de construcțiile destinate zeilor si, prin aceasta, se zărește
dorința de a fi divinizat, de a căpăta un loc veșnic în memoria lumii.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Grecii
urmează lecția dată de Homer: să profiți de ceea ce îți da prezentul, dar să trăiești
nobil în prezent. Moartea nu aducea decât o existența fără amintiri, fără forța,
o trăire ca o umbra, într-o lume a umbrelor. Această perspectiva a vieții l-a făcut
pe grec să aspire la perfecțiune în timpul vieții. Grecul îi împrumută zeului,
în reprezentările statuare ale zeilor, perfecțiunea corpului omenesc. Viața nu
este banala, ea trebuie să fie trăită în înțelepciune. Dacă ne gândim la eroii
greci, care nu erau nemuritori precum zeii, ci doar influențau viată oamenilor după
moarte, putem să concluzionam ca grecii ne-au dat eroi pe care îi admiram și care
ne influențează viața prin operele lor, fie ca vorbim de filosofie, poezie sau
arta. <o:p></o:p></span></i></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">ROMA<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">“Spune-mi, fecioară, rostește, ce-înseamnă năvala spre
fluviu,<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Umbrele ce vor acestea? și din ce cauza tărmii<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Unii îi lasă și alții cu vâsle-apa vanata-o matur?”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">“Fiu din Anchises născut, a zeilor singura mlada,<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Balta adâncă-a Cocytului vezi și-ale Styxului mlaștini,<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Zeii pe-a cărui să jure se tem și să-nsele putere.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Toată aceasta ce vezi, e lipsită de groapa mulțime;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Charon luntrașul e-acela; cei duși peste mal, îngropați.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Nu-i peste tărmii permis fioroși și pe ape muginde-a-i<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Trec înainte ca oasele lor s-odihnească-n lăcașuri.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Astfel o sută de ani rătăcesc, zboară-n jurul de țărmuri;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Numai atuncea primiți, ei revăd jinduitele smârcuri.” <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 216.0pt; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">(Publius Vergilius
Maro, Eneida)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Romanii acordau o importantă deosebită înmormântării. Eneida
lui Virgil, scrisă în vremea lui Augustus, este un exemplu în acest sens.
Nimeni nu dorea să rătăcească o sută de ani. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Concepțiile romanilor despre lumea de dincolo au fost influențate
atât de credințele etruscilor, cat și de cele ale grecilor. Ritualul îngropării
este zugrăvit de Virgilius la înmormântarea lui Polydorus: “Deci îi gătim îngroparea
lui Polydorus și multă / Strânge-se într-o movila țărâna;”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><v:shapetype coordsize="21600,21600" filled="f" id="_x0000_t75" o:preferrelative="t" o:spt="75" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe" stroked="f">
<v:stroke joinstyle="miter">
<v:formulas>
<v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0">
<v:f eqn="sum @0 1 0">
<v:f eqn="sum 0 0 @1">
<v:f eqn="prod @2 1 2">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @0 0 1">
<v:f eqn="prod @6 1 2">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth">
<v:f eqn="sum @8 21600 0">
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight">
<v:f eqn="sum @10 21600 0">
</v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:formulas>
<v:path gradientshapeok="t" o:connecttype="rect" o:extrusionok="f">
<o:lock aspectratio="t" v:ext="edit">
</o:lock></v:path></v:stroke></v:shapetype><v:shape alt="https://iconographic.warburg.sas.ac.uk/vpc/jpegs/00063705.jpg?" id="Picture_x0020_11" o:spid="_x0000_s1031" style="height: 149.25pt; left: 0; margin-left: -.05pt; margin-top: 111.15pt; mso-height-percent: 0; mso-height-percent: 0; mso-height-relative: margin; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-width-percent: 0; mso-width-percent: 0; mso-width-relative: margin; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; text-align: left; visibility: visible; width: 217.25pt; z-index: 251658240;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="00063705" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.jpg">
<w:wrap type="through">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">La romani se întâlnesc ambele practici de înmormântare, atât
înhumarea, cât și incinerarea. Alegerea tine de preferința individuala sau de tradiție.
Practicile sunt respectate și, prin acestea, este respectat cel decedat.
Indiferent de modul de înmormântare, ritualul era același. Înainte de plecarea
de acasă, familia spăla corpul și punea o ghirlanda de flori în jurul gatului
și o moneda, cu care să-l plătească pe Charon. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikcJVARj5hPXGUNK-2-SPbDI2uUqYu5cLUy2cmV5f_aHsWUEf84lT48J7udAm55kF-14FudvjoTLDpGRjtzyHjkA8IQpjiH9PjgT1TxFudO4rcRSCrMl56_q7bhEAPX6loh-2RLh7ozVAa/s262/1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="180" data-original-width="262" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikcJVARj5hPXGUNK-2-SPbDI2uUqYu5cLUy2cmV5f_aHsWUEf84lT48J7udAm55kF-14FudvjoTLDpGRjtzyHjkA8IQpjiH9PjgT1TxFudO4rcRSCrMl56_q7bhEAPX6loh-2RLh7ozVAa/w400-h275/1.jpg" width="400" /></a></div><br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://iconographic.warburg.sas.ac.uk/vpc/VPC_search/record.php?record=71681<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Acum este momentul în care se face masca de ceară. O
ramură de brad sau de cipressă era pusă la ușă, pentru a-i avertiza pe ceilalți
că în casă este o persoană decedată, prin urmare casa este impură. Funeraliile
începeau de la casa decedatului, de unde mortul era acompaniat de cortegiu
(pompa funebris).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Theodor Mommsen ne descrie ritual funerar al romanilor,
astfel: procesiunea era deschisă de bocitoare, muzicanți și dansatori. Unul era
îmbrăcat și mascat precum defunctul si era urmat de ceilalți actori într-o
procesiune a strămoșilor. O trăsătură semnificativă era parada cu măștile
ancestorilor, făcute din ceara. Măștile erau ținute în cabinetele din atriumul
caselor. Acești actori cu măști mergeau cu pompă și stăteau pe rostra în timpul
ceremoniei elogiului. Măștile reprezentau genele și strămoșii decedatului, prin
aceasta se arată moștenirea ereditară. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjicRT63B-dMRGeF_L9ucTfPxRIHUdXXeqrNXOQQAHRHWAK5FH8iAUOZYgUSAzBjWUUFPKSVg1fSeLvDs2s3QswYLXWGkf12_SV4xkLtalX469MWtfA4v2tR37PgN79dGZnjZh4PyF9McWL/s506/2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="506" data-original-width="391" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjicRT63B-dMRGeF_L9ucTfPxRIHUdXXeqrNXOQQAHRHWAK5FH8iAUOZYgUSAzBjWUUFPKSVg1fSeLvDs2s3QswYLXWGkf12_SV4xkLtalX469MWtfA4v2tR37PgN79dGZnjZh4PyF9McWL/w309-h400/2.jpg" width="309" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><v:shape alt="Funerary Mask, Plaster, paint " id="Picture_x0020_9" o:spid="_x0000_s1030" style="height: 165.9pt; left: 0; margin-left: 0; margin-top: -.05pt; mso-height-percent: 0; mso-height-percent: 0; mso-height-relative: margin; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-width-percent: 0; mso-width-percent: 0; mso-width-relative: margin; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; text-align: left; visibility: visible; width: 128pt; z-index: 251659264;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Funerary Mask, Plaster, paint " src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image002.jpg">
<w:wrap type="through">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.metmuseum.org/art/collection/search/547853"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.metmuseum.org/art/collection/search/547853</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Pe lângă măști, actorii purtau și vesmintele oficiale, corespunzătoare,
ale strămoșilor. Defunctul era așezat pe catafalcul acoperit cu paturi de
purpură cusute cu fir de au și cu pânzeturi imaculate. Decedatul purta toate însemnele
deținute <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în viață și era înconjurat de armurile
inamicilor uciși de el și de coroanele pe care le câștigase. In urma
catafalcului mergeau îndoliații, toți în vesminte negre și fără podoabe. In
acest fel ajungeau în for unde era depus corpul (sau o efigie de ceară a
decedatului) pe Rostra, iar aici i se aducea o elegie. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Strămoșii coborau de pe care și se așezau pe scaune; cel
mai apropiat membru din gintă urca pe tribuna Rostra, pentru a relata mulțimii
adunate, numele și faptele fiecăruia dintre bărbații așezați în cerc și numele
celui decedat. Persoana cea mai importantă din familie îi dădea ultimul sărut,
îi închidea ochii si-l striga pe nume pe cel decedat, ca să confirme moartea
(conclamatio).<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4s3G31FRFhVoRcgfAy7Kuy9hRK5AOmGy4VDPLf7aeSWmMqN8wKZbzN2EfBd3JS2kwh-ogM8VfgpBrUAA7A74AQQlNfW_fH7AaroEhDEQaQZzvw9oh-M5CK1PtZrXIVkaoXpR5nguhiAks/s1000/3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="1000" height="286" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4s3G31FRFhVoRcgfAy7Kuy9hRK5AOmGy4VDPLf7aeSWmMqN8wKZbzN2EfBd3JS2kwh-ogM8VfgpBrUAA7A74AQQlNfW_fH7AaroEhDEQaQZzvw9oh-M5CK1PtZrXIVkaoXpR5nguhiAks/w400-h286/3.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><v:shape alt="https://media.britishmuseum.org/media/Repository/Documents/2014_11/10_11/6676f4af_cdab_4436_a06c_a3df00c1a0fe/mid_01506120_001.jpg" id="Picture_x0020_10" o:spid="_x0000_s1029" style="height: 206.9pt; left: 0; margin-left: 0; margin-top: 0; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; text-align: left; visibility: visible; width: 289.35pt; z-index: 251660288;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="mid_01506120_001" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image003.jpg">
<w:wrap type="through">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.britishmuseum.org/collection/image/1506120001"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.britishmuseum.org/collection/image/1506120001</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">După ceremonia din forum, corpul era purtat către situl
de crematoriu. După ardere, rămășitele erau adunate și depozitate în mormânt.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Mircea Eliade ne prezintă cu ce se continuau riturile
funerare în cultul regulat al “strămoșilor morții” sau Manilor. Două sărbători
le erau consacrate: <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Parentalia</b>, care
se ținea în februarie și <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Lemuria</b> în
mai. De Parentalia, morții se întorceau pe pământ si se hrăneau cu ofranda de
pe morminte. In timpul celor trei zile de Lemuria, morții se întorceau și vizitau
casele urmașilor lor. Ca să nu răpească viii, capul familiei lua semințe de bob
negru în gură, apoi, azvârlindu-le rostea formula de răscumpărare și făcând
zgomot cu un obiect, repeta de nouă ori: ”mania <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>părinților mei, plecați!”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Titus Livius- în descrierea ritului Devotio- povestește
despre ofranda adusă Manilor, în care consulul Decius își<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>închina viața sa pentru victoria împotriva
samniților. Transferul vieții celui sacrificat în folosul obținerii a ceva.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Virgilius -în descrierea înmormântării lui Polydores-
descrie și el ritul pentru manii cărora le-au fost înălțate altare, împodobite
cu bentițe vineții și chiparoși negri. Au turnat peste mormânt vase cu lapte
călduț și potire cu sângele sfânt al jertfelor. După ce au închis sufletul în
groapă, l-au strigat chemându-l pentru ultima dată.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Roma a fost confruntată de timpuriu cu lumea etruscă și a
fost influențată de cultura lor. In ambele culturi, morții sunt purtați pe
lumea cealaltă de Charon.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Spre deosebire
de etrusci, unde Charon apare ca fiind înfiorător, imaginea lui Charon de pe
monumentele funerare apare alături de alți demoni infernali, adeseori sunt înaripați,
în mâini țin torțe sau ciocane, furci, briciuri cu care chinuie sufletele morților;
la romani, Charon este prezent în imaginea lor, așa cum îl prezintă Virgiliu în
Enea: un bătrân energic, cu haine zdrențuite, cu barbă lungă și ochi scăpărători.
<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMtsImhjh83i1_5qLhQcZ8PCXhIUfdhpXsZ7xzP3HyECLOeO_10z2XGphefkON1D24tGtABWluZZYV944eMpNciVT8NvR3IyISMPNcto4rd1amChVX5y2dfqaHC_LcRe6zAfnisk_f2Yrj/s816/4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="816" data-original-width="800" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMtsImhjh83i1_5qLhQcZ8PCXhIUfdhpXsZ7xzP3HyECLOeO_10z2XGphefkON1D24tGtABWluZZYV944eMpNciVT8NvR3IyISMPNcto4rd1amChVX5y2dfqaHC_LcRe6zAfnisk_f2Yrj/w393-h400/4.jpg" width="393" /></a><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2G3MTMOIZbPgPP_g8dsi3eqVtEgQpUcC0uoKkykEuocOtvyd3PqhNF5DNtaosS9UUVlT4U2U6PvTOH0rijsepSNbCuRaw6KsK4Z2yb0uzicoH0jA02IMlnexNWX89qzJRgj8hcELO80Wy/s631/5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="631" data-original-width="449" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2G3MTMOIZbPgPP_g8dsi3eqVtEgQpUcC0uoKkykEuocOtvyd3PqhNF5DNtaosS9UUVlT4U2U6PvTOH0rijsepSNbCuRaw6KsK4Z2yb0uzicoH0jA02IMlnexNWX89qzJRgj8hcELO80Wy/w285-h400/5.jpg" width="285" /></a></div></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/09/Charun_dead_souls_Cdm_Paris_2783.jpg/800px-Charun_dead_souls_Cdm_Paris_2783.jpg" id="Picture_x0020_13" o:spid="_x0000_i1033" style="height: 201.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 198.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="800px-Charun_dead_souls_Cdm_Paris_2783" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image004.jpg">
</v:imagedata></v:shape><v:shape alt="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/18/Akhilleus_Charun_Cdm_Paris_2783_full.jpg" id="Picture_x0020_14" o:spid="_x0000_i1032" style="height: 206.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 147pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Akhilleus_Charun_Cdm_Paris_2783_full" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image005.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span lang="EN-US"><a href="https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Charun_hammer_Cdm_Paris_2783.jpg#filehistory"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Charun_hammer_Cdm_Paris_2783.jpg#filehistory</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE_onQKPCelaLY7Ux7zdUmgnmYFgtYI6xmKxGXiJLQHdQLegs2yYZ6ASN5ZjVfhHK8h8zRT74-sv44huAir-GLXvgFOB6DT8Pz-p2MCUaNypmHlmQnP-BQ2ZKY0Z5h7pIUcEF-x5a6yDDP/s300/6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="197" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiE_onQKPCelaLY7Ux7zdUmgnmYFgtYI6xmKxGXiJLQHdQLegs2yYZ6ASN5ZjVfhHK8h8zRT74-sv44huAir-GLXvgFOB6DT8Pz-p2MCUaNypmHlmQnP-BQ2ZKY0Z5h7pIUcEF-x5a6yDDP/w263-h400/6.jpg" width="263" /></a></div><br /> <br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://iconographic.warburg.sas.ac.uk/vpc/jpegs/00034273.jpg?" id="Picture_x0020_5" o:spid="_x0000_i1031" style="height: 225pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 147.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="00034273" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image006.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span lang="EN-US"><a href="https://iconographic.warburg.sas.ac.uk/vpc/VPC_search/record.php?record=39145"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://iconographic.warburg.sas.ac.uk/vpc/VPC_search/record.php?record=39145</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Cimitirele romane se aflau în afara orașului. Acest lucru
îl aflăm de la Cicero care ne spune că este specificat în legea a X din legea
celor 12 table: „o persoană decedat nu trebuie să fie îngropată înăuntrul orașului
“ (De Legibus, 2,23:58).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Mormintele erau bine îngrijite și frumos construite, întrucât
multă vreme a domnit credința ca în morminte locuiesc nu numai trupurile, ci și
sufletele. Pe de altă parte, romanii voiau să nu fie uitați după moarte, așa ca
au construit morminte care să fie văzute, adevărate monumente<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de afișare și comunicare.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Dacă locul zeilor era în temple, romanii își<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>construiesc drum spre zeități, își<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>caută descendentă mitica. Traseul lui
Augustus îl vedem portretizat în Enea ca o persoană religioasă care îndeplinește
cu strictețe riturile religioasă, el nu uită să ia cu sine penatiile pe care le
aduce din Troia în Latium. In Roma, geniul lui Augustus era cinstit alături de divinitățile
familiale și casnice. Geniul era protectorul casei respective, iar geniul lui
Augustus era protectorul întregului imperiu. Augustus urca pe scara zeificării,
iar în anul 12, Augustus a luat titlul de pontifex maximus. El era suprema
autoritate în chestiunile religioase controversate și păstrătorul tuturor rânduirilor
preoțești. In timpul vieții lui, Augustus<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>a fost adorat ca zeu, geniul lui a intrat în rândul divinităților, iar după
moartea să a fost declarat “divus” si în onoarea sa s-au ridicat doua
monumente: Altarul păcii și statuia de la Prima Porta.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">In urma unei hotărâri a senatului, pe Câmpul lui Marte (Campus
Martius), Augustus și-a construit mormântul din timpul vieții. In timpul
republicii târzii, elitele romane construiau mormintele de a lungul drumurilor
care intrau și ieșeau în oraș, dar nu pe câmpul lui Marte. Era un privilegiu
care cerea consensul senatului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Augustus
a ales ca monument funerar un tumulus. Structura circulara a fost inspirată după
tumulușii etrusci.</span><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"> <span style="mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://whc.unesco.org/uploads/thumbs/site_1158_0001-360-360-20130912132554.jpg" id="Picture_x0020_6" o:spid="_x0000_i1030" style="height: 270pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 270pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="site_1158_0001-360-360-20130912132554" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image007.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_Pf49FXMf4cfg2dOPlsr_cdDPXJHoscyCW-ANiSAE7SJCC1Xb8RGCgGx08mrdjAjcHEBsfAavEIiuIgaB0nQpPiSxPHEnaoOKDRJFPX45JOP_LB8HYbG6gYSQfa6KoFQFvq3i_2rGoKEE/s360/7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="360" data-original-width="360" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_Pf49FXMf4cfg2dOPlsr_cdDPXJHoscyCW-ANiSAE7SJCC1Xb8RGCgGx08mrdjAjcHEBsfAavEIiuIgaB0nQpPiSxPHEnaoOKDRJFPX45JOP_LB8HYbG6gYSQfa6KoFQFvq3i_2rGoKEE/w400-h400/7.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span lang="EN-US"><a href="https://whc.unesco.org/en/list/1158/"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://whc.unesco.org/en/list/1158/</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Pe o baza
rectangulara, o structura cilindrica ampla purta deasupra un tumulus plantat cu
chiparoși. Corpul exterior avea un diametru de 85-87 de m și o înălțime de 12m.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJXZ_QAclloB5N0axwzzC90a82Jyqp2rBzLJXP5z58cYnvW8MSyeAyL1BVJuCTVWqoyFFvW81hdJkEs6Z4shksDhRKNOAnWpzgeYQ1JdcJQ7qLEHyhFe17GNUzlDErOXE3Ocue5XzUDr3S/s1034/8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1034" height="233" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJXZ_QAclloB5N0axwzzC90a82Jyqp2rBzLJXP5z58cYnvW8MSyeAyL1BVJuCTVWqoyFFvW81hdJkEs6Z4shksDhRKNOAnWpzgeYQ1JdcJQ7qLEHyhFe17GNUzlDErOXE3Ocue5XzUDr3S/w400-h233/8.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://www.mausoleodiaugusto.it/en/wp-content/uploads/sites/2/2017/04/07_modal.jpg" id="Picture_x0020_8" o:spid="_x0000_i1029" style="height: 163.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 434.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="07_modal" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image008.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.mausoleodiaugusto.it/en/timeline/"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.mausoleodiaugusto.it/en/timeline/</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Fără inscripții și material care să ateste dată clara a construcții,
data rămâne speculativa și nedecisă. (Stoetenius: el a construit mausoleul în
anul 28 î.Ch; Virgil (Eneida) în timp ce scrie despre funeralii nepotului lui
Augustus Marcelus în 23 î.CH).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Augustus nu doar și-a construit mausoleul, dar și-a scris
și funeraliile. In testamentul lui apar instrucțiuni despre organizarea funeraliilor
(Res Gestae Divi Augusti). Evenimentele haotice de la moartea lui Cezar a făcut
ca elitele să-și lase instrucțiuni. Pe pilaștri de la intrare în mausoleu, au
fost inscripționate în bronz realizările sale. Inscripția originala a dispărut,
însă trei copii au fost găsite în Galatia și Anatolia, o versiune latina și una
în greaca. In cele 38 de capitole, regăsim parcursul sau în politica, onorurile
religioase și triumfurile speciale, dar și recunoașterea meritelor lui in războaie
și în activitatea civila.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Pe 19 august 14.i Chr, Augustus, primul împărat roman,
moare la Nola. Corpul său a fost adus la Roma cu mare procesiune și i-au fost
aduse funus imperatorum. A avut dubla Laudatio, cel oficial îl rostește
Tiberius, al doilea discurs este rostit de Drusus. După cremare, cenușa a fost
pusă în Mausoleu. <o:p></o:p></span></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></b></p><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></b></p><p align="center" class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: center;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">GRECIA<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">„Cinstirea-ngropăciunii Creon datu-i-a<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Doar unuia din frați, dar puse opreliște<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">La-ngropăciunea celuilalt<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">..........................................<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Fa dar ce vrei! Ca eu tot mi-l îngrop. Mi-i drag<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Să mor cu sufletu-mpacat”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; margin-left: 144.0pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Sofocle, Antigona<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Cultul strămoșilor morți era considerat drept una dintre obligațiile
religioase ale familiei, întrucât ei ii revenea sarcina de a avea grija de înmormântări;
cu acest prilej, defunctul era aprovizionat cu tot ce se socotea necesar vieții
de dincolo. Antigona îl va înmormânta pe Polinice în ciuda interdicției lui
Creon întrucât legile divine sunt mai presus de porunca dată de Creon, chiar dacă
încălcarea acestui edict ii va aduce moartea.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Stingerea familiei și lipsa urmașilor erau considerate o
nenorocire, deoarece în felul acesta înceta grija fata de cei morți, ale căror
spirite puteau tulbura pe toți concetățenii. Era inadmisibil să lași un cadavru
neînmormântat, întrucât acesta pricinuia un rău întregului oraș. Dacă murea de
moarte violentă, familiei ii revenea obligația răzbunării sângelui.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Religia dinaintea lui Homer ne înfățișează zeii ca fiind personificări
ale puterilor naturii. Atmosfera religioasă iți da sentimentul ca întreaga
natura e pătrunsă și acaparată de divin.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Pentru contemporanii lui Homer, zeii nu mai sunt ființe
naturale, legate de anumite elemente fizice, ei sunt ființe în felul celor omenești,
libere și care se amesteca în viața oamenilor. In privința vieții viitoare,
grecii credeau ca<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sufletul, după despărțirea
de trup, se duce în împărăția lui Hades și a soției sale Persefona. Sufletul păstrează
asemănarea cu trupul viu, dar fără consistenta, este asemenea unei umbre. Împărăția
lui Hades este despărțită de lumea celor vii prin râul Acheron. Acolo, viața
este trăită ca o umbra. Binele săvârșit pe pământ nu este răsplătit și răul nu
este pedepsit. Cadavrele nu se înmormântează, ci se ard. Cinstirile funerare și
incinerația sunt o condiție necesara pentru ca sufletul să ajungă în lumea de dincolo.
Cu prilejul incinerării se aduceau sacrificii de animale. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cât timp cadavrul nu este ars, sufletul rătăcește
prin lume și n-are odihna. De aceea, pentru repaosul sufletelor, celor care nu
puteau fi înmormântați, se înalță un cenotaph , care să servească ca lăcaș de
cult.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzoPTdKjN3BaNIGYp7ZJhe-Bh7uSALASBS1dqv-hMnoC7m3BK_hdiZ3xfXHyfhp_sl-hbu2AxOHRZPchQbGnCvbuqxM8JvO_GIQNqFIOrkjmJh-GamThja4iQNQ6i9rMzwkmhuMpJS2k_h/s502/9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="502" height="279" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzoPTdKjN3BaNIGYp7ZJhe-Bh7uSALASBS1dqv-hMnoC7m3BK_hdiZ3xfXHyfhp_sl-hbu2AxOHRZPchQbGnCvbuqxM8JvO_GIQNqFIOrkjmJh-GamThja4iQNQ6i9rMzwkmhuMpJS2k_h/w400-h279/9.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="p16061.jpg" id="Picture_x0020_15" o:spid="_x0000_i1028" style="height: 200.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 287.25pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="p16061" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image009.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><v:shape alt="https://media.britishmuseum.org/media/Repository/Documents/2014_10/2_21/fc95651b_c5f3_48b0_9d65_a3b80167cd1a/mid_00336885_001.jpg" id="Picture_x0020_16" o:spid="_x0000_s1028" style="height: 269.5pt; left: 0; margin-left: -32.55pt; margin-top: 28.8pt; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; text-align: left; visibility: visible; width: 196.5pt; z-index: 251661312;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="mid_00336885_001" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image010.jpg">
<w:wrap type="through">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><span lang="EN-US"><a href="http://www.stoa.org/athens/sites/kerameikos/source/p16061.html"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">http://www.stoa.org/athens/sites/kerameikos/source/p16061.html</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Calibri Light",sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: major-latin; mso-bidi-theme-font: major-latin; mso-hansi-theme-font: major-latin;">Amfora cu figuri negre. Cerberul cu doua
capete este legat cu o sfoara de către Heracles. In planul doi se afla Hermes.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Moartea, în perioada de după Homer, este privită cu
resemnare. Locuința morților este în imperiul umbrelor, stăpânita de Hades și Persefona.
Marea lui poartă stă deschisă și odată intrat nu se mai poate ieși. Îngrozitorul
Cerber este portar neîmblânzit.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLi332Y4bXWzBM9TfEJmoSkHQkLiu81R-lVo5Ks1PDHA0Rj7uLPMRl_0O1KjWDdwA0BCZNa07m2ZjXr34CS4hTmsn_wikpe_gzi1TJUIFo06FKYOokb0VryU2nQTsZX0ktWMB4MEDGjomK/s1000/10.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="729" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLi332Y4bXWzBM9TfEJmoSkHQkLiu81R-lVo5Ks1PDHA0Rj7uLPMRl_0O1KjWDdwA0BCZNa07m2ZjXr34CS4hTmsn_wikpe_gzi1TJUIFo06FKYOokb0VryU2nQTsZX0ktWMB4MEDGjomK/w291-h400/10.jpg" width="291" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br clear="all" style="mso-special-character: line-break;" />
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.britishmuseum.org/collection/object/G_1893-0712-11"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.britishmuseum.org/collection/object/G_1893-0712-11</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>La sfârșitul pământului
să afla Câmpiile Elizee, unde oamenii favoriți ai zeilor duc o viața fericită. Împărăția
lui Hades este despărțită de lumea celor vii de patru râuri, peste care
sufletele sunt trecute de luntrașul Charon, căruia i se plătește un obol. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">La Homer, riturile funerare sunt descrise cu prilejul
funeraliilor lui Patrocle: arderea cadavrului pe rug, sacrificarea
prizonierilor și a animalelor preferate, ridicarea unui mormânt. Moartea era
pricina de impuritate. In general era interzisă îngroparea morților înlăuntrul
terenurilor sacre. In 426-425, atenienii care administrau sanctuarul de la
Delos au primit de la un oracol sfatul de a purifica întreaga insula. Ei au
distrus toate mormintele care se mai aflau la Delos și au transportat
materialul funerar recuperat, în insula Renea. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Fată de zei exista respect, încredere, simpatie și la
final, teama. Așa putem explica antropomorfizarea, erau mai puternici, dar asemănători.
Pe lângă zei mai existau oameni și eroi. O trăsătură esențială a eroilor este
moartea lor, se disting de zei, întrucât nu sunt nemuritori, și se deosebesc de
oameni, prin faptul ca ei acționează și după moarte. Acestor zei le închina un
cult cu caracteristici bine definite: ruga, ofranda, sacrificiul, sărbătorile
publice, jocurile. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Cetatea este cadrul vieții religioase, ești cetățean al cetății
în măsura în care participi la credințele comune ale acesteia. Aceasta înseamnă
ca viața religioasă ocupa un loc central pentru fiecare cetățean. Ei trebuiau
să respecte ritualurile religioase și funerare.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Structura mormintelor de incinerație era o simpla groapa,
săpată în pământ, in ea se pune urna funerara și<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>câteva vase, în chip de ofranda aduse
mortului. Jumătate de groapa este umplută cu pământ, iar la suprafață se ridica
o piatra de mormânt cu rol de stela, deseori însoțită de un vas de dimensiuni
mari destinat să primească libațiile. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><v:shape alt="https://www.namuseum.gr/wp-content/uploads/2018/10/804_lightbox.jpg" id="Picture_x0020_17" o:spid="_x0000_s1027" style="height: 255.45pt; left: 0; margin-left: 0; margin-top: .05pt; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; text-align: left; visibility: visible; width: 155.25pt; z-index: 251662336;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="804_lightbox" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image011.jpg">
<w:wrap type="through">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><span style="font-family: "Calibri Light",sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: major-latin; mso-bidi-theme-font: major-latin; mso-hansi-theme-font: major-latin;">Marea amfora de la Diplyon. Pe gatul acestui
vas de 1,5m, ceramistul grec a introdus o scena in care apare mortul pus pe un
catafalc, înconjurat de persoane care-l jelesc.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhliiU4i57kEeA5JO21-44JbuQzpflNaHpA8_4qoUINXWfuSw6rPcEUtf7sr5i2otIqcG2W8FB1EtRrKW43Icb6GqdnOL5CC1RR4UCR7oAf_Y6zMJlASCPqQcJ1DJpjC1Bb8OyJDWHR6vj4/s650/11.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="395" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhliiU4i57kEeA5JO21-44JbuQzpflNaHpA8_4qoUINXWfuSw6rPcEUtf7sr5i2otIqcG2W8FB1EtRrKW43Icb6GqdnOL5CC1RR4UCR7oAf_Y6zMJlASCPqQcJ1DJpjC1Bb8OyJDWHR6vj4/w242-h400/11.jpg" width="242" /></a></div><br /><span style="font-family: "Calibri Light",sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: major-latin; mso-bidi-theme-font: major-latin; mso-hansi-theme-font: major-latin;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.namuseum.gr/en/collection/geometriki-periodos-3/"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.namuseum.gr/en/collection/geometriki-periodos-3/</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Necropolele geometrice păstrează urma cultului funerar:
în cimitirele atice, aproape de mormânt, se găsește cenușă sacrificiilor si
marele vas de deasupra care servise libațiilor. Pe lângă acestea, o piatra mare
înfiptă în groapa sau în apropierea ei, servește drept semn (sema). Printr-o evoluție
ea va deveni stela funerara. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPIRBjVmyPpZ-pdHmLYi-ocgO4XqdwwciOnTM1FvRp2gZlHAGiyG-jUnDE1P6IkmbqsZ4H7-UBRPtIQnnb9QO9JMVGH8xCPUACBFcOq-rvCz4JfR2cFHC2RXoboWX628KRN-RFWEG6wTb-/s650/12.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="411" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPIRBjVmyPpZ-pdHmLYi-ocgO4XqdwwciOnTM1FvRp2gZlHAGiyG-jUnDE1P6IkmbqsZ4H7-UBRPtIQnnb9QO9JMVGH8xCPUACBFcOq-rvCz4JfR2cFHC2RXoboWX628KRN-RFWEG6wTb-/w253-h400/12.jpg" width="253" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://www.namuseum.gr/wp-content/uploads/2018/10/3624_lightbox.jpg" id="Picture_x0020_18" o:spid="_x0000_i1027" style="height: 285.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 180.75pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="3624_lightbox" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image012.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.namuseum.gr/en/collection/klasiki-periodos-2/"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.namuseum.gr/en/collection/klasiki-periodos-2/</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Acesta este un exemplu tipic de relief funerar atic. Tânăra
moartă este așezată pe un scaun, odihnindu-si picioarele pe un taburet. Soțul
ei ii oferă o cutie de bijuterii și privește la cea care nu mai este cu el.
Conform inscripției numele ei este Hegeso. Arhitectura cu cei doi pilaștri sunt
mărturie a originii ei nobile.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">La început numele mortului era înscris pe blocul abia eboșat,
apoi a devenit mult mai elaborat: stela bine tăiată, înaltă și îngustă, ușor
piramidala, a început să fie înfiptă într-o baza mai larga. In Creta a apărut
ideea împodobirii stelelor cu o reprezentare lucrată în adâncime si care
prezinta structura unei povesti: femeie cu fusul, războinic înarmat. Muritorii
erau reprezentați pe stele ca fiind asemeni zeilor, ușor idealizați. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">In sec VI mormintele erau împodobite cu basoreliefuri cu
chipul mortului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 36.0pt;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://www.namuseum.gr/wp-content/uploads/2018/10/29-a_lightbox.jpg" id="Picture_x0020_19" o:spid="_x0000_i1026" style="height: 266.25pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 105pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="29-a_lightbox" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image013.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="font-family: "Calibri Light",sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: major-latin; mso-bidi-theme-font: major-latin; mso-hansi-theme-font: major-latin;">Stela de mormânt
realizata din marmura. Stela a fost așezată pe mormântul unui hoplit, Ariston, inscripție
care apare la baza. Războinicul, complet echipat, înaintează cu lancea ridicata.
Sculptorul, conform inscripției de pe partea inferioara a stelei, a fost
Aristokles.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 36.0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvR-GoX35OB-kaP2DV93tZEnzksHrrC31dp2IexQFdhyt1b4nUWo8x41ZDs8DAmmxcpmEQl4JXC5pAilLqMt2UE8h-cjxFnOeS4i_4Bc0bDTjSckcB-MpORgHHI22mzRS_0FqgKB0DtatN/s650/13.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="256" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvR-GoX35OB-kaP2DV93tZEnzksHrrC31dp2IexQFdhyt1b4nUWo8x41ZDs8DAmmxcpmEQl4JXC5pAilLqMt2UE8h-cjxFnOeS4i_4Bc0bDTjSckcB-MpORgHHI22mzRS_0FqgKB0DtatN/w158-h400/13.jpg" width="158" /></a></div><br /><span style="font-family: "Calibri Light",sans-serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-ascii-theme-font: major-latin; mso-bidi-theme-font: major-latin; mso-hansi-theme-font: major-latin;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.namuseum.gr/en/collection/archaiki-periodos/"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">https://www.namuseum.gr/en/collection/archaiki-periodos/</span></a></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(stela hoplitului
Ariston), sau statui ronde bosse, ce constituie frumosul sir de kuroi funerari.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpCp9EO9aQDNNgobpo1a65ZrV3Cl4QVvI1dDuCgcjrnytjTcI00U837ohYSbfztarvs13zHJbW4MMc1AjlW9EkaEgWwnN2hmC8pSxCc7W2nnuRCAWEjAU51ydkAhkr8IJpgVSeXSwWKcbd/s650/14.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="395" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpCp9EO9aQDNNgobpo1a65ZrV3Cl4QVvI1dDuCgcjrnytjTcI00U837ohYSbfztarvs13zHJbW4MMc1AjlW9EkaEgWwnN2hmC8pSxCc7W2nnuRCAWEjAU51ydkAhkr8IJpgVSeXSwWKcbd/w242-h400/14.jpg" width="242" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape alt="https://www.namuseum.gr/wp-content/uploads/2018/10/3686_lightbox.jpg" id="Picture_x0020_20" o:spid="_x0000_i1025" style="height: 264pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 160.5pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="3686_lightbox" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image014.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span lang="EN-US"><a href="https://www.namuseum.gr/en/collection/archaiki-periodos/"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;">https://www.namuseum.gr/en/collection/archaiki-periodos/</span></a></span><span style="mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Reprezentările de
pe morminte nu sunt asemănătoare cu defunctul, portretul nu urmărește asemănarea,
îl reprezintă pe defunct idealizat, în plina forță și frumusețe. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Artiștii greci acordau importanta simbolurilor
reprezentate. Pe o stela din Laconia, (relieful de la Hrysafa) <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><v:shape alt="File:Altes Museum - Relief mit Heroen und Adoranten.jpg" id="Picture_x0020_3" o:spid="_x0000_s1026" style="height: 211.55pt; left: 0; margin-left: 0; margin-top: 61.8pt; mso-position-horizontal-relative: text; mso-position-horizontal: absolute; mso-position-vertical-relative: text; mso-position-vertical: absolute; mso-wrap-distance-bottom: 0; mso-wrap-distance-left: 9pt; mso-wrap-distance-right: 9pt; mso-wrap-distance-top: 0; mso-wrap-style: square; position: absolute; text-align: left; visibility: visible; width: 213pt; z-index: 251663360;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="Altes Museum - Relief mit Heroen und Adoranten" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image015.jpg">
<w:wrap type="through">
</w:wrap></v:imagedata></v:shape><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">o pereche decedată tronează pe un jilț, în spatele jilțului
se ridica șarpele asociat cu divinitățile pământului. Apar și doua persoane
care le aduc ofrande. Aceștia reprezintă copiii (reprezentarea este minuscula
in raport cu cei decedați) care își cinstesc părinții pentru ca ei au devenit
nemuritori, asemeni zeilor. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 36pt;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7QbBNYfZEA30o4YSsv_Mttys8ldOwQWsN4VWpPgWHNMUCfTPqnZQQR9n00m8i6mmOua17n_TkZwoZI9WfcQncZJyNfVgxGpg3OzZibbSoEy8o0x9hDVwq1V-b0igggX7LFY88pM5E4uNI/s603/15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="599" data-original-width="603" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7QbBNYfZEA30o4YSsv_Mttys8ldOwQWsN4VWpPgWHNMUCfTPqnZQQR9n00m8i6mmOua17n_TkZwoZI9WfcQncZJyNfVgxGpg3OzZibbSoEy8o0x9hDVwq1V-b0igggX7LFY88pM5E4uNI/w400-h398/15.jpg" width="400" /></a></div><br /> <p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Artiștii greci și-au luat libertatea și au vindecat
statuile de platfusul egiptean, le-a dat avânt, le-au ridicat la nivelul
arhitecturii grecești, le-a dat nemurirea prin admirația celor ce aveau să vina.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Intr-o concluzie puternic subiectivă, pot spune că grecii
au văzut nemuritorul in om atunci când l-au reprezentat, iar romanii l-au reprezentat
ca să-l facă nemuritor; grecii au căutat universalul, romanii au căutat
particularul, l-au individualizat prin trăsături reale; grecii au construit
spatii de spectacol unde s-au născut: muzica, teatru, sportul; romanii au
construit spatii de spectacol pentru aceleași arte, dar le-a adăugat un
strop/”stropi” de violentă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 36pt;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Bibliografie</span></b><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="line-height: 150%; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">1.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Publius Vergilius
Maro, Eneida, Institutul European, 1997<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">2.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Theodor M, Istoria
romana, vol I, Ed Științifică și Enciclopedica, Buc, 1987<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="line-height: 150%; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">3.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Mircea Eliade, Istoria
credințelor și ideilor religioase, vol.II, Ed. Științifică și Enciclopedica, Buc,
1986<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="line-height: 150%; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><span style="mso-list: Ignore;">4.<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Mircea Eliade,
Istoria credințelor și ideilor religioase, vol.I, Ed. Științifică, Buc, 1991<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">5. Francois Chamoux, Civilizația greaca, vol I și vol II,
Editura Meridiane, Buc, 1985<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">6. J.J.Winckelmann, Istoria artei antice, vol. I, Editura
Meridiane, Buc, 1985<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">7. Sofocle, Antigona<o:p></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-15548352082806621902021-02-16T16:12:00.006+02:002021-02-16T16:13:11.502+02:00Arta elitelor in extremul Orient<p> Arta elitelor in extremul Orient</p><p><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: center;">de Eliza M. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDW2ph0tmQnAtdkTN4847eTsMRYNQWqlLXRrUuBXDR4Vu2XuDOd1if-FTRdo4yTtVn4nWMK-7NTYBhYuQZFlAwk0REb9pH9sIcs9Kg9IUaR_vDLtA0mJqmZHSWY8wSkVo-pn92QobXx5Hq/s1236/1.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="494" data-original-width="1236" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDW2ph0tmQnAtdkTN4847eTsMRYNQWqlLXRrUuBXDR4Vu2XuDOd1if-FTRdo4yTtVn4nWMK-7NTYBhYuQZFlAwk0REb9pH9sIcs9Kg9IUaR_vDLtA0mJqmZHSWY8wSkVo-pn92QobXx5Hq/w400-h160/1.png" width="400" /></a></div><br /><o:p></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Su Shi (1037-1101) – Arbore și stânci
; tuș pe hârtie, 27.2 x 543 cm.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></b></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;">In
lucrarea „Arbore si stânci”, care descrie un copac ofilit lângă o stâncă de
formă neobișnuită - completată cu caligrafie, remarcăm mai puțin caracterul
tehnic, ci, mult mai mult, se descifrează caracterul moral a lui Su Shi,
rafinamentul cu care creionează starea lui internă, decât „starea externă” a
peisajului.<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;">Su Shi a fost membru al elitei intelectuale
chineze din timpul dinastiei Song
(960-1279). Pictura aparține perioadei dinastiei Song (960-1279) care a fost o
cheie de cotitură în istoria Chinei - o perioadă care a asistat la o explozie a
populației, la creșteri semnificative ale capacității și puterii economice ale
imperiului și la creșterea nivelului de educație. In timpul dinastiei Song,
interesul guvernului era de a recruta oficiali-cărturari prin sistemul de
examene, care încorporează si elementele artistice ale poeziei și, din ce în ce
mai mult, alături de caligrafie și pictura devine centrala în profilul
literatului. Acest lucru se vede in rafinamentul de neegalat în artele din
aceasta perioada. Su Shi era o figură respectată în rândul savanților oficiali
la curte. Cu toate acestea, existau tensiuni între grupurile politice rivale de
la curtea imperială. Pe Su Shi îl regăsim de partea conservatoare, din punct de
vedere cultural, a lui Sima Guang față de guvern. Ei s-au concentrat în
totalitate pe creșterea nivelului moral, iar calificările pentru conducere au
fost concepute în întregime în termeni culturali. Gruparea rivală era
concentrată pe cunoștințele tehnice, care puteau fi necesare pentru a încuraja și susține
dezvoltarea societății Song, în ceea ce privește creșterea economică,
construirea infrastructurii și menținerea unei apărări militare capabile. El a
articulat o viziune a „confucianism cultural”, accentul fiind pus pe legătura
dintre guvernare și stăpânirea tradiției culturale a Chinei.</span><span style="text-indent: 35.4pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;">Preocupări
principale ale literaților pentru arte,
studiul caligrafie si al picturii, poezie, a fost considerat o cale către
cultivarea sinelui moral. In peisajele pictate in tuș își dezvăluiau spiritul
interior. Trăiau după principiile confucianiste si asta se vede in arta produsă
de elitele imperiale.<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;"><br />Liniile
curbe prin care Su Shi își descrie valul sufletesc, creșterea si descreșterea trăirilor,
modestia cu care ciotul încetează sa mai crească, dau o armonie compoziției si
o zbatere armonica a emoțiilor, care duc, in final, la un angajament de supraviețuire
in dreptate si corectitudine.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Mișcarea
stâncilor pledează pentru loialitatea fata de legea naturii. Se rotesc in tușe
si se autodisciplinează prin voința, rămân loiale unor principii dătătoare de viața.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Rezistenta
naturii este redată cu apăsări de penel, dar printr-o gratie, astfel ca la
final vedem doar o compoziție echilibrata si armonioasă, stabilă de neclintit,
o promisiune de rezistenta si plina de speranța. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">In
pictura lui, Su Shi ni se descoperă pe el însuși. E ca si cum se afla pe divan
si ne descrie cu penelul unduirile sufletului, ne comunica caligrafic si
plastic: virtuțile, forța, sensibilitatea si tăria in condiția lui de literat
si om. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pictura
se continua, atât pe hârtie, cat si in timp, cu poeziile lui Liu Lianzuo, Mi
Fu, Yu Xilu si Guo Chang.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Chiar
daca versurile ne arata o îndepărtare a acestor literați de curtea imperiala,
ele ne confirma statornicia principiilor: „vede-un sens în Dao și virtute” „
stanca răsare”, „cer binecuvântare”. Sărăcia si nevoile, austeritatea sunt clar
pictate si caligrafiate cu bucurie:</span> „<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">hainele nu mi le-am
înnoit”</span> <span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">,
„Ce fericire să găsesc această companie!”.<br /></span></p><div style="text-indent: 0px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;">Su
Shi își pictează viața interioara si casa, iar prietenii lui literați ii decorează
in versuri opera.</span></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> </span></p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7kqwi4c-RlooO1512hZhbWfj2wG_5PXG-iRU0znxwxoF44Quo7s0WTp2NbmlAJ2xGRbeHoJBJXMhkxrFowZEnLPjjWaQKXfp-FgUhJxDTm7XmF9daZLVNX5WYXydAdB1yLAkMuKIgYYBD/s669/2.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="669" data-original-width="562" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7kqwi4c-RlooO1512hZhbWfj2wG_5PXG-iRU0znxwxoF44Quo7s0WTp2NbmlAJ2xGRbeHoJBJXMhkxrFowZEnLPjjWaQKXfp-FgUhJxDTm7XmF9daZLVNX5WYXydAdB1yLAkMuKIgYYBD/w336-h400/2.png" width="336" /></a></div><br /><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Vas de porțelan pentru arderea esențelor
parfumate, familia roz, decorat în stilul 1000 de flori, China, epoca
împăratului Qianlong</b></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;">Modelele
Millefleurs apar pentru prima dată pe porțelanurile făcute în timpul domniei
împăratului Yongzheng, dar par să fi atins un vârf de calitate în perioada
Qianlong.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Împăratul
Qianlong a iubit artele, iar in perioada lui de domnie artele au „înflorit”. El
a pictat, a făcut caligrafie, a scris poezii și mii de eseuri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Împins
de opiniile sale artistice unice și de gustul estetic, împăratul Qianlong și-a
folosit statutul imperial pentru a direcționa și redefini eforturile artiștilor
și artizanilor care slujesc la curte.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>A
sponsorizat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>catalogarea colecțiilor
obiectelor de arta și copierea tuturor scrierilor chinezești in patrimoniul său
prin marcarea, ștampilarea și înscrierea operelor de artă pe care le-a moștenit
.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Împăratul
Qianlong a căutat să atragă atenția și admirația lumii subliniind măreția
imperiului. Schimbul cu națiunile din Occident și statele din periferia chineză
a dus la un aflux de elemente străine în atelierele de la curte, dar a venit si
cu rozul care a pătruns târziu in China. Prezenta rozului înscrie vasul in
seria familiei roz.</span> <span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Culoare roz este obținuta dintr-un extract
de aur. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Vasul
de porțelan face parte dintr-un set de altar (Wugong)<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care era compus din: două vaze, două sfeșnice
și un vas pentru arderea esențelor parfumate. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Vasul
are trei picioare, cu mânere verticale curbate, cu decor de flori executat fin,
care in tradiția chineza simbolizează prosperitatea. Pentru a omagia China,
tara florilor, florile înfloresc toate in anotimpul vasului. Detaliile tehnice
si degradeurile obținute, conturul, tot decorul este opera pictorilor
profesioniști de la curtea imperiala.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Fiind o piesa de altar, motivul floral nu este întâlnit pentru aceste
vase. Fiind atât de impresionant, atât estetic, cat si tehnic, motivul o mie de
flori pare sa impresioneze si elitele care vedeau frumusețea in liniile simple,
pentru ca porțelanul preferat de elitele imperiale era asemănător cu motivul
picturii. Aceste vase cu o mie de flori, abunda in culoare, in tehnica, in mii
de detalii, reclama bogăție si exclusivitate. Au fost necesare nenumărate
arderi pentru ca florile sa înflorească in culori si acum noi „ardem” când îl
privim.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxQD7iE5ffSXlB1eh9gu2Jah_Wyme4psNSF-BaqqNlti8q8NYxYtKkcP7gyIdHF6qC07pQxqU_5247FPVYT7XBTer90yKgk_tKnO4MXJ_wPbthlXHP6PrJKqOdfcK1bjF7bAcXDz1uMvmf/s673/3.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="671" data-original-width="673" height="399" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxQD7iE5ffSXlB1eh9gu2Jah_Wyme4psNSF-BaqqNlti8q8NYxYtKkcP7gyIdHF6qC07pQxqU_5247FPVYT7XBTer90yKgk_tKnO4MXJ_wPbthlXHP6PrJKqOdfcK1bjF7bAcXDz1uMvmf/w400-h399/3.png" width="400" /></a></div><br /><b><span style="font-size: 12pt; line-height: 150%;">Prun și fazan, panou decorativ, Kano
Sanraku sau Kano Sansetsu, Japonia, sec.
XVII</span></b><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pa
aceste panouri observam cum pictura opaca „strălucește” datorita fundalului
aurit. Totul contrastează într-o armonie perfecta. Trunchiul bătrân prinde viața,
înflorește, ramurile privesc spre stânga, iar păunul in dreapta, contururile
clare delimitează fiecare obiect, dar se continua cu următorul fără sa poți
face legătura, ca intr-un vis, poți sa identifici fiecare obiect, dar nu poți
sa stabilește firul povestii. Ca intr-un peisaj realist, dar abstract, ca
intr-o pictura abstracta, dar realista.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pe
cele doua panouri se întinde un copac bătrân, dar înflorit. Pictura dă speranță,
păsările, florile ne conving de o viața noua. Artistul a subliniat tensiunea
prin ramurile scurte si răsucite in mișcări dinamice<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>in contrast cu trunchiul scorburos. Prunul
poate fi comparat cu principiile puternice, cu idealurile care se înaltă. Crengile
copacului sunt reprezentate in variația tonală a negrului. Florile de prun sunt
redate cu ajutorul petelor de roșu si alb care se întrepătrund creând
degradeuri spontane. Primăvara este cantată de o pasare care sta sus, pentru
ca, cântecul ei sa se audă. Pe panoul din dreapta sta un fazan cu un penaj fin,
conturat prin tuse scurte si rapide cu linii individuale. Ca si înțeleptul bătrân,
păunul veghează cu compasiune si iubire. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><o:p> </o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZQEJ5D59k7zPSHDeIsMCw5-OH4CaPtQBg7xn17gyvn4Ajw3jKQBJq_zbTolHm6ZyBuqGWAlOzVU8CPv5X3aQovIvzrKk6QW3cv6wdsrrEuu00ebWJLGDhOQ-7gscAA5Tc1Ru2q92fxhKf/s640/4.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="461" data-original-width="640" height="288" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZQEJ5D59k7zPSHDeIsMCw5-OH4CaPtQBg7xn17gyvn4Ajw3jKQBJq_zbTolHm6ZyBuqGWAlOzVU8CPv5X3aQovIvzrKk6QW3cv6wdsrrEuu00ebWJLGDhOQ-7gscAA5Tc1Ru2q92fxhKf/w400-h288/4.png" width="400" /></a></div><br /><o:p><br /></o:p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Bolul
raku de culoare roșie, cunoscut sub numele Seppo. I-a aparținut maestrului
Honami Koetsu (1558-1637). A fost reparat, după un accident, cu lipitură de aur
(kintsugi). <o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Este
un castron de ceai ceremonial.</span> <span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">. Castroanele de ceai au fost produse pentru prima dată în
Kyoto de către familia Raku (sec. XVI).
Honami Koetsu a studiat în cadrul familiei Raku și a ajuns să fie
considerat un maestru. În cultura ceramicii japoneze, articolele raku dețin un
loc unic datorită tehnicilor prin care sunt realizate, modelate manual, fără
roata olarului. Forma dată fiecărui bol, măiestria prin care olarul își lasă
„amprenta”; fiecare bol primește o parte din trăirea filosofica a meșterului,
dar si din filosofia lui de viața. Unicitatea prin care natura se dezvăluie in
fiecare fir, frunza, râu si munte își dezvăluie starea de a fi, iar olarul împrumuta
de la natura, diversitatea din fiecare individualitate. El lasă sa se vadă
prezentul din palmele sale, nu-l modifica, nu-l duce la perfecțiune, ci îl lasă
sa progreseze in ritmul lui. Bolul își schimba forma prin modelare, fără sa știe
exact unde se vrea sa se ajungă, care-i forma potrivita, ea se ivește, se descoperă.
Bolul își reflecta frumusețea in mâinile olarului, olarul își reflecta
sensibilitatea prin măiestrie in bol. Se remarca filosofia modelarii bolurilor raku,
in sensul ca se vad bulele neuniforme si nenumăratele asperități, date de procesul
de ardere rapida, de pe burta vasului. Buza vasului are câteva zone ridicate
date de spatula, dar ușor rotunjite.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"></span></p><div style="text-indent: 0px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;"><br />Vasul
este reparat prin metoda Kintsugi, remarcam aurul care curge ca o ramura sau ca
un râu ce se desparte. Unicitatea bolului se continua in timp, devine si rămâne
același. Fiecare proces îl duce din imperfecțiune într-o alta imperfecțiune si
prin asta își câștiga perfecțiunea data de unicitate. Înlocuind unicitatea cu
identitatea sau adăugând identitatea, unicității,</span><span style="font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;"> </span><span style="font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;">am putea spune ca bolul lui Koetsu </span><span style="font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;"> </span><span style="font-size: 12pt; text-indent: 35.4pt;">seamănă cu corabia lui Tezeu. Doar ca bolul nu
mai este doar un proces mental, el este viu, el se transforma in fiecare zi si
prin asta își continua procesul spre perfecțiune prin imperfecțiune.</span></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-36661680979130656142021-02-13T17:18:00.002+02:002021-02-13T17:18:25.450+02:00Superioritatea meseriei de scrib în Egiptul antic<p> </p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></i></b><b><i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Superioritatea meseriei de scrib în Egiptul antic</span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> de Madalin Matica</o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKmwXjQCaRdq4XU27iHWK1PgyKluQ8_fiWfz1ptxt-e5StzsNLxuI6tAwGYhaVB8X1I8UAH8PpR0WGmH5D_GIa5zxLcYCm7DOVt5IUW4IMgBzVAoXFxISId7CM3v1LcifZLVDhBtf6CkYh/s1100/5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="733" data-original-width="1100" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKmwXjQCaRdq4XU27iHWK1PgyKluQ8_fiWfz1ptxt-e5StzsNLxuI6tAwGYhaVB8X1I8UAH8PpR0WGmH5D_GIa5zxLcYCm7DOVt5IUW4IMgBzVAoXFxISId7CM3v1LcifZLVDhBtf6CkYh/w400-h266/5.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><br /><o:p><br /></o:p></span><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p><br /></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Din
fericire, avem in zilele noastre destule izvoare pentru a ne face o idee ,apropiată
de realitatea acelor zile, asupra importantei meseriei de scrib in perioada
Egiptului antic.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Nu voi insista asupra
evidentelor (se estimează că doar 1% din populația Egiptului era alfabetizată),
ci asupra impactului acestei importante a scribului asupra istoriei Egiptului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Cele mai clare informații
pot si găsite in papirusurile Lansing si Sallier III, ambele fiind regăsite in
cadrul British Museum. De altfel îmi pare foarte bine analizat papirusul
Sallier dar, din varii motive, posibile incertitudini, mai puține analize sunt
realizate pe marginea papirusului Lansing. As dori să îmi abat atenția cu
precădere asupra acestuia. O poarte din acest document va fi citat mai jos spre
susținerea argumentelor ulterioare:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Papirusul Lansing</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">[</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">Începutul
instrucțiunii de scrisoare scrisă de către scribul regal și supraveghetorul șef
al vitelor din Amen- Re, Regele zeilor, Nebmare-nakht</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">]</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">
Pentru ucenicul său, scribul Wenemdiamun.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Lauda Profesiei Scribului</span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>[Scribul regal] și supraveghetorul
șef al vitelor lui Amen- [Re, Regele zeilor. Nebmare-nakht vorbește cu scrib
Wenemdiamun]. [Aproprie-te de
aceasta] nobilă profesie ... O vei găsi utilă ... Vei fi avansat de
superiorii tăi. Vei fi trimis în misiuni ... Iubește scrisul, evită dansul
; atunci vei deveni demn de a fi oficial. Nu tânji după pădurea de
mlaștină. Întoarceți spatele aruncării cu pietre și alergatului. Ziua
scrie cu degetele tale; recită noaptea. Împrieteniți-vă cu sulul, cu
paleta. Sunt mult mai plăcute decât vinul. Scriind pentru cel care citește
este mai bine decât toate celelalte profesii. Îi place mai mult decât
pâinea și berea, mai mult decât îmbrăcămintea și unguent. Merită mai mult
decât o moștenire în Egipt, decât un mormânt din vest.<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p><i> </i></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinkiU0fPbPNxj95eFaP8aRr-VsTt3VsjHNBZXtHkpld3oWehOF0GFXZ9BjUc9lZq_XGEJNU-b7kta-X_fBMjDqtOPlo3_rzd9_jmSkT8Rq0Y3nMFowOMKQ7iiiv9uHWNBKGIEgo01h6Oat/s225/1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="225" data-original-width="225" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinkiU0fPbPNxj95eFaP8aRr-VsTt3VsjHNBZXtHkpld3oWehOF0GFXZ9BjUc9lZq_XGEJNU-b7kta-X_fBMjDqtOPlo3_rzd9_jmSkT8Rq0Y3nMFowOMKQ7iiiv9uHWNBKGIEgo01h6Oat/w400-h400/1.jpg" width="400" /></a></i></span></div><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i><br /></i></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Sfaturi pentru elevul nedorit<o:p></o:p></i></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Tânărule, cât de îngâmfat ești! Nu asculți când vorbesc. Inima ta
este mai densă decât un mare obelisc, [cu
o</span><span lang="EN-US" style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">]</span><span lang="EN-US" style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: EN-US; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"> </span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">înălțime de o sută de coți, grosime de zece coți. Când este terminat
și gata de încărcare, multe echipe de lucru îl desenează. Aceasta aude
cuvintele oamenilor; este încărcat pe o barjă. Plecând de la Yebu
este transportat, până când ajunge să se odihnească </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">loc în Teba.</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Deci, de asemenea, o vacă este cumpărată anul acesta și ară anul
următor. Învață să-l asculte pe păstor; doar îi lipsesc
cuvintele. Cai aduși de pe câmp, își uită mămicile. În jug, ei urcă
și coboară în toți ai lui misiunea maiestății. Devin ca cei care sunt in
jurul lui, care stau în grajd. Ei fac tot din cauza fricii de bătaie.</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dar, deși te bat cu toate felurile de bete, tu nu asculți. Dacă aș ști
un alt mod de a o face, aș face-o pentru tine, ca să poți asculta. Ești o
persoană aptă pentru scris, prin care nu ai cunoscut încă o femeie. Inima ta
discerne. Degetele tale sunt pricepute, gura ta este potrivită pentru a
recita.</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Scrisul este mai plăcut decât să te bucuri de un coș cu ... și
fasole; mai plăcut decât nașterea unei mame, când inima ei nu cunoaște
dezgust. Este constantă în îngrijirea fiului ei; sânul ei este în
gura lui în fiecare zi. Fericită este inima celui care scrie; este tânăr
în fiecare zi.</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p><i> </i></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Toate ocupațiile sunt rele, cu excepția
celei a scribului<o:p></o:p></i></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Uita-te <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cu ochii tai. Ocupațiile
sunt în fața ta.<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Ziua spălătorului crește, scade. Toate membrele lui sunt slabe, [din
cauza] albirii hainele vecinilor în fiecare zi, de la spălarea lenjeriei lor.<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Făcătorul de oale este îmbibat cu pământ, ca unul a cărui rude au
murit. Mâinile, picioarele lui sunt pline de lut, el este ca unul care
trăiește în mlaștină.<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Cizmarul amestecă in cuve. Mirosul lui este pătrunzător. Mâinile
lui sunt roșii de roiba, ca unul care este murdar cu sânge. Se uită în
spatele lui după zmeu, ca unul a cărui carne este descoperită.<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Paznicul pregătește ghirlande și lustruiește vase. El petrece o noapte
de trudă la fel ca unul pe care Soarele strălucește.<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Negustorii călătoresc în aval și în amonte. Sunt cât se poate de
ocupați, transportând mărfuri dintr-un oraș în alt [oraș]. Îi
aprovizionează pe cel care dorește. Dar vameșii scot aurul, cel mai
prețios dintre metale.<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Echipajele navelor din fiecare casă (de comerț), își primesc
încărcăturile. Pleacă din Egipt spre Siria, iar zeul fiecărui om este cu
el. (Dar) nici unul dintre ei nu spune: „Vom vedea din nou Egiptul!”<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Tâmplarul care se află în șantierul naval transportă cherestea și o
stivuiește. Dacă dă azi rezultatul de ieri, vai de membrele lui! Constructorul
de nave <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>stă în spatele lui pentru a-i
spune lucruri rele.<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Lucrătorul care este în câmp, a sa este cea mai grea dintre toate
slujbele. El își petrece ziua încărcat cu uneltele sale, legat de cutia sa
de instrumente. Când se întoarce acasă noaptea, este încărcat cu cutia de
scule și cu lemnele, cu cana sa, și pietrele lui albe.<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Scribul, el singur, înregistrează rezultatul tuturor. Ia aminte la
asta!<br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Nenorocirile țăranului<o:p></o:p></i></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Permiteți-mi să vă explic și situația țăranului, acea altă ocupație
dură. [Vine] inundația<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>și îl îmbibă ... își îngrijește uneltele. Ziua își taie uneltele
agricole; noaptea împletește funii. Chiar orele prânzului le petrece in
munca agricolă. Se echipează pentru a merge pe teren de parcă ar fi un
războinic. Câmpul uscat se află în fața lui; iese să-și ia carul cu
boi. Când a fost păstor mai multe zile, își aduna carul sau și revine cu
ea. El ii face un loc pe teren. Vine zorii, se duce să înceapă (?) și
nu o găsește la locul ei. Își petrece trei zile căutând; o găsește în
mlaștină. Nu găsește piei lor; șacalii i-au mestecat. Iese,
îmbrăcămintea în mână, să ceară pentru el un car cu boi.<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i><br />
Când ajunge la câmpul său, îl găsește rupt. Își petrece timpul cultivând,
iar șarpele îl urmărește. Aceasta termină sămânța pe măsură ce este
aruncată la pământ. Nu vede o lamă verde. Face trei arături cu cereale
împrumutate. Soția sa a coborât la negustori și nu a găsit nimic pentru
troc. Acum scribul ajunge la <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>țărm
ca sa înregistreze recolta. Însoțitorii sunt în spatele lui cu
toiaguri, nubienii cu bâte. Unul îi spune (lui): - Dă cereale. - Nu
există. Este bătut sălbatic. Este legat, aruncat în canal, scufundat
cu capul în jos. Soția lui este legată în prezența sa. Copiii lui sunt în
lanțuri. Vecinii lui îi abandonează și fug. Totul s-a terminat! Nu
există cereale.<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p><i> </i></o:p></span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dacă ai minte, fii scrib. Dacă ai aflat despre țăran, nu vei putea fi
unul. Ia aminte la asta! ...</i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p><i> </i></o:p></span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">Scribul nu suferă ca soldatul [...]</i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>[...] Fii scrib și ferește-te de armata! Cheamă și fiecare va spune:
„Iată-mă”. Ești ferit de chinuri.<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><i>Fiecare om caută să se ridice. Ia aminte la asta!”</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape id="Picture_x0020_2" o:spid="_x0000_i1028" style="height: 282.75pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 5in;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image002.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhutRMJdV5NsWR8KuOZiidlKNJf_I5b7ey1yamfj1-36ge7LdaxON6v2qvq706ma6apJjXXBvupru6M6VZEgPn3ixrmSOfk_1lv8kA2nbUfsl2Ybd7Oea0fDxsbsu1_1CACzC-p8zRDajwH/s1100/4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="863" data-original-width="1100" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhutRMJdV5NsWR8KuOZiidlKNJf_I5b7ey1yamfj1-36ge7LdaxON6v2qvq706ma6apJjXXBvupru6M6VZEgPn3ixrmSOfk_1lv8kA2nbUfsl2Ybd7Oea0fDxsbsu1_1CACzC-p8zRDajwH/w400-h314/4.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><br /> </span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-indent: 35.4pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Rolul scribului apare aici ca fiind asemănător atât intelectualului modern,
dar si al funcționarului public modern, cu avantajele, inegalitățile si unele
abateri de la o egalitate socială, concept necunoscut in aceea perioada dar la
care ne putem raporta astăzi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Scribul are roluri
diverse, acoperind aproape întregul spectru al activității guvernamentale
moderne. Scribii <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">mențin regatul unit
prin comunicările</b> pe care le fac prin rețeaua proprie administrației
faraonului, subordonată evident acestuia. Funcționează deci ca un liant al societății
si, având puterea de a scrie si înțelege dorința faraonului, devin umbra
puterii acestuia. Scribul punând in scris voința zeului-faraon, căpătată prin
extensie (o „contaminare”) o importantă mare in fata restului societății.
Proximitatea faraonului îl ridică, in multe cazuri, deasupra liderilor
militari, in anumite cazuri chiar deasupra celor religioși pe care ii
substituie in anumite cazuri. Scribii sunt organizați pe niveluri ierarhice
într-o structură piramidală extrem de complexă, iar competenta de scrib devine
cerința unor activități care se bucură de un anumit prestigiu. Acum, pentru a
deveni funcționar sau preot, cunoașterea scrierii era absolut necesară.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Scribul este <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">istoricul</b> Regatului. Ceea ce, in
perspectiva si credințele asupra morții si preaslăvirii faraonului in fata generațiilor
următoare, are o importantă mult mai mare decât in alte părți ale lumii antice
sau ulterior in istoria omenirii. Dorința de a fi păstrat in memoria colectivă
(imaginarul) a faraonului si credința in viața de după moarte așa cum este
asumată de civilizația egipteană dă aceasta exacerbată putere
scribului-istoric. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Scribul scrie, descrie
si, in multe cazuri, modifică istoria scrisă. El este cel care, la cererea preoțimii
si a faraonilor, șterg din istorie domnii importante. Cine controlează scrierea
istoriei are o putere mare si asupra vieții ulterioare a sufletului faraonului.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Scribul este <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">colectorul de taxe</b>. Si Regatul
Egiptean, ca si restul statelor antice, medievale sau moderne, există si
prosperă prin colectarea de taxe. Fiind cei care pot scrie, pot comunica si pot
avea acces la arhive, scribii devin motorul de finanțare al Regatului. Scribii
aveau astfel puterea de a nota, de a modifica si de a abuza de această
calitate, meteahnă care se păstrează si in zilele moderne. Dacă in perioadele
ulterioare existau măsuri de verificare, scrisul si cititul fiind mai
accesibile, in Egiptul Antic scribii par a fi unicii deținători de putere. Singurii
care le-ar fi putut afecta puterea fiind nobilimea si preoțimea, si ele fiind
literate. Scribii egipteni apar în mod regulat în frescele mortuare ce
zugrăveau activitățile de zi cu zi: înregistrarea recensământului bienal al
bovinelor, măsurarea câmpurilor în scopuri de impozitare, verificarea
livrărilor de cereale recoltate, cântărirea metalelor prețioase. Vechii
egipteni au acordat o semnificație imensă cuvântului scris. Ei credeau că
angajarea vorbirii în scris a făcut cuvintele reale și adevărate, o credință
împărtășită de toți egiptenii, alfabetizați sau nu. Cei care nu pot citi
singuri au angajat scribi <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pentru a
întocmi contracte, scrisori, inventare și testamente. Scribii au fost meniți
astfel să facă acordurile și intențiile permanente și obligatorii. Când scribul
și-a recitit lucrarea, clientul său a avut încredere în el să recite sincer
cuvintele pe care le scrisese, având încredere că nu va abuza de chemarea sa. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; mso-no-proof: yes;"><v:shape id="Picture_x0020_3" o:spid="_x0000_i1027" style="height: 301.5pt; mso-wrap-style: square; visibility: visible; width: 225pt;" type="#_x0000_t75">
<v:imagedata o:title="" src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image003.jpg">
</v:imagedata></v:shape></span><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Scribul este </span><b style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">privilegiat</b><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">. Nu oricine putea deveni
scrib. Nu ușor puteai deveni scrib (este estimată o perioadă de pregătire de
5-6, pană la 12 ani). Nu exista o mare competiție si deci o siguranță personala
in a fi scrib. Scribul nu avea nevoie de legi ( ale „funcționarului public”)
sau de agenții ( „Agenția Națională a Funcționarilor Publici’) care să le
prezerve privilegiile, ele fiindu-le apărate prin greutatea de a deveni scrib
sau imposibilitatea majorității la a accede la aceste posturi.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Bucăți de scrieri hieratice antice, în mare parte scrise de scribi studenți
pe fulgi de calcar numiți ostraca, sugerează că, oricât de umilă ar fi
originile sale, un egiptean educat ar putea realiza aproape orice. Horemheb
(d.1292 î.Hr.) este un bun exemplu. Născut din părinți de rang mediu,
pregătirea sa de scrib l-a dus la o carieră în armată. In timpul domniei lui
Ahenaton (1353-1336 î.Hr.), Horemheb s-a ridicat prin rândurile militare și, in
timpul conducerii lui Tutankhamon (1332-1323 î.Hr.), a fost comandantul șef al
forțelor egiptene. În calitate de consilier apropiat al tânărului faraon,
Horemheb a fost numit „adjunct al regelui în cele două țări” și s-ar fi putut
aștepta să moștenească tronul dacă regele ar muri fără copii. A trebuit să
aștepte câțiva ani, dar în cele din urmă Horemheb a atins apogeul carierei sale
devenind ultimul rege al dinastiei a 18-a, punându-și amprenta prin instituirea
unor reforme dramatice în organizarea armatei, a sistemului judiciar și a
administrației în general. Succesul durabil al acestor schimbări s-a datorat
mult educației sale ca scrib. Scribii stagiari au fost determinați să creadă
că, dacă se țineau de lecții și respectau instrucțiunile tutorilor, cariera lor
putea fi fulminantă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-indent: 35.4pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Scribul are un rol important dar si o muncă <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">ușoară</b>. Aceasta afirmație este susținută de papirusul Lansing (
motivul citării acestuia mai sus). Dacă putem privi/ citi acest papirus
dintr-un punct de vedere admirativ vis-a-vis de rolul acestuia, el poate fi
citit si din punctul de vedere al unei nedisimulate arogante ale acestei caste.
Nici viața militară, nici a micului meșteșugar, nici a agricultorului sau
cizmarului nu este prețuită. Este <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">dis-prețuită</b>
in comparația făcută cu avantajele vieții scribului. Lipsește cu desăvârșire
din aceste texte (nu numai in papirului Lansing) o empatie cu restul claselor
sociale dar si o lipsă de valorizare a acestor clase fără a căror existentă si
muncă, Regatul ar fi încetat a mai exista. Si aici putem trasa o paralelă
dureroasă intre scribul antic si funcționarul public modern, ambii manifestând aceeași
atitudine de superioritate susținută doar printr-o putere formală si generată
de funcționarea unui sistem autocrat ( denaturat-democrat). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-indent: 35.4pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Dar educația nu era la îndemâna tuturor. Așezămintele guvernamentale și
templele majore au sprijinit școlile, unde băieții încep pregătirea la șase sau
șapte ani, uneori mai devreme. La aceste internate, cunoscute sub numele de
„grajduri”, servitorii de familie sau de gospodărie livrau zilnic rații de
mâncare și băutură studenților timp de câțiva ani, timp în care studentul nu
contribuia la venitul familiei. Băieții din familiile mai sărace nu puteau
spera să fie educați decât cu sprijinul unei rude sau patron mai înstăriți sau
prin ucenicie către un scrib mai în vârstă, poate funcționarul local sau
agentul funciar, care le-ar învăța elementele de bază ale meșteșugului
scribului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-indent: 35.4pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Textul cunoscut sub numele de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Satira
meseriilor</i> datează din Regatul Mijlociu, Epoca de Aur a literaturii
egiptene, între 2025 și 1700 î.Hr. El aparține unui gen cunoscut sub numele de
„Texte de înțelepciune”, presupuse colecții de experiențe ale oamenilor
învățați și influenți care trebuie împărtășite cu generațiile următoare ca
sfaturi privind comportamentul, deportarea și avansarea în carieră. În epoca
Ramesside (1300-1075 î.Hr.), Satira meseriei era unul dintre textele cele mai
frecvent copiate de cărturarii studenți. Compară munca unui scrib cu cea a
altor meserii sau meșteșuguri, în încercarea de a convinge elevul că educația îl
va face mai bun decât oricine altcineva. Introducerea, presupusă a fi scrisă de
un tată pentru fiul său, citește:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRWrNiaH_YvAwVyiiIgzq7n6CdgnnjzrsgADyGPgki0AKu9T1YM5REmPvO1CgIhXzvzfi_BGm_WVA_quSaCvedT0gmRIOTw1FMoZZa-2T-LGxtCMC94QxNtAxtmDwneGBU1DPazBnSzlsH/s921/3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="921" data-original-width="688" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRWrNiaH_YvAwVyiiIgzq7n6CdgnnjzrsgADyGPgki0AKu9T1YM5REmPvO1CgIhXzvzfi_BGm_WVA_quSaCvedT0gmRIOTw1FMoZZa-2T-LGxtCMC94QxNtAxtmDwneGBU1DPazBnSzlsH/w299-h400/3.jpg" width="299" /></a></span></div><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Am văzut multe bătăi - pune-ți inima pe
cărți! I-am urmărit pe cei recrutați pentru muncă - nu este nimic mai bun decât
cărțile! [A fi scrib] este cea mai mare dintre toate chemările, nu există nici
una ca aceasta în toată țara.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Câteva texte didactice înalță beneficiile educației cu profesia de
magistrat promovată ca realizare finală.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Scribul dirijează munca oamenilor. Pentru
el nu există taxe pentru că își plătește tributul în scris ... Puneți scrisul
în inima voastră pentru a vă putea proteja de orice fel de muncă grea și deveni
un magistrat respectat.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Scribul student a fost îndemnat în mod constant să fie studios:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Nu rămâneți inactiv sau nu vă pierdeți
timpul. Nu te lăsa plăcut, asta va fi ruina ta. Scrie cu mâna, citește cu gura
și caută sfaturi de la cei mai buni. Un scrib priceput în chemarea sa, un
maestru al educației, este foarte norocos. Perseverează ... nu petrece niciun moment
în trândăvie sau vei fi zdrobit. Urechea unui băiat este pe spate; aude doar
când este bătut. Luați aceste cuvinte în inimă pentru binele vostru.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Insigna comerțului era scribul cu paleta sa, de obicei un dreptunghi îngust
de lemn cu două sau mai multe adâncituri pentru cerneală și o fantă pentru
ținerea pixurilor. Paleta, împreună cu un recipient tubular pentru tulpini de
stuf utilizate ca pixuri și o pungă cu șnur care conține alte accesorii ale
scribului, au format semnul hieroglific pentru un scrib și activitățile sale. O
rugăciune invocațională către Thot, zeitatea patronă a scribilor și
inventatorul scrisului, a fost folosită ca instrucțiune pentru studenții
cărturari:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Vino la mine, Thot, oh nobil ibis ... Vino
la mine și dă-mi sfaturi pentru a mă face priceput în chemarea ta. Cel care îl
stăpânește este considerat apt să ocupe funcții ... Soarta și norocul se găsesc
alături de tine.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Cerneala era fabricată din pigment fin măcinat, amestecat cu o gumă ușoară
și păstrată în tablete mici. Mestecând capătul unui stuf proaspăt se strâng
fibrele pentru a forma un stilou de pensulă, care este scufundat într-un vas cu
apă, în mod tradițional o broască țestoasă, înainte de a fi învârtit peste
blocul de cerneală uscată pentru a prelua culoarea. Când stiloul a devenit
zdrențuit sau înfundat cu cerneală, scribul va tăia capătul și va face
următoarea secțiune de scris. Suprafețele de scriere includeau fulgi de calcar,
scânduri spălate cu alb și role de papirus sau piele, ale căror suprafețe ar
putea fi netezite cu o pietricică rotunjită sau cu un obiect neted din fildeș
special. Erorile erau șterse cu o cârpă umedă sau răzuite cu o bucată de
gresie. Vasul cu apă, blocurile de cerneală de rezervă, radierele și un cuțit
pentru tăierea și ascuțirea stilourilor erau păstrate în punga scribului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Educația scribului începe
cu principiile elementare ale scriptului hieratic. Cei mai josnici cărturari,
care s-au antrenat doar cinci sau șase ani, au învățat probabil doar
rudimentele scriptului hieroglific. Studenților li s-au setat documente
exemplare și extrase din texte populare pentru a le copia, pentru a-și exersa
scrisul hieratic pe scrisori de format de bază, rapoarte și contracte,
absorbind în același timp sfaturile bune conținute în texte. Unele opere
literare egiptene semnificative supraviețuiesc aproape exclusiv din copii ale
studenților.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-indent: 35.4pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Un „dicționar” al școlarilor in hieroglife, cu echivalentele lor hieratică,
arată că o cunoaștere a mai mult de 450 de semne a fost necesară pentru
scrierea zilnică. Lecțiile de păstrare a evidenței, de înregistrare și
etichetare au permis oricărui scrib pe jumătate competent să îndeplinească cea
mai esențială dintre toate funcțiile scribale: întocmirea și actualizarea
listelor. Pentru profesii precum cele de funcționar guvernamental, preot sau
avocat, un scrib s-a antrenat încă câțiva ani, mărindu-și vocabularul la
probabil o mie sau mai multe semne. Cei cu cele mai bune abilități de scriere
de mână sau desen ar putea urma meșteșugul de a crea copii ilustrate frumos ale
textelor funerare, denumite în mod obișnuit <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cărți
ale morților</i>. Alții ar putea deveni desenatori, artiști sau arhitecți.
Medicii și-au compilat propriile colecții de rețete de medicamente, tratamente
și descântece asociate, multe copiate din texte găsite în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Casa Vieții</i>, biblioteca templului. Avocații trebuiau să fie familiarizați
cu corpusul legilor și precedentelor civile și religioase găsite în dosarele
oficiale, care erau administrate de arhiviști. Societatea birocratică a
Egiptului depindea de abilitățile unei armate de cărturari de toate gradele, de
la grefier la evaluator fiscal. <br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-indent: 35.4pt;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Intr-o altă cheie, scribul este <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">intelectualul
modern</b>. Manifestă o înțelegere a istoriei Regatului, are o clară înțelegere
a funcționării acestuia si, prin natura meseriei, este puternic conectat la modificările
si dorințele faraonului. Este in mijlocul evenimentelor atât in teritoriu (
prin activitățile din teren, agricole, taxare, militare etc), cat si in
palatele faraonilor si templele preoților unde se elaborează politicile
regatului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Scribul are mijloacele si
timpul de a înțelege frumosul. Poezia, literatura, mistica, întreaga artă
hieratică îl preocupă nu doar ca înțelegere si transmitere dar, mai ales, îl găsim
si ca generator de cultură si cunoaștere. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Scribul se <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">supune</b> dar este prezent. Îl vedem, in
sculpturile si frescele găsite, îngenuncheat. Îngenuncheat dar prezent. Prezent,
dar nu insignifiant. Mic, dar nu minuscul. Scribul este văzut si, a fi văzut înseamnă
a exista. A exista înseamnă că vei exista si după trecerea in lumea de
apoi.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Înțelegerea scribul
egiptean este una din cheile noastre de înțelegere a Egiptului Antic. Dintr-o
perspectivă exhaustivă putem înțelege intrinsec Egiptul înțelegând corect instituția
scribilor. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVe3pwd7Sd4R36G2yFlC66ecYDW7SvJAfhM1OSGiOfOInqMUZ9kKwoyxmCWnhUZJ9aI70OrW8Jr-jicMcsfasRLphuDhjtKUL-sNtrDXu46_AqTVmLHgbqE0_8JntEAuzcUT0Vs3LzSQ9W/s610/2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="610" data-original-width="610" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVe3pwd7Sd4R36G2yFlC66ecYDW7SvJAfhM1OSGiOfOInqMUZ9kKwoyxmCWnhUZJ9aI70OrW8Jr-jicMcsfasRLphuDhjtKUL-sNtrDXu46_AqTVmLHgbqE0_8JntEAuzcUT0Vs3LzSQ9W/w400-h400/2.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-42001251463641643652021-02-10T18:07:00.001+02:002021-02-10T18:10:06.403+02:00Incendiu<p><span style="font-family: arial;"> <span face=""Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif" style="background-color: white; color: #050505;"><span style="white-space: pre-wrap;">Un om a sacrificat mai multe vite, a aprins un mare foc sa facă</span> <span style="white-space: pre-wrap;">grătar și i-a spus fratelui său:
</span></span></span><b style="background-color: white; color: #050505; font-family: arial; white-space: pre-wrap;"><i>"Ieși afară. Cheamă-i pe cei dragi și pe vecinii noștri să mănânce cu noi."</i></b></p><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;">Fratele său a ieșit in strada strigând:</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;"><b><i>"Oameni, ajutați-ne să stingem focul la casa fratelui meu!"
</i></b></span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;">Peste câteva clipe a ieșit un grup de oameni , iar </span><span style="font-family: arial;">restul s-au purtat de parcă nu ar fi auzit nimic.</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;">Oamenii care au venit au mâncat și au băut până s-au saturat. </span><span style="font-family: arial;">Fratele s-a întors spre fratele său uimit și </span><span style="font-family: arial;">a spus:</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;"><b><i>"Oamenii care au venit nu-i cunosc și nu i-am mai văzut până acum, așa că unde sunt cei dragi și tovarășii noștri?"
</i></b></span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;">Fratele a spus:</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;"><b><i>„Cei care îi vezi și-au părăsit casele si au venit să ne ajute să stingem focul în casa noastră și nu pentru petrecere, pentru că aceștia sunt cei care merită generozitate și ospitalitate”.</i></b></span></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-88082111821725730372021-02-07T12:27:00.005+02:002021-02-07T17:55:00.867+02:00Castrul roman de la Hinova <p> <span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Descrierea seacă sună
astfel:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">„
RO297 | Hinova | Hinova | Hinova Moesia Inferior <br />
Castru legionar | Datare: 270 – 400 <br />
Selectat: Da | Criterii:1, 2, 3 <br />
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Integritate</b>: Fort/quadriburgium este
cercetată integrală partea ce nu este suprapusă de altă locuire.<br />
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Autenticitate:</b> Foarte bine păstrat,
lucrări minore de restaurare, grad de autenticitate ridicat.”</span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">
Sau <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„ [...] 26A0032| sat Hinova, comuna
Hinova (lângă pichetul grănicerilor) | Castrul romana de la Hinova; Epoca
romana târzie, sec III-V”</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Pentru presa, Hinova este
locul unde a fost descoperit un tezaur <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„fabulos”</i>
de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„aproape cinci kilograme de aur”</i>
format din 9.639 piese. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Intre
toate aceste date seci sau flamboaiante situl pare stingher, iar munca
arheologului Mișu Davidescu (1930-2019) destinată uitării. Postarea de fată are
ca principală sursă de informație lucrarea <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">„Cetatea
romană Hinova” – Mișu Davidescu</b>- Editura Sport Turism 1989 (foarte greu de
găsit chiar intre anticari).<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimUkPyBZvlVr-H_phi_34grm2-kPDP0cxP-waMaI9shPzxcnNHLp1Fp4ZJyvqxTLxwsIgat52k0MyYFt7PLAW371_GLHM562Y3eTyx2_yqopUDd6HejtO_dVq6QvNQ_DVp5iADpLrYrLE9/s1191/Cetatea+Hinova.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1033" data-original-width="1191" height="348" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimUkPyBZvlVr-H_phi_34grm2-kPDP0cxP-waMaI9shPzxcnNHLp1Fp4ZJyvqxTLxwsIgat52k0MyYFt7PLAW371_GLHM562Y3eTyx2_yqopUDd6HejtO_dVq6QvNQ_DVp5iADpLrYrLE9/w400-h348/Cetatea+Hinova.jpg" width="400" /></a></div><br /> <p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><br />
Așa cum reiese din harta prezentată („Fortificații romane târzii pe malul stâng
al Dunării in zona Porților de Fier”), zona Hinova- Drobeta-Turnu Severin are o
mare concentrație de castre si vestigii romane, delimitând o zonă de un real
interes pentru Imperiul Roman. Mica cetate de la Hinova face parte integrantă
din eforturile Imperiului de a consolida si menține sub control Dunărea si
accesul către Dacia Ripensis. Fortificațiile din zona de limes Orșova- Desa ne
dau imaginea importantei acordate de administrația imperială zonei acesteia.
Zona a fost totodată puternic influențată de colonizarea romană, aceasta rămânând
stabilă si după anul 275 d.Hr. Remanenta elementului roman sau, mai bine zis,
daco-roman in zonă este incontestabilă, iar stăpânirea romană a zonei se întinde
după secolul V-lea si chiar in timpul împăratului Iustinian. Chiar si numai din
acest punct de vedere, studierea cetății Hinova este de o însemnătate mare,
dovedind continuitatea elementului daco-roman in zona Daciei Dunărene. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdBi9N251_248HED_zAJeyqmBceMa510YPUk8qQL1IgiMDIOVWpP3UbefIdH9DQweSKeDSAjXQFocJt9ix9-Vy_S3ebjWcSOsadT-0lBeGExaFJLPqUoWrkxvcjBQWjP4_eiJcPEYBf4kd/s2048/Zona+Drobeta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1637" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdBi9N251_248HED_zAJeyqmBceMa510YPUk8qQL1IgiMDIOVWpP3UbefIdH9DQweSKeDSAjXQFocJt9ix9-Vy_S3ebjWcSOsadT-0lBeGExaFJLPqUoWrkxvcjBQWjP4_eiJcPEYBf4kd/w320-h400/Zona+Drobeta.jpg" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Situl
arheologic nu fost prima dată cunoscut sau examinat in perioada 1976, an in
care a fost făcută o vastă investigație arheologică regională aferentă construcției
hidrotehnice Porțile de Fier I si II. Este necesar să amintim primele referințe
scrise, pe care le avem de la un colaborator al lui Grigore Tocilescu, Pamfil
Polonic, însemnări urmate in anul 1924 de descoperirea unui topor de bronz cu brațele
in cruce de către Alexandru Bărcăcilă, descoperirea din anul 1933 a unei cupe
cu picior masiv aparținând culturii Vinca I de către Ion Nestor sau periegeză
din anul 1934 a profesorului Dumitru Berciu care descoperea ceramică neolitică
de tip Vinca-Turdaș. Urmează o serie largă de descoperiri întâmplătoare, din
cele mai diverse, gravitând in jurul „Brazdei lui Novac” care duc la cercetarea
amănunțită<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a sitului, in anul 1976. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cercetarea
sitului debutează prin descoperiri ale unor morminte de incinerație aparținând sfârșitului
epocii bronzului si a tezaurului „faimos” geto-dac/trac. Concluzia arheologică
este evidentă: mica cetate romană a fost construită pe o necropolă plană de incinerație<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>din epoca bronzului si începutul epocii
fierului. Locul este de altfel foarte bine poziționat geo-strategic: el se află
la poalele pintenului deluros al localității si are o foarte bună vizibilitate atât
asupra cursului Dunării cat si asupra Drobetei Turnu-Severin (in amonte), până
la Ostrovul Corbului (aval) unde exista un alt asemenea castru. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Cetatea
este de formă dreptunghiulară cu dimensiunile 45,85x39,80m. Zidul de apărare
are grosimea variind intre 1,35 m si 1,5 m înglobând un număr de șapte turnuri
de apărare si având o înălțime de cca 4-6 m. Turnurile de apărare au formă
aproape pătrată fiind incastrate in construcția zidului de apărare. Poarta de
acces in castru era, cel mai probabil, din lemn si avea o deschidere de 3,65m.
Materialul utilizat in construcție este predominant piatră de rau, rar apărând
blocuri de calcar cioplite.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWFMqSp9Gz-S1if2tL1dmPBllBmugkxT6rizVGMCkt08mKHFoYzNGoZzQHuThAdCk44p2zl9VkcxDY2kj0QhAyvZawm9bBb1noRz4YtamqMawtUqR8rGSvxZmevxZC6zqzrL5hhu3yatrr/s1100/castru+hinova.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="708" data-original-width="1100" height="258" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWFMqSp9Gz-S1if2tL1dmPBllBmugkxT6rizVGMCkt08mKHFoYzNGoZzQHuThAdCk44p2zl9VkcxDY2kj0QhAyvZawm9bBb1noRz4YtamqMawtUqR8rGSvxZmevxZC6zqzrL5hhu3yatrr/w400-h258/castru+hinova.png" width="400" /></a></div><br /><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Sistemul
de locuire al soldaților se întindea de-a lungul zidurilor de apărare. Singura locuință
individualizată este apartamentul comandantului (conf. fibulei cu capete de
ceapă descoperită aici), care este in interiorul castrului (5m x3,45m). Examinând
resturile si numărul stâlpilor de susținere se estimează un număr de 16 încăperi-locuințe
ale soldaților si ale personalului castrului. Locuințele deserveau atât soldații,
cat si familiile acestora si avea o suprafață utilă de cca 37 metri pătrați.
Fiecare locuință avea una sau două vetre de foc. Este posibil ca unele din
aceste camere să fi funcționat doar ca depozite de arme. Turnurile erau, de
asemenea, folosite ca locuințe sau ca ateliere meșteșugărești.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Curtea
interioară avea cca 1220 m2 (suprafață totală a castrului este de 1825m2) si adăpostea,
probabil, in afara locuinței comandantului si un depozit de alimente, precum
si<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>adăposturi de animale.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Conform
descoperirilor unor cărămizi, având cartușe in formă <i style="mso-bidi-font-style: normal;">tabula ansata,</i> putem afirma că acest castru aparținea Legiunii a
V-a Macedonica. Alte cartușe spun restul povestii: DARDIANA –Da(ciae)
R(ipensis) DIANA (Zanes), DRVBETA. Este evident că existenta unei cetăți atât
de mici se făcea prin contribuția castrelor importante vecine (Drobeta) . <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><o:p></o:p></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0T3EKj_8IjE-fWgFSuLrEM4NN4SJ5lVvLMMEdbdq4PTctHz4bE_eJsO05O1dwSaFBPIN8hcYwWiQDGQLaPmcFgaTqsxjNLWQwuYEYJGJlk2qbQLg1fvw5DQOtz0JaMjYZYPEMDcJRbBPS/s1214/caramizi+Hinova.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1083" data-original-width="1214" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0T3EKj_8IjE-fWgFSuLrEM4NN4SJ5lVvLMMEdbdq4PTctHz4bE_eJsO05O1dwSaFBPIN8hcYwWiQDGQLaPmcFgaTqsxjNLWQwuYEYJGJlk2qbQLg1fvw5DQOtz0JaMjYZYPEMDcJRbBPS/w400-h356/caramizi+Hinova.jpg" width="400" /></a></div><br /> <p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">In
cadrul săpăturilor arheologice au fost descoperite foarte multe obiecte ceramice
de foarte bună calitate (smăltuite aidoma celor de la Simian), oale-borcan,
castroane glazurate si urcioare glazurate sau nu, amfore cu corp rotund sau alungit,
opaițe glazurate (din cele 60 descoperite, 52 sunt glazurate) si numeroase
fusaiole (65 de exemplare deja descoperite). Viața cetății este arătată si de
descoperirea uneltelor de fier (coasă, sapă, cosor, tălăngi, cuțite –peste50
buc-, verigi de zăbală, harpoane si cârlige de undită). Din armamentul prezent
au mai fost descoperite doar vârfuri de suliță, de lance si de săgeată precum
si cuțite, proiectile de praștie si un umbo de scut. Descoperirile însă nu se mărginesc
aici, monedele diferite, obiectele cultice si chiar artistice completând
aceasta comoară arheologică a epocii romane târzii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Importanța
acestui sit arheologic, așa cum am afirmat in prolog, nu stă in „senzaționala”
comoară de aur (care merită o atenție sporită, dar in alt context), ci faptului
că, in acest caz, avem foarte multe elemente care pot recrea imaginea unui
castru roman mediu, a vieții soldaților si comunității castrului, precum si a
remanentei prezentei daco-romane in pozițiile defensive ale imperiului, mult după
retragerea aureliană. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-27275982215776589682021-02-01T10:03:00.008+02:002021-02-01T10:03:56.306+02:00Un mar al discordiei intre Moldova si Muntenia. <p><span style="font-family: times;"> <span style="background-color: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt;">Fragmentul pus in discuție este o concluzie pe care istoricul
Șerban Papacostea îl aduce capitolului </span><i style="color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt;">"La
începuturile statului moldovenesc. Considerații pe marginea unui izvor
necunoscut".</i></span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;">"Unificarea Moldovei
prin alipirea unui teritoriu care, în parte cel puțin, fusese stăpânit de Țara
Românească, a dat naștere unui îndârjit conflict teritorial, tipic medieval,
între două țări legate prin comunitatea de origine. Încadrat în lupta puterilor
pentru stăpânirea spațiului carpato-dunărean și a gurilor Dunării îndeosebi,
acest conflict pentru «moștenirea tătară» a influențat profund și negativ
raporturile moldo-muntene până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea."<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(Șerban Papacostea, "La începuturile
statului moldovenesc. Considerații pe marginea unui izvor necunoscut",
reluat în vol. Geneza statului în evul mediu românesc: Studii critice,
Cluj-Napoca, Dacia, 1988, p. 112)<o:p></o:p></span></span></i></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;">Problema teritorialității si a hotarelor celor două
state nou formate, in acea perioadă, gravitează in jurul existentei –efemere- a
unei alte formațiuni politice românești, independente, Țara de Jos. Intr-o
perioadă extrem de tulburată de declinul puterii hanatului tătar, întăririi
puterii si influentei Poloniei si Lituaniei, ingerințelor Ungariei, apariției amenințării
otomane, hotarele celor două țări romane sunt nestabilizate si disputate de
ambele. Situația pare cu atât mai complicată cu cât alianțele agreate de cele
două state românești diferă. Politicile externe par a fi divergente si creează
o stare de tensiune evidentă intre ele. <o:p></o:p></span></span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> In
problema existentei Tării de Jos, condusă vremelnic de „Costea voievod” avem
destule date istoriografice directe si indirecte (ex.: Pomelnicul de la
Bistrița sau izvoarele arhivelor genoveze referitoare la activitățile
diplomatice pornite din orașul Caffa) putând admite existența, cel puțin intre
anii 1386 si 1392, a unui stat independent in sudul Moldovei. Țara de Jos si-a menținut
numele si identitate însă mult după înglobarea acesteia in Moldova sau,
vremelnic, in Țara Românească, creând astfel o problemă disputată de ambele
țări. Căci o Țară, o unitate administrativ teritorială, organizată politic si
economic independentă fată de celelalte două țări românești, nu poate aparține <i>apriori</i> unei dintre acestea. Țara de Jos
de altfel, alături de zona Dobrogei, este situată într-o zonă de maxim interes
pentru toate statele nou formate, având o viață economică puternică,
proximitatea Mării Negre si a transportului naval, făcând-o dorită nu numai de către
cele două tari românești dar si de puterea mongolă, de Bizanț, Ungaria angevină,
Polonia, Genova, Veneția sau Imperiul Otoman. Importanta deosebită a acestei țări
ne poate da si înțelesul problemelor pe care ea le-a creat celor două state românești
care își arogau dreptul de a o îngloba. Căci
cine va controla Țara de Jos si Dobrogea, va controla un extrem de important
canal al comerțului internațional atât in bazinul Marii Negre cât si pe cursul Dunării
de Jos. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Pretențiile
Moldovei asupra Tării de Jos încep cu domnitorul Roman Musat, unificarea
realizată de predecesorul său, Petru Musat, neincluzând-o in hotarele stăpânite
de acesta. Acest fapt este confirmat atât de izvoarele istoriografice moldovene
cât si de documentele soliilor genoveze din anul 1386. Domnitorul Roman Musat însă
o înglobează (intre aceste două date: 1386 si 1392) putându-se denumi in mod
oficial „Voevod moldovenesc si moștenitor a toata Țara Românească de la munți până
la țărmul mării”. Alipirea Tării de Jos (probabil intre 6.07.1391 si 30.03.1392
in conformitate cu izvoarele istoriografice cercetate) a creat însă o puternica
opoziție si frustrare din partea Țării Românești. Trebuie amintit că, Țara Românească,
se afla in fata primelor atacuri ale imperiului otoman care pătrund in Țara Românească
in urma cucerii tuturor statelor bulgare, atacuri urmate de campania lui
Baiazid si exilul voievodului muntean. Este foarte probabil totodată ca aceasta
anexare să fi stat si ea la baza ruperii coaliției polono-moldavo-muntene
(1389-1391), prin violarea de către Moldova a înțelegerilor cu Țara Românească
in cadrul alianței. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> De
altfel, pentru Moldova, perioada era prielnică alipirii, in special prin
incapacitatea Țarii Românești de a duce războaie pe ambele flancuri. Putem
presupune că domnitorul Mircea Voievod s-a simțit trădat de mișcarea făcută de
Roman Musat cu presupusa acceptare a „aliaților” poloni. De altfel Mircea, după
ce rupe alianța cu polonezii si moldoveni, semnează o alianță cu Sigismund al
Ungariei, alianță care îl poziționează in tabăra ostilă Poloniei. Cele doua
țări românești se găsesc acum in alianțe antagonice, conflictul dintre ele stând
să erupă. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Situația
militară a Țării Românești nu ii permite însă lui Mircea să ia măsuri împotriva
acțiunilor Moldovei. Mai mult de atât, eșecul înregistrat de aliatul Țarii Românești,
Ungaria, in campania împotriva Poloniei, Moldovei si Tării Românești, condusă pentru
puțin timp de Vlad Uzurpatorul, ii amână acțiunile si răspunsul până in anul
1399. Înfrângerea de pe Worskla a lituanienilor, moldovenilor si aliaților lor,
soldată si cu dispariția domnului Moldovei, Stefan Musat, îl face pe Mircea
voievod să acționeze si să îl înlăture de la domnie pe voievodul Iuga, punându-l
in scaunul Moldovei pe Alexandru cel Bun. „<i>In
anul 6907, luna aprilie 23, s-a ridicat domn in Tara Moldovei, Alexandru
voievod, iar pe Iuga voievod l-a luat Mircea voievod”</i>. Prin aceasta ingerință
in treburile interne ale Moldovei, Mircea nu numai că își pune un domnitor
loial dar, ca o măsură târzie, preia Țara de Jos si zone largi ale Moldovei
sudice sub hotarele Tării Românești. Mircea, astfel, reduce Țara Moldovei pe
partea sudica până aproape de Bacău si Bârlad, înglobând zona sudică si
costieră in propriul voievodat. Convenția semnată de către Alexandru si Mircea
va produce efecte pentru un timp si se poate presupune că ea a stat la baza
deciziei lui Mircea de a-l înscăuna pe Alexandru. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Nici măcar
aceasta situație nu a durat, chiar in timpul vieții celor doi voievozi Moldova reanexându-si
zona pierdută. Problema apartenenței Țarii de Jos la una dintre cele doua țări românești
se încearcă a fi rezolvata pe cale diplomatică, juridică dar nu militară.
Problema avea să dăinuie si să producă grave efecte asupra evoluției relațiilor
dintre cele două țări. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Așa
cum am amintit mai sus, zona Țării de Jos avea o mare importantă economică in
tot arealul Mării Negre. Cine conducea si deținea această zonă nu numai că obținea
beneficii materiale dar, poate chiar mai important, devenea interlocutorul
marilor puteri din regiune. Interesele comerciale erau completate de interese
strategice si militare, de interese de geopolitică regională. In această perioadă
asistăm la slăbirea si dispariția puterii tătarilor in aceasta zona dar, nu încă
si nu de tot. Amenințările tătarilor rămân reale si măsuri trebuie luate, de
ambele state românești, pentru a le diminua puterea. Interesele genovezilor nu
sunt doar comerciale cât si militare in zonă, in încercarea de a-si proteja orașele
proprii (Crimeea) dar, mai ales, in a-si extinde puterea si a acapara noi
teritorii, uneori in detrimentul fraților lor, venețienii. Atât Lituania cât si
Polonia simt amenințarea crescândă a turcilor care, prin cucerirea ultimelor
redute bulgare, se află la porțile țărilor românești. Doar acestea mai stau
intre puternicul imperiu otoman si ei. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Pentru
Moldova însă miza era mult mai mare: însăși existenta statului moldovean. In scurta
sa existentă, Moldova nu reușise încă să se autodefinească ca un singur stat,
de sine-stătător. Moldova era agregată, formata, din câteva tari, până de curând
independente, si, cel puțin până la Stefan cel Mare, neavând un sentiment de
apartenentă la noua unitate statală. Acest fapt este confirmat, după moartea
lui Alexandru cel Bun, de înțelegerile dintre moștenitorii acestuia, Ilie si
Stefan, prezentate regelui polon. Moldova se destrăma in două state si aceasta fărâmițare
părea naturală. Tânărul stat moldovean avea nevoie să își mențină granițele
pentru o perioadă lungă de timp, să înglobeze Tara de Jos pentru a-si câștiga o
poziție notabilă si utilă puterilor înconjurătoare si să stabilească un ritm
accelerat de centralizare a tuturor statelor înglobate in ea. Marea criza a
anarhiei boierilor din 1467 ne demonstrează acest lucru. Din fericire Stefan
cel Mare a reușit să mențină unitatea teritorială a Moldovei si, in cursul îndelungatei
lui domnii, să creeze statul moldovean unitar. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Pentru
Țara Românească, acțiunea Moldovei a fost o trădare a înțelegerilor avute. Țara
Românească are o poziție mai vulnerabilă in context geo-militar al acelei vremi
decât cea a Moldovei. Amenințările sunt mai puternice, mai răspândite, aliații
mai îndepărtați si posibilele ajutoare militare fiind la mare distantă. Dar Țara
Românească simte pierderea si o simte ca o văduvire a ei de un teritoriu care,
chiar dacă nu ii aparținea direct, putea deveni parte a ei. Ambele țări cunoșteau
importanta zonei in dispută si ambele tari doreau ca interesele lor să
prevaleze. Nu exista încă o unitate ideologică sau de națiune la acel moment,
sentimentele unioniste apărând mult mai târziu in istorie. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: times;"> Efectele
acestei tensiuni dintre cele două state românești vor rămâne mult timp si vor
determina istoria ambelor părți. Conflictele ulterioare (de genul distrugerii
de către moldoveni a Orașului de Floci) aduc cu ele amintirea acestei zone contestate
si dorite de ambele țări. Dintr-un punct de vedere am putea spune că diferendele
moldo-muntene nu au încetat nici până in zilele noastre, tendințele separatiste
reapărând periodic. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span style="background: white; color: #5f6368; letter-spacing: 0.25pt; line-height: 107%;"><span style="font-family: times;"> In
aceea perioadă însă fiecare tară a făcut ceea ce ea a considerat că este mai
bine pentru ea. Perioada extrem de complicată a făcut ca începuturile ambelor
state să fie agitate, mereu puse in pericol, mereu sub amenințări sau agresiuni
externe, mereu la răspântia imperiilor sau al năvălirilor. Marele deziderat urmărit
de ambele state era consolidarea statului unitar, centralizarea acestuia si
definirea statului in contextul geopolitic înconjurător. Țara de Jos a fost însă
primul măr al discordiei. </span></span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_3U8Pe-MceMJonBUS2tqg_lNZjLMiHYvuZu-Xsq9Uq7tiOqmvv8VoTIcSb0aKjxr6yUh9evl18vTyPwo1yckqC9ajVij9CEna0b9HcrEIlIyuKhboTAQctWt98abDcPYfv-beB4U_0LpQ/s800/detaliu-de-pe-o-candela-care-reprezinta-stema-unificata-a-moldovei-si-munteniei-758.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="590" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_3U8Pe-MceMJonBUS2tqg_lNZjLMiHYvuZu-Xsq9Uq7tiOqmvv8VoTIcSb0aKjxr6yUh9evl18vTyPwo1yckqC9ajVij9CEna0b9HcrEIlIyuKhboTAQctWt98abDcPYfv-beB4U_0LpQ/w295-h400/detaliu-de-pe-o-candela-care-reprezinta-stema-unificata-a-moldovei-si-munteniei-758.jpg" width="295" /></a></i></div><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><br /><span style="background: white; color: #5f6368; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; letter-spacing: .25pt; line-height: 150%;"><br /></span></i><p></p><i style="color: #5f6368; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; letter-spacing: 0.25pt;"></i><p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-50203221816358777182021-01-20T12:55:00.004+02:002021-01-20T12:55:53.627+02:00Paștele Blajinilor. Dobrogea mea.<p> <span style="background-color: white; color: #212529; font-family: "Segoe UI", sans-serif;">„In credințele poporului nostru se găsesc și astăzi urme de
fapte istorice privitoare la Dobrogea. Si ce e curios și interesant in același
timp e că aceste amintiri le aflăm in afară de Dobrogea și chiar departe de ea,
in Basarabia, Moldova, Bucovina, Transilvania de nord-est și Maramureș, și nu
le aflăm in Muntenia, Banat, Ungaria, nici in Transilvania sud-vestică.</span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">In aceste țări românești, poporul tine o sărbătoare numită
Paștele Blajinilor sau Pastele Rohmanilor.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Blajinii sau Rohmanii se zice că sunt niște creștini, Români de-ai
noștri, cari trăesc într'o tară îndepărtată, tocmai pe la marginea mării, pe
unde se varsă apele care curg din Bucovina. Acolo ei se află sub putere păgână
și n'au de unde află nici măcar când sunt Paștele. Numai când văd pe ape multe
găoci de ouă și de ouă roșii atunci știu că sunt Pastele' la noi, si se apucă
de fac și ei Pastele, fac și ei pasci și cozonaci, ouă roșii, ca și noi. De
aceea prin mai toate țările pe unde se țin Paștele Blajinilor, și mai ales in
cele mai despre Nord:. Transilvania, Bucovina, Maramureș , femeile au grijă la
Paste să adune toate cojile de ouă și să le dea pe gârlă, ca din gârlă in gârlă
apa să le ducă pană in tara unde sunt Blajinii.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Obiceiul de a se arunca pe apă găocile de ouă roșii se găsește
până, și in unele comune la Românii din Galicia. Paștele Blajinilor se serbează
in unele locuri Miercurea după Pasti, in altele după Duminica Tomei și in
săptămâna a treia și a patra după Pasti. Lăsând la o parte amănuntele asupra
acestei serbări populare, in cea mai mare parte datorite fantaziei și care
împreună cu datele bibliografice se găsesc in scrierea "Sărbătorile la Români"
de Sim. Fl. Marian, trecem la câteva chestiuni importante. Cine sunt Blajinii
sau Rohmanii? Din tot ce se spune despre ei culegem ca: a) Trăesc pe lângă
Mare. b) Trăesc pe unde se varsă, apele din Bucovina. c) Trăesc in țară
păgânească.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">După doamna Voronca, Blajinii sau Rohmanii ar fi un popor din
cele emigratoare ce au trecut peste poporul nostru, și care prin bunătatea și
blândețea lui ni s'a făcut simpatic. Însă de oarece poporul spune că locuința
lor e peste mare, e mai posibil ca Blajinii să fie un popor pe care ai noștri
l'au trecut in emigrarea lor încoace, ori că l-au avut ca vecin sau frate și
l-au lăsat acolo peste mare, de unde ai noștri au venit.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">După un comunicat de Vas. Lucan : „Poporul din Mihalcea” spune
că ,"Rohmanii sunt Români ca si noi, ba încă mai buni decât cei din
Moldova". .. Noi credem că Rohmanii sau Blajinii sunt Români și adică
frați de ai noștri pe care i-am lăsat, nu peste Mare, cum zice Doamna Voronca,
ci la Marea, in partea unde se varsă apele Bucovinei, adică, Dobrogea. Unul din
popoarele năvălitoare, Visigoții ori poate mai târziu chiar Bulgarii, ocupând
Dobrogea, parte din Românii de acolo au părăsit această regiune, retrăgându-se
la munți, spre nord, parte au rămas pe loc. Cei rămași pe loc au putut foarte
bine să fie numiți blajini, de către cei cari au plecat, pentru că blajin
tocmai însemnează blând, suferitor, răbdător. Cei plecați din Dobrogea cu
vremea, din cauza diferitelor năvăliri, s'au tot ridicat spre Nord si au ajuns
până in Maramureș unde au dus cu dânșii și, amintirea despre frații lor cei
blajini care au rămas la Mare.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Cuvântul blajin fiind slav, trebue să admitem că părăsirea
Dobrogei, sau despărțirea de Blajini s'a făcut in urma contactului cu slavii,
prin urmare cu mult mai târziu decât năvălirea Visigoților. Năvălitorii deci au
putut mai probabil să fie Bulgarii. Zicem Bulgarii, pentru că spre a face o
parte a populațiunii din Dobrogea s'o părăsească, trebuia să fie niște
năvălitori cari să vie in Dobrogea, in dreapta Dunării.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Noi zicem apoi că tara Blajinilor este la Mare si nu peste Mare,
căci vărsarea apelor bucovinene este dincoace de Mare. In decurgerea atâtor
veacuri imaginațiunea poporului neavând nici un punct de reazăm a putut prea
bine să schimbe adevărul istoric. Si I-a schimbat chiar in de ajuns. De pildă,
Românii din Boian si Comănești zic că Blajinii träesc într'o pustietate foarte
mare de pe țărmul Mării ; cei din Suceava, Rădăuți si Fundul Moldovei zic că trăesc
in Ostroavele Mărilor; cei din Ilișești spun că trăesc într'o tara păgânească;
cei din Marginea zic că ar fi undeva într'o țară foarte depărtată dela răsărit,
niște închisori in cari se închid creștinii pe viață; cei din Mihalcea spun că
Rohmanii sunt Români si trăesc foarte departe peste Mare, tocmai acolo de
unde-s Jidanii, la Ierusalim, dar mai încoace de ei.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Alți Români, tot din Mihalcea, spun că Blajinii trăesc sub
pământ, pe cealaltă lume, unde sunt orașe si sate ca și la noi ; iar cei din
Băișești cred si spun că trăesc in hotar cu Raiul si că, la ei e totdeauna
cald. Noi credem că descălicarea Moldovii cu Români din Maramureș sub conducerea
lui Dragoș, nu e decât o reîntoarcere de Români din Maramureș in Moldova, adică
o revenire in patrie. Acest fel de reîntoarceri in patrie sunt destul de
cunoscute in Istorie. Expediția Argonauților n'a fost decât reîntoarcerea in
Colhida. Ceea ce spune tradiția că Blajinii trăesc într'o tară de păgâni,
corespunde de asemenea faptelor istorice. Aceasta însemnează că la despărțirea
lor Românii ca și Blajinii erau creștini, iar cei ce au venit peste ei erau
păgâni, cum au fost de pildă Bulgarii când au năvălit.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Noi știm că la 1877 am luat Dobrogea dela Turci si ca mai
înainte de Turci ea a fost când a Romanilor, când independentă, când sub
stăpânirea imperiului Româno-Bulgar, când sub a celui Bizantin ; iar la 680
știm că a fost cucerită de Bulgari. Cucerită, deci de Bulgari înainte de a fi
creștini. Poporul însă nu le știe toate acestea, el tine înainte numai faptul
inițial că cei ce au venit peste Români, si sub stăpânirea cărora au rămas
Blajinii, erau păgâni.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Noi susținem apoi că Blajinii sunt Români, pentru ca altfel
Românii n'ar fi avut nici un interes ca să-i țină minte, ar fi uitat de dânșii
cum au uitat de mulți alții. Însă fiind Români, de același neam, negreșit că
cei rămași erau in înrudire de aproape cu cei ce au plecat. Cei rămași vor fi
fost frați, feciori; părinți, rude ai celor ce au plecat, vor fi fost persoane
iubite si scumpe, pe care într'o vreme de restriște, la o cumpănă, la o nevoe
mare i-au părăsit dar pe care in urmă inima nu i-a lăsat să-i poată uita. Această
dragoste explică si păstrarea amintirii, si pedepsele ce s'au pus ca sancțiune
pentru păstrarea obiceiurilor legate de aceste amintiri. Astfel, se zice că e
foarte mare păcat a nu serba Pastele Blajinilor.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Cine nu serbează ori vorbește ceva rău de această sărbătoare îl trăsnește
D-zeu. Dac aceste credințe se găsesc si la populația slava care conlocuiește cu
Românii, e posibil că slavii s'o fi împrumutat dela Români, si e posibil chiar
ca împreună cu Românii să fi emigrat in sus si parte din Slavii de pe lângă Dunăre.
Ori cum ar fi, însă, Blajinii trebuie să fie români, caci masivul etnic cel mai
mare la care se găsește această tradițiune este alcătuit din populația română
din Basarabia, Moldova, Bucovina si Maramureș.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Din faptul că poporul știe că Blajinii sunt pe lângă Mare, rezultă
de asemenea că, într’o vreme au trăit împreună, si amintirea că Blajinii sunt
pe lângă Mare, e tocmai amintirea că i-a lăsat pe lângă Mare si deci că
Blajinii sunt Români ca si ei. Părerea noastră e sprijinită si de faptul că
aceasta credință nu se găsește la Românii din partea de jos a Basarabiei si a
Moldovei, nici la cei din Muntenia, din Banat, din Ungaria si din partea sud-vestică
a Transilvaniei. Aceasta tocmai dovedește că Românii plecați din Dobrogea, tovarășii
si rudele Blajinilor, s'au retras numai la Nord, iar părțile de sud erau
cutreierate si ocupate de năvălitori. Din întrebuințarea acestor numiri :
Blajini si Rohmani, rezultă încă, ceva : Numirea Blajini e întrebuințată de
obiceiu de către Români, cum e si firesc : știindu-i că sunt rude de ai lor,
nu-i mai numesc si Români, ci le zic numai Blajini, ca si cum ar zice : ai
noștri, cei blajini; iar străinii îi numesc Rohmani, Rocmani etc., adică întrebuințează
cuvântul Romani pronunțat așa cum au putut să-l pronunțe niște străini. Deci chiar
cuvintele Blajini si Rohmanii arată că Blajinii sunt Români.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Acestea toate ne arată pe de o parte legăturile noastre din
vechime cu Dobrogea, iar pe de altă parte de ce importantă este folklorul,
studiul legendelor, obiceiurilor, credințelor si al tuturor producțiilor
intelectuale, estetice ale poporului, care poate să dea istoriei un material pe
care cercetările arheologice n'au putut să-l procure.<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Th. D. Speranția<o:p></o:p></span></p>
<p style="background: white; margin-top: 0cm;"><span style="color: #212529; font-family: "Segoe UI",sans-serif;">Noua Revistă Română : Pentru politică, literatură, știință și
artă, 14 aprilie 1913<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p><p class="MsoNormal"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhX2XJb1JZzFKMys7JbnSARLIBFXLZOFKDqXuR6GJuSJMkmpAJRFQrBxVZdIsrM6bajNCCt6b54KSityIhSpb8U2hsTQRXPML8R3xIqsgjvJ-Y1k8bhHUzUJmguJTVnDLrH0yXxYwnBY0TI/s700/dobrogea-romania.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="343" data-original-width="700" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhX2XJb1JZzFKMys7JbnSARLIBFXLZOFKDqXuR6GJuSJMkmpAJRFQrBxVZdIsrM6bajNCCt6b54KSityIhSpb8U2hsTQRXPML8R3xIqsgjvJ-Y1k8bhHUzUJmguJTVnDLrH0yXxYwnBY0TI/w640-h314/dobrogea-romania.jpg" width="640" /></a></div><br /><o:p><br /></o:p><p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-29238699061216394772021-01-17T13:53:00.003+02:002021-01-17T13:53:24.727+02:00Revenirea in preistorie<p> Facebook-ul are nevoie de bani. Din aceasta cauză iți inundă ecranul cu reclame. Majoritatea ale unor magazine online sau servicii diferite. Așa aflu si eu despre "vrăjitoare", "ghicitoare" care emit si bonuri fiscale, idei aberante ale politicienilor de aici si de aiurea dar... văd si arta preistorică renăscuta. </p><p> O reclamă sponsorizată îmi arată un "costum de club". Cu numai 85 USD poți arăta ca o "divă" modernă. Imaginea îmi atrage atenția si fac un screenshot. Si da, aproape imediat o regăsesc. Doar că este o statuetă veche de 6.000 de ani aparținând culturii Gumelnița. Statueta a fost descoperită in anul 1965 in situl arheologic de la Sultana. Perioada: eneolitic (3.500-4000 îChr). </p><p> Nici o diferență intre cele două imagini. Merită să revin asupra acestei barbarizări a culturii moderne dar aceste imagini cred că spun totul. </p><p> "Sic transit gloria mundi!" vs "Shake it baby! Shake that big ass". <br />PS : Oare Muzeul Culturii Gumelnița din Oltenița poate cere drepturi de autor asupra design-ului? </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjooqVEHVCsBl0u6ERiONxnwarFfDGtL9-XRKHvTlk_q1KZG-qY68jP_KHrsX6tNlJKQQ_iM4dUXETIPBv_-FZJlMTDjstP13UTz2dg-Yf9D4XZVhGe8gJyNwtuc_-3nsUy3hI69iee-vQs/s1433/Gumelnita+eneolitic.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="858" data-original-width="1433" height="384" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjooqVEHVCsBl0u6ERiONxnwarFfDGtL9-XRKHvTlk_q1KZG-qY68jP_KHrsX6tNlJKQQ_iM4dUXETIPBv_-FZJlMTDjstP13UTz2dg-Yf9D4XZVhGe8gJyNwtuc_-3nsUy3hI69iee-vQs/w640-h384/Gumelnita+eneolitic.png" width="640" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6b3pN_Qjwxda0abUMliojDjGm4d8WnJz6YYc4Rvdaj_scke7VPO4AdZFnNqZujfXZVyLLM_n6OMEuSbWPIJo7zERwSmbPmg4LS_H64H4LDLcbShaEjvcbtYbjhWfM444MkkzVdv1DukuP/s1600/NightClub+women.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1062" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6b3pN_Qjwxda0abUMliojDjGm4d8WnJz6YYc4Rvdaj_scke7VPO4AdZFnNqZujfXZVyLLM_n6OMEuSbWPIJo7zERwSmbPmg4LS_H64H4LDLcbShaEjvcbtYbjhWfM444MkkzVdv1DukuP/w424-h640/NightClub+women.jpeg" width="424" /></a></div><br /><p><br /></p><p><br /></p><p> </p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-864612228259598072021-01-15T19:36:00.007+02:002021-01-15T20:16:32.589+02:00Statueta cu vas pe cap. Cultura Gumelnita<p> </p><p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="color: #3c4043; font-size: 14pt; letter-spacing: 0.15pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Cultura Gumelnița.
<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style="color: #3c4043; font-size: 14pt; letter-spacing: 0.15pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">In acest eseu îmi voi îndrepta atenția
asupra unei statuete aparținând culturii Gumelnița, „Statueta cu vas pe cap”.
Piesa a fost descoperit</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="color: #3c4043; font-size: 14pt; letter-spacing: 0.15pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">î<span style="color: #3c4043; letter-spacing: 0.15pt;">n anul 1963 </span>î<span style="color: #3c4043; letter-spacing: 0.15pt;">n
zona șantierului arheologic Măgura Gumelnița și este <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">unica</b> in istoria neo-eneoliticului european. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><!--[if gte vml 1]><o:wrapblock><v:shapetype id="_x0000_t75"
coordsize="21600,21600" o:spt="75" o:preferrelative="t" path="m@4@5l@4@11@9@11@9@5xe"
filled="f" stroked="f">
<v:stroke joinstyle="miter"/>
<v:formulas>
<v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0"/>
<v:f eqn="sum @0 1 0"/>
<v:f eqn="sum 0 0 @1"/>
<v:f eqn="prod @2 1 2"/>
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth"/>
<v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight"/>
<v:f eqn="sum @0 0 1"/>
<v:f eqn="prod @6 1 2"/>
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth"/>
<v:f eqn="sum @8 21600 0"/>
<v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight"/>
<v:f eqn="sum @10 21600 0"/>
</v:formulas>
<v:path o:extrusionok="f" gradientshapeok="t" o:connecttype="rect"/>
<o:lock v:ext="edit" aspectratio="t"/>
</v:shapetype><v:shape id="Picture_x0020_1" o:spid="_x0000_s1026" type="#_x0000_t75"
style='position:absolute;margin-left:88.3pt;margin-top:303.1pt;width:229.55pt;
height:266.3pt;z-index:251658240;visibility:visible;mso-wrap-style:square;
mso-wrap-distance-left:9pt;mso-wrap-distance-top:0;mso-wrap-distance-right:9pt;
mso-wrap-distance-bottom:0;mso-position-horizontal:absolute;
mso-position-horizontal-relative:text;mso-position-vertical:absolute;
mso-position-vertical-relative:text'>
<v:imagedata src="file:///C:/Users/miste/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.png"
o:title=""/>
<w:wrap type="topAndBottom"/>
</v:shape><![endif]--><!--[if !vml]--><span style="mso-ignore: vglayout;">
</span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="mso-ignore: vglayout;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW08etNhv4fEI36a5roC6bwsxyJHvmDmLomyegIxChsgtSvv5zaozZ2mt_SHIU0aEbwoGn_u9hDBw3Q2-GT_J3dbBdvcbyvNmTPYNXwf3rRPkPzp9BGTJMqVGWhu6AeNQF4zBO698fp-PM/s355/statueta+cu+vas+pe+cap.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="355" data-original-width="306" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW08etNhv4fEI36a5roC6bwsxyJHvmDmLomyegIxChsgtSvv5zaozZ2mt_SHIU0aEbwoGn_u9hDBw3Q2-GT_J3dbBdvcbyvNmTPYNXwf3rRPkPzp9BGTJMqVGWhu6AeNQF4zBO698fp-PM/w345-h400/statueta+cu+vas+pe+cap.png" width="345" /></a></span></div><span style="mso-ignore: vglayout;"><br /><table cellpadding="0" cellspacing="0">
<tbody><tr>
<td height="0" width="118"></td>
</tr>
<tr>
<td></td>
<td><br /></td>
</tr>
</tbody></table>
</span><!--[endif]--><!--[if gte vml 1]></o:wrapblock><![endif]--><br clear="ALL" style="mso-ignore: vglayout;" />
<span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Cultura Gumelnița este într-un con de
umbr</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> nemeritat.
Ea este (alături de culturile Ariușd-Cucuteni-Tripolie) una dintre cele mai
remarcabile civilizații din a doua jumătate a mileniului V îChr. Denumirea
culturii apare prima dat</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> în anul 1922 în cadrul scrierilor creatorului
<span style="color: #3c4043; letter-spacing: 0.15pt;">ș</span>colii arheologice românești,
prof. Vasile Pârvan dar numele care va consacra aceast</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> cultur</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> <span style="color: #3c4043; letter-spacing: 0.15pt;">ș</span>i care își va pune toata energia în slujba ei este profesorul
Vladimir Dumitrescu ale cărui lucrări sunt încă de actualitate pentru
cercetarea istoric</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">. <br />
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Cultura
Gumelnița în România se suprapune cu aceea a culturii Boian in Muntenia iar cercetări
si dovezi moderne ne arat</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> extinderea acesteia in spațiul dobrogean
(vezi <span style="color: #3c4043; letter-spacing: 0.15pt;">ș</span>i „Cultura Gumelnița
in Nordul Dobrogei”- Cristian Micu), sudul Basarabiei, partea oriental</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> a Bulgariei, ajungând pan</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">ă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"> la Marea Egee. Dar </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">„<i style="mso-bidi-font-style: normal;">constatăm că centrul regiunii pe
care se dovedește a fi existat civilizația Gumelnița - dar desigur nu centrul
geometric, ci centrul spiritual, dacă putem spune, a fost fără îndoială Dunărea
inferioară, dela răsărit de Olt și până aproape de vărsare</i>.”( curs din anul
1930- profesor Vladimir Dumitrescu- Universitatea București). <o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;"> Cultura
gumelnițeană are specificitățiile ei intrinseci. Unele ușor de identificat si
documentate (ne ferim a spune „bine documentate” căci întreaga cultura gumelnițeană
este incredibil de slab cercetată </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">n ciuda materialelor arheologice suficiente) cum ar fi așezările de tip <i>tell</i> situate </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">n jurul unor
resurse naturale necesare prosperității așezării, </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">n vecinătatea
unor cursuri de apă potrivite activităților agricole, creșterii animalelor, vânătorii
si pescuitului. Așezările sunt totodată localizate </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%;">n zone ușor de
apărat ( terase, ostroave, istmuri) ulterior întărite (sau nu) cu sisteme
create de apărare. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">
Piesa </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">n discuție
apare bine documentată </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">n primul (si singurul) catalog al sculpturii eneolitice ( in aceea perioada
din „Muzeul Raional Oltenița”), planșa V. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Statueta cu vas pe cap este aproape întreagă
si are o înălțime de 22,5 cm. Datarea făcută o plasează </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">n jurul anilor
4.400-3.950 </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">î</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Chr. Piesa a
suferit o puternică ardere ulterioară creației, fiind astfel deformată si crăpată.
Piesa are două fețe, capul ( oarecum exagerat în comparație cu restul corpului)
indicând o dualitate a unei reprezentării, dualitate remarcată în mai multe
artefacte ale aceleiași culturi descoperite în același sit. Cele două fețe au
nasuri puternic evidențiate, nările clar definite iar gura sugerată printr-o
linie orizontală cu gropițe. Ochii nu sunt desenați dar, la o examinare atentă
se observă două depresiuni în zonele oculare. Urechile sunt străpunse de cinci găuri
(?). Gâtul se continuă cu o rochie de tip cloche prin care străpung, în afară, sânii.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Aceasta rochie este decorată cu fascicule
drepte, delimitate de dungi albe, si a fost colorată cu roșu-ocru. De altfel se
remarcă existența si utilizarea culorii albe (brațe, rochie, față) putând
afirma astfel că întreaga statueta a fost vopsită inițial. Partea de jos a
statuetei nu a suferit aceeași ardere secundară care a deformat partea
superioară și ne dă indicații asupra imaginii ei în ansamblu, înaintea deteriorării.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Sculptura este greu de integrat în
seria celor ce exprimă o divinitate (matriarhală) sau statuetelor mistico-magice.
Reprezentările de acest gen sunt numeroase și sunt ușor de identificat. Spre
deosebire de acestea, „Statueta cu vas pe cap” pare o operă de artă, creată
pentru a încânta văzul, a aduce plăcere si a defini o activitate recognoscibilă.
Stilizarea nu este în zona abstractizării, nu avem nici o încercare de redare
fidelă a realității, avem o sculptură plăcută, menită a încânta, a da substanță
existenței, vieții, realității imediate denotând o viață liniștită a membrilor comunității.
Obiect de artă susținând probabil focul, opaiț menit a duce lumină în camera și
în sufletul privitorului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Obiectele culturii gumelnițene (și nu
numai ele) ar merita o cercetare interdisciplinară căci, acolo unde arheologii
nu văd frumusețea sau utilitatea, artiști plastici sau psihologi ar putea
identifica cu mare ușurință importanța acestor sculpturi vechi de peste 6000 de
ani. O altă cercetare interdisciplinară ar putea evidenția și face lumină
asupra gradului de „dezvoltare” al unor civilizații preistorice prin însăși existența
„obiectelor de artă” si a Artei.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Bibliografie :<br />
1. <span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Catalogul sculpturilor
eneolitice din Muzeul Raional Oltenița, Silvia Marinescu-Bilcu si Barbu Ionescu<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">2.<span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Omul in
statuetele neolitice din RPR, Vladimir Dumitrescu 1961<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">3. <span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Semnificația
și originea unui tip de figurina feminina descoperita la Rasl 1957, Vladimir Dumitrescu,<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">4. <span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Plastica
antropomorfă și zoomorfă gumelnițeană, Radian Romus Andreescu<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">5.<span style="mso-tab-count: 1;"> </span><i><span style="color: black;">Figurinele antropomorfe din epoca neolitică</span></i><span style="color: black;">, E. Comșa, 1995,Bucureşti.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="color: black; font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">6.<span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Extras
dintr-un curs ținut în anii 30 la Universitatea din București, de către
profesor dr. docent Vladimir Dumitrescu<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p> </o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-42294966448860585602021-01-10T16:04:00.005+02:002021-01-10T16:04:41.346+02:00„Reforma monetară” a legilor lui Lycurg din perspectiva conceptului de Lege a Spartei. <p> <span> </span><i style="text-indent: 35.4pt;"><span style="background: white; color: #202122; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Ploutarkhos</span></i><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: 35.4pt;">,
istoric, scriitor si moralist grec, exponent al curentului aticist,
personalitate de seam<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> a
culturii Greciei Antice este autorul pe al cărui text îmi argumentez aceasta
digresiune. In lunga-i viață (81 de ani – 46 d.Hr| 127 d.Hr), a creat o vast<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> oper<span style="background: white; color: #202122;">ă,</span> reunit<span style="background: white; color: #202122;">ă</span>
in anul 1296 de către Maximos Planudes in dou<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> mari culegeri: <i>Moralia</i>
si <i><span style="background: white; color: #202122;">Bioi Paralleloi</span></i><span style="background: white; color: #202122; mso-bidi-font-style: italic;">.<i> </i></span> Asupra unui pasaj din aceast<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> ultim<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> culegere îmi voi îndrepta atenția, mai exact asupra <i>Vieții lui Lycurg</i>. A fost folosit<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> traducerea in limba român<span style="background: white; color: #202122;">ă</span>: <i><span style="background: white; color: #202122;">Plutarh, Vieți Paralele, traducere, notă
introductivă, notițe introductive și note de prof.univ. N.I.Barbu, Editura
Științifică, București. </span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="background: white; color: #202122;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Fiind
unul dintre istoricii cei mai cunoscuți ai Greciei Antice este inutil a insista
asupra personalității acestuia sau a „încadrării in contextul istoric” a
autorului, iar vastele efecte in timp a scrierilor sale au făcut subiectul
multor lucrări de specialitate (dar si a multor deviații care exagerează
impactul său asupra scriitorilor perioadei Renașterii si Iluminismului). <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style="background: white; color: #202122; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Textul vizat este : <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">„IX. Astfel, mai întâi a scos în afara legii
orice monedă de aur și de argint, orânduind să se folosească doar cea din fier,
dar și acestei monede, care cântărea greu și era mare, i-a dat o valoare atât
de mică, încât echivalentul a zece mine avea nevoie de o mare încăpere în casă,
ca s-o depună, și de un car tras de doi boi ca să o transporte. (...)<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">După aceasta, a izgonit și meșteșugurile
nefolositoare și ușuratice. De altfel, și fără să le izgonească cineva, multe
dintre aceste meșteșuguri se prăbușeau o dată cu noua monedă de vreme ce
lucrurile nu-și mai găseau posibilități de vânzare, căci moneda de fier nu
circula în celelalte cetăți grecești, și, luată în râs, nici nu avea preț,
astfel că nici nu era cu putință să cumpere lucruri străine și ieftine, și în
porturile Laconiei nu intra nici o încărcătură de marfa și în Sparta și Laconia
nu se aducea nici un sofist, meșter la vorbe deșarte, nici un prezicător
şarlatan, nici un întreținător de hetaire, nici un lucrător de podoabe de aur
sau de argint de vreme ce nu exista monedă.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">X. Dar plănuind să dea lovituri și mai
puternice luxului și să nimicească pofta de bogăție, a pus în ființă o a treia și
foarte frumoasă treabă politică, și anume a orânduit sisitiile. Sisitiile erau
mese în comun, la care [spartanii] se ospătau cu mâncăruri și alimente anume
statornicite, iar acasă nu mai obișnuiau să mănânce întinși pe paturi scumpe și
luând bucate de pe mese de mare preț, fiind îngrășați la întuneric- întocmai ca
niște animale lacome- de mâinile slujitorilor și bucătarilor, stricându-și o
dată cu trupurile și moravurile...”<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Despre
Sparta știm puține lucruri. Puține vestigii, puține date nemediate, puține
scrieri si informații directe. Despre Sparta știm de la Ceilalți. Iar acești Ceilalți
(in special Atenienii) sunt singurii care încearcă să ne definească Sparta si concepția
de viață a Spartei. Atena este însă dușmana de moarte a Spartei. Atena a fost
umilită in nenumărate rânduri de Sparta. Atena si-a văzut magnificele ziduri doborâte
de Sparta. Cetatea Atenei a urât si respectat Sparta. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Nu
același lucru îl putem spune despre intelectualitatea Atenei. In imensa lor majoritate,
filosofii antici (indiferent de școala cărora le aparțineau) au lăudat modul de
viață si spiritul spartan. A judeca Sparta pe baza scrierilor ateniene este o
întreprindere ce trebuie făcută cu atenție. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Înfruntarea celor două orașe-stat nu este doar
o problemă politică sau o problemă generată de nevoia de expansiune a acestor
state. Ele sunt intrinsec opuse, ele reprezintă două moduri antagonice de a
exista, de a defini o cetate aici Jos si acolo- Sus, de a defini modul de viață
al omului in cadrul societății ideale. A face o enumerare a ceea ce le deosebește
pe cele două ar fi obositor atâta timp cat ceea ce le aseamănă s-ar rezuma la
enumerarea lucrurilor de bază. Zidul Atenei, discursul atenian, mâncarea ateniană,
concepția asupra morții, asupra valorii individului, asupra „democrației”, a maternității,
educației, totul le pune in poziții antagonice. Dar aici ne referim la modul de
a privi „averea”, „bogăția” si expunerea acesteia.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Spartanul
este parte a cetății fără ziduri, cărămidă a zidului viu al Spartei, celulă
valoroasă a organismului viu al Ideii-Sparta. Căci Sparta nu este o cetate, ea
este un modus vivendi, este o Idee. Si ideile sunt veșnice. Spartanul este
Egalul Spartanului. Nu amândoi la fel de mici, ci amândoi la fel de mari. Nu săraci,
nu bogați. Spartani. Nevalorizând aurul, metal sclipitor dar neavând o
utilitate practică, ci recunoscând valoarea si importanta Fierului, metal al
plugului si al kopis-ului. Dar daca ai un plug, un kopis si educația Spartei,
ce îți mai trebuie?! Statul al cărei celula vie ești, a cărei existenta o
propagi si o aperi, îți asigură restul nevoilor vieții. Si cu cat ai nevoie de
mai puțin, cu atât vei fi mai mulțumit cu cat de mult ai.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Lycurg
nu a adus Spartei legile. Lycurg a revelat Spartei un mod de viață, o filosofie
de viață care, o data acceptata, a devenit „trăirea” ideii de spartan.
Spartanul nu respectă legile, el este Legea. Legea Spartei este clara, simpla,
democratica (in adevăratul sens al cuvântului), este zidul de apărare al cetății,
este unitatea falangei spartane, este politică demografica si politica externa,
este relația economica cu sclavul, cu restul Eladei si lumii. Mai presus de
religie sta legea Spartei. Legea devine religie introiectata prin educația
spartana in fiecare egal de la vârste fragede. Legea este eugenia practicata,
respingerea prostituției, a împodobirii cu lucruri, a mâncării ne-esențiale, a
excesului sau al dependentei de Altul. Sparta si-a redus nevoile devenind, așa
cum predica stoicismul ulterior, eliberata prin legea „necesarului”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Sparta
își este ea însăși suficient<span style="background: white; color: #202122;">ă</span>.
Deși Sparta practicase expansiunea (coloniile si expansiunile lui Menelau, Liga
Peloponesiaca etc), niciodată nu a făcut-o din rațiunea păguboasă a lăcomiei
sau luxului, ci din rațiunile impuse de legea ei. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Sparta
a existat, a prosperat, a modificat umanitatea, a cucerit, a plâns, s-a
dezvoltat si s-a prăbușit in uitare. Ideea pur<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> nu poate supraviețui. Prăbușirea Sparte nu a fost
generata de relațiile geo-politice sau economice ale acelei perioade. Prăbușirea
Spartei (aidoma insuccesului Falansterelor ulterioare) a stat in incapacitatea
ulterioară a spartanului de a respecta Legea Spartei. Respectarea legii Spartei
a adus-o la nivelul canturilor eroice si nerespectarea acesteia a adus-o in
colbul uitării. Omul nou -căutat si de comunism mai demult, dar si mai de curând-
este greu de creat. Exteriorul nu va suporta existenta unui Ideal Utopic
funcțional. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>„Utopia
Spartan<span style="background: white; color: #202122;">ă”</span> (distopie a
Atenei si a restului lumii) a fost susținută si creat<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> de Legea Spartei, lege asumat<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> intim de fiecare celul<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> a corpului Spartei. Din aceasta
cauz<span style="background: white; color: #202122;">ă,</span> povestea Spartei
este intangibil<span style="background: white; color: #202122;">ă</span>,
nedegradat<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> si prezervat<span style="background: white; color: #202122;">ă</span> pentru generațiile ce i-au
urmat ca „epoca de aur” a unui model de „laconism” (este impropriu chiar a
folosi „stoicismul” atenian când discutam despre Sparta) exemplar.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Sic
transit gloria mundi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span><o:p></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-83292425656786715932021-01-03T14:24:00.000+02:002021-01-03T14:24:16.247+02:00Istoriografii evului mediu<p>Istoria antică avansase in zona echidistantei politice si începuse a prețui exactitatea si validitatea datelor istorice verificate/ verificabile. In perioada Evului Mediu asistăm însă la un reflux, nu numai din punctul de vedere al științelor, la o decădere a culturii umanității. Nu sunt de acord cu expresia de „ev mediu întunecat” căci iarăși vad o proastă înțelegere a realităților din aceea perioadă. Ceea ce definim noi astăzi ca „întunecat” a fost însă luminos pentru trăitorii acelor vremuri. Știința se refugiază si este salvată in cadrul mânăstirilor cărora le datorăm astăzi tot ceea ce știm despre Antichitate. In cadrul acestora sunt copiate, păstrate, rescrise, de multe ori modificate, operele antichității. Intr-o perioada in care statele si conceptele socio-politice urmează ( uneori inconștient) un Imitatio Christi sau o reproducere a Cerului pe pământ, istoriografia nu avea cum sa iasă din acest concept. Superficiali fiind am putea firma că religia dorește a-si subordonat realitatea istorică si textele descriptive, istorice. Trecând de această facilă acuzație observăm cum istoriografia medievală își continuă menirea de scriere si dezvoltare a istoriei, consemnând cu atenție evenimente, fapte, realități astăzi apuse. Modul de înțelegere a lumii este diferit de al nostru dar faptele, datele, evenimentele pot si cu ușurință desprinse de explicația acestora. Aidoma majorității istoriografilor</p><p>antici, călugărul-istoric dorește să își si dea un răspuns la întrebarea: de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. El trece astfel de cronografie in înțelegerea lumii, in zona filosofiei. Chiar dacă ea este eminamente creștină.</p><p>Istoriografii evului mediu salvează antichitatea, consemnează realitățile imediate si imaginează o explicație care să dea sens lumii. Fără ei astăzi am fi fost văduviți atât de Antichitate cat si întregul Ev Mediu.</p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-30835774404469796462021-01-02T15:47:00.000+02:002021-01-02T15:47:07.120+02:00 Elemente comune si diferențe intre istoriografiile grecești si romane (antichitate).<p>Din scrierile istoriografilor antici nu a rămas mai nimic. Deși cunoaștem numele a peste 600 de istorici greci, avem la dispoziție doar fragmente infime din operele a trei dintre ei: Polybus, Diodorus si Dionis din Halicarnas. Nici in zona Romei nu stăm mai bine : întreaga istorie scrisa de Sallust a dispărut alături de peste 100 de volume ale lui Tit Liviu sau două treimi din opera lui Tacit.</p><p>Intr-o asemenea situație ne vom mărgini a face presupuneri fără a avea vreodată pretenția de a da verdicte. Suplinim însă lipsa de date directe prin înțelegerea intimă a societăților care le-au generat, nici un intelectual neputându-se forma in afara unui cadrul intelectual general.</p><p>Istoriografia greacă pare a avea un traseu ușor de anticipat: din „mito-istorie”, prin etno-istorie si „istoria-locala”, la „crono-istorie” si „istoria” așa cum o definim si acceptăm noi astăzi (Jacob). Este însă o eroare a judeca astăzi, prin prisma propriei viziuni moderne asupra menirii istoriei, „erorile” istoriografiilor antice. Din păcate foarte multe studii moderne si contemporane asta fac: când tot ce ai in mană este un ciocan, toate probleme îți par cuie.</p><p>Înțelegerea istoriografiilor antice trebuie plasată in societatea care le-a născut, societate in care voința zeilor se manifestă direct si puternic in viața cetății ( Herodot, Homer etc), in care erau necesare sublinieri ale superiorității cetății tale in fata celorlalte, ca o justificare a pretențiilor de expansiune, o societate ( in special in Grecia) centrată in jurul cetății tale (polisul-stat) si nu a unei idei naționale ( inexistentă) dar, ulterior, a „dreptului” si „necesității” existentei unui imperiu.</p><p>Grecia antică prețuia mai mult alte ramuri intelectuale: filosofia, poezia, literatura, retorica, nedisprețuind însă istoria. Valoarea unei opere era (nu in mod eronat) dată de valoarea de culturalizare a acesteia, de valoarea de Adevăr conținut in aceasta scriere. Roma pe de altă parte sublinia si modela scrierea istorică in jurul „virtuții” si a lecției morale conținute in aceasta.</p><p>Istoriografii Greciei si Romei antice construiesc știința Istoriei căutându-i atât valoarea de exactitate si verificarea a datelor dar, in special, căutând valorile etice si morale reieșite care pot, ulterior, educa viața cetății.</p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-58452488445760543772020-12-13T09:58:00.002+02:002020-12-13T10:00:21.099+02:00Si totuși Istoria explică<p><span style="font-size: medium;"><span>Omul din piaț</span><span>ă</span><span> tip</span><span>ă</span><span>, strig</span><span>ă</span><span>, face zarva c</span><span>ă</span><span>ci trăiește din aceasta. Este vânzătorul de isterii si, cu c</span><span>â</span><span>t este mai gol, cu atât are o rezonant</span><span>ă</span><span> mai mare c</span><span>ând</span><span> își găsește "publicul" adecvat (in definitiv cea mai mare gălăgie o face o căruț</span><span>ă</span><span> cu butoaie goale, nu cea care cară butoaiele</span><span> pline) . Omul din piaț</span><span>ă</span><span> merit</span><span>ă</span><span> ignorat c</span><span>ă</span><span>ci a-l comenta, a-i răspunde înseamnă s</span><span>ă</span><span> intri in jocul lui. Este ceea ce americanii numesc "enabling an idiot". Si dac</span><span>ă</span><span> nu v-ați dat seama, este vorba de penibilul Andrei Caramitru. Pe care am reușit s</span><span>ă</span><span> il ignor p</span><span>â</span><span>n</span><span>ă</span><span> acum fără probleme. Si voi continua s</span><span>ă</span><span> o fac atunci când se poate. In acest caz însă el mi-a arătat însă un alt personaj căzut </span><span>î</span><span>ntr-o grav</span><span>ă</span><span> eroare, pe care o promovează de la înălțimea unui profesor de istorie. Este vorba de dl Adrian Niculescu. Nu, nu mi-a atras atenția p</span><span>â</span><span>n</span><span>ă</span><span> acum prin scrierile sale (drept pentru care nu ii vom comenta scrierile istorice) ci prin câteva afirmații, eronate din punctul de vedere al istoriei, făcute</span><span> in cadrul unei emisiuni radiofonice ( RFI). </span></span></p><p><span style="font-size: medium;">Emisiunea o găsiți aici : https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-128353-si-daca-totusi-am-traversat-cei-mai-buni-30-de-ani-din-istoria-romaniei</span></p><p><span style="font-size: medium;"><span>Pe scurt, in câteva rânduri, profesorul Adrian Niculescu susține teze potrivit căreia poporul rom</span><span>â</span><span>n este "înapoiat" din cauza credinței <b>Ortodoxe </b>a<b> </b>acestuia si nu a condițiilor geo-politice din perioada medieval</span><span>ă</span><span>. Aflat </span><span>î</span><span>ntr-o grav</span><span>ă</span><span> eroare, mult-prea-prost-informatul Adrian Niculescu afirm</span><span>ă</span><span> c</span><span>ă</span><span> aceleași condiții le-ar fi avut si restul </span></span><span style="font-size: large;">ț</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">rilor subjugate Imperiului Otoman deci, printr-o eronat</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> deducție logic</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;">, apartenenta la Ortodoxie ne-ar fi "nenorocit". Solutia implicit sugerat</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> este trecerea la catolicism, soluție susținut</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> in mai multe rânduri</span><span style="font-size: large;"> si de penibila goarn</span><span style="font-size: large;">ă</span><span style="font-size: large;"> a neomarxismului isteric. </span></p><p><span style="font-size: medium;"><span>Teza este eronat</span><span>ă</span><span>, așa cum demonstrează un studiu făcut de dl. profesor Bogdan Murgescu, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București și, din 2011, președinte al Societății de Științe Istorice din România, după ce, în perioada 1999-2011 a ocupat funcția de vice-președinte. Domnia sa prezint</span><span>ă</span><span> simplu situația grav</span><span>ă</span><span> in care se regăseau</span><span> T</span><span>ă</span><span>rile Romane in perioada amintit</span><span>ă</span><span> de "acest" Adrian Niculescu :</span></span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizyLn1NfTin_s-BFDeKOWsZJR-Oq6K8xFw4RXOTotbabyU0M5JeA27a61zy5i5_bKEazCRYjS1rcXW9MgtApupGnd16zyaRag8BXav1YPiO9ieZMheBQYUhceqI5RHLlIgNA8Ze5bO_awF/s1444/taxe+1600.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: medium;"><img border="0" data-original-height="796" data-original-width="1444" height="352" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizyLn1NfTin_s-BFDeKOWsZJR-Oq6K8xFw4RXOTotbabyU0M5JeA27a61zy5i5_bKEazCRYjS1rcXW9MgtApupGnd16zyaRag8BXav1YPiO9ieZMheBQYUhceqI5RHLlIgNA8Ze5bO_awF/w640-h352/taxe+1600.png" width="640" /></span></a></div><span style="font-size: medium;"><span>Potrivit calculelor făcute de sârguinciosul</span><span> si discretul istoric Damaschin Mioc, pentru procurarea sumei necesare pentru plata tributului, fiecare gospodărie trebuia<b> să vândă în 1594 un cal, un bou, 2 obroace (75 l) de grâu, 5 oi și 3 fălci (4,5 ha) de pământ agricol.</b></span></span><p></p><p><span style="font-size: medium;">Concluziile evidente ale datelor mai sus prezentate sunt trase de dl Lect. Univ. Dr. Radu Nedici astfel :</span></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Creșterea obligațiilor bănești i-a împins pe mulți țărani să se îndatoreze, iar ulterior să-și vândă pământul și să se vândă pe ei înșiși ca rumâni sau vecini. D. Chirot estimează că jumătate dintre satele Țării Românești, mai ales cele din zona de câmpie, s-au aflat în această situație.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Ruinarea țărănimii libere a favorizat boierimea, care apare ca principalul cumpărător al loturilor și oamenilor căzuți în șerbie. Polarizarea aceasta socială este defavorabilă pe termen lung puterii centrale, care se vede lipsită de un partener politic pe care să îl poată opune boierimii.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Tributul celor două Țări Române s-a majorat de câteva ori în cursul deceniilor de la mijlocul sec. XVI. În cazul Țării Românești, el pornit de la 12-15.000 de galbeni în primele decenii ale secolului, a ajuns la 20.000 de galbeni către 1540, 50.000 în 1545, a atins 104.000 în 1574, stabilizându-se în jurul a 84.000 în ultima parte a secolului. Pentru Moldova, baza de pornire a fost de 8-10.000 de galbeni la începutul secolului, crescând la 15.000 în 1541, 40.000 în 1568, 53.000 în 1574, pentru a atinge maximul de 66.000 de galbeni în 1583, moment după care el a scăzut din pricina devalorizării asprului otoman. Spre comparație, tributul Transilvaniei s-a cifrat la 10.000 de galbeni până în 1575 și 15.000 de galbeni după acest an.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Haraciul reprezenta însă numai o parte din obligațiile de plată către Imperiul Otoman. Acestea includeau, de asemenea, darurile protocolare oferite oficial sultanilor și marilor dregători (peșcheș), cât și sumele oferite ca mită pentru cumpărarea tronului și confirmarea în domnie (rüșvet). Totalul acestor plăți a fost estimat pentru anii 1580 la aproximativ 600-650.000 de galbeni anual pentru Țara Românească și la 300.000 de galbeni anual pentru Moldova.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Nivelul taxelor și al îndatorării statului a însemnat pentru locuitorii Moldovei plasarea lor la nivelul superior al mediilor europene, în vreme ce în Țara Românească povara economică a dominației otomane s-a ridicat mult peste cele mai înalte cifre de la nivelul continentului.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Potrivit estimărilor lui B. Murgescu, în anul 1594 un locuitor al Țării Românești avea de plătit bir în valoare de 3 galbeni (0,3 galbeni în Franța, 1 galben în lumea mediteraneeană, 0,5 galbeni în Imperiul Otoman); valoarea exporturilor se ridica la 1,5 galbeni / cap de locuitor (0,5 galbeni în Polonia, 1 galben în Franța, 1,6 galbeni în Castilia); cuantumul datoriilor însuma 10-19 galbeni / cap de locuitor (2,5 galbeni în Moldova, 5,5 galbeni în Franța și Spania).</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Fiscalitatea ridicată a condus la comercializarea forțată a bunurilor prin exporturi către piața otomană. Veniturile astfel realizate se reîntorceau la otomani sub forma diverselor taxe, ceea ce bloca investițiile interne și eroda motivația producătorilor. În ciuda aparenței de modernitate (economie de schimb, viteza circulației monetare), această realitate economică a însemnat integrarea spațiului românesc la periferia lumii economice otomane.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- La un prim nivel, dominația otomană a fost echivalentă cu instabilitatea politică: în a doua jumătate a sec. XVI s-au succedat la tronul Țării Românești 17 domnitori, iar pe cel al Moldovei 21.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Presiunea financiară a fost responsabilă de sărăcirea unor întregi categorii sociale și de exportul masiv al materiilor prime. În același timp, ea a obligat domnia să sporească mijloacele de control asupra oamenilor și spațiului, aducând începuturile unui proces de centralizare a statului care lipsise în evul mediu.</span></i></p><p><i><span style="font-size: medium;">- Integrarea Țărilor Române în economia-univers otomană a condus la orientarea către aceeași piață a celor două principate extracarpatice, care au încetat să mai fie concurente. Sunt începuturi timide ale unificării economice, după ce în evul mediu drumurile comerciale polonez și maghiar determinaseră opțiuni divergente.</span></i></p><p><span style="font-size: medium;">Dar nu, datele sunt irelevante (sau necunoscute) pentru dl Adrian Niculescu care își extrage, din propria-i neștiință, concluzia: <b>Ortodoxia</b>. <br />Când ura este mare nici Istoria nu mai contează. </span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib5fcXm-O-KhICz3RBWAQsvpUCl787Xa1ObSBjbgCsEHm-E4shXVt2HSqL-MYy4wkkS1xYqTNAfPdsugAX-ems6INQJjlFotIVWAhfngMifUOLepex5rhjivAgOYUSL7RtCEuYTg4EpUh3/s1728/cretinache.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: medium;"><img border="0" data-original-height="661" data-original-width="1728" height="245" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib5fcXm-O-KhICz3RBWAQsvpUCl787Xa1ObSBjbgCsEHm-E4shXVt2HSqL-MYy4wkkS1xYqTNAfPdsugAX-ems6INQJjlFotIVWAhfngMifUOLepex5rhjivAgOYUSL7RtCEuYTg4EpUh3/w640-h245/cretinache.png" width="640" /></span></a></div><span style="font-size: medium;"><br /></span><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-12408776573380120052020-11-30T11:41:00.005+02:002020-11-30T11:41:57.820+02:00Constantinopolul si Roma<p> </p><p class="MsoNormal">Nu spre preamărirea Constantinopolului. Nu spre
minimalizarea importantei Romei. Spre știință si spre buna înțelegere atât a
Istoriei cat si a evenimentelor bisericilor Ortodoxe si romano-catolice.</p><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">In anul 900-1000 estimările demografice arată astfel :<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Populația <b>Romei</b>: cca <b>50.000 </b><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Populația <b>Constantinopolului</b>: min <b>500.000</b> ( să fim precauți
in estimarea multor istorici la 1 milion)</p><p class="MsoNormal"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Gândiți si înțelegeți de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat,
de ce Constantinopolul, ușor de apărat, devenise Capitală, de ce <b>„lumina venea
de la Răsărit”. </b><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Gândiți si evaluați corect. <o:p></o:p></p><p class="MsoNormal">(PS : nu ma credeți? Cercetați.)</p><p class="MsoNormal"><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnNT_jQ4kdqjfJSRbsOb-6ucZerInAonLw1ENhaGktC-kEC9J_E8mhftffanMCcj6UVXCjJuAiTOj36o-lW0l_U4h2bayyCyq1xnvnQG4iQubrfLCGTxSfMT9Q0Hf2OaFDQDiu_1ahILUo/s1300/11CONSTANTINOPLE_4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="753" data-original-width="1300" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnNT_jQ4kdqjfJSRbsOb-6ucZerInAonLw1ENhaGktC-kEC9J_E8mhftffanMCcj6UVXCjJuAiTOj36o-lW0l_U4h2bayyCyq1xnvnQG4iQubrfLCGTxSfMT9Q0Hf2OaFDQDiu_1ahILUo/w640-h370/11CONSTANTINOPLE_4.jpg" width="640" /></a></div><br /><p class="MsoNormal"><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6102572287917801751.post-84427635749471525212020-11-16T13:26:00.004+02:002020-11-16T13:29:21.726+02:00Desemn<p>Descopăr cu uimire o
lucrare extraordinară scrisă de Olga Greceanu, „Compoziția
murală – Legile și technica ei” - București 1935. O carte ce
ar trebui să fie piatra de temelie pentru orice artist, curator,
critic de artă sau (în cazul meu) admirator/ iubitor de artă.</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0in;">Și, din primele
pagini, găsesc cuvântul „desemn”. Prima dată am crezut că
este o eroare de tipar. Dar nu. Deliberat „desenul” este scris
„desemn”. Găsesc în DEX că aceasta era o formă acceptată
până în anii 1950. Și apoi mă lovește... finețea și
frumusețea pierdută a „desemnului”.</p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0in;">Căci un desen este un
semn extins. Un însemn grafic sublimând semnul, simbolul. Desemnul
este subscris aici artei hieratice și nu „desenul” (”dessin”)
aferent artei minore, artei de grad inferior. Căci arta superioară
este hieratică. Conține simbolul, incită la înțelegere, nu
explică ci stârnește gândul, sublimează în semn, nu ilustrează
în desen. Aidoma artei sacre, arta superioara folosește "semnul". </p>
<p class="western" style="margin-bottom: 0in;">De-semnul ca baza de
plecare al artei intelectuale.</p><p class="western" style="margin-bottom: 0in;">( "Scoborârea de pe cruce" Pietro Lorenzetti )</p><p class="western" style="margin-bottom: 0in;"><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMDllFYrEyxjNrkez1Gzh7ObIfa5DzWWoqPQ_zQWJ4AmG3ckbN90yQoJ_RPa8EivpC7pBMtvagQtSiv2Oej5gO1OIfDp-_hYuA_XL1NPKiWaeJ48K1VMFP26wypw2FwnvlS6mC3EUsnqnm/s512/cross.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="365" data-original-width="512" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMDllFYrEyxjNrkez1Gzh7ObIfa5DzWWoqPQ_zQWJ4AmG3ckbN90yQoJ_RPa8EivpC7pBMtvagQtSiv2Oej5gO1OIfDp-_hYuA_XL1NPKiWaeJ48K1VMFP26wypw2FwnvlS6mC3EUsnqnm/w400-h285/cross.jpg" width="400" /></a></div><br /><p class="western" style="margin-bottom: 0in;"><br /></p>Unknownnoreply@blogger.com0