Rezistenta prin cultură.

Zilele trecute, bunul meu prieten Eugen Matzota a reușit sa finalizeze redactarea primul număr, "pilot", al revistei "Alt-Culture". Demersul său îmi arată că există o nevoie intrinsecă a omului educat, a omului "de cultură", a intelectualului, de a se opune abrutizării societății contemporane. Este o iritare de care poți scăpa doar acționând. Frustrările se acumulează și pot răbufni în diverse moduri. Cea mai uzuală este auto izolarea și închiderea în acel turn de fildeș. Scârbă și retragere. Cea mai benefică este lupta împotriva decadentei. Lupta împotriva noilor norme, împotriva uitării valorilor de bază.
Lăsându-l pe Eugen să explice :
" Din 1990 încoace, am făcut tot felul de ziare, de săptămânale și de reviste lunare. Orice-aș fi spus, că e cam mult text, c-arată ca o gazetă de perete, mi se tăia vorba imediat ba cu ”așa am învățat la Șt. Gheorghiu și-acolo se făcea școală, măi băiete!”, ba cu experiența mult mai mare, că doar tot ei erau la conducere.
Nici acum nu e altfel, doar că s-au schimbat fețele. Sigur că nu mai sunt ”tovarășii”, sunt cei din cercul lor sau, mai rău, cei care gândesc tot așa. Nu trebuie decât să ne uităm cine ne dă azi lecții și nu dau nume.
Ei bine, eu cred că revistă de cultură trebuie să aibă o anumită ținută, altfel e chiar jignitor pentru conținutul ei, ca și pentru cei care publică acolo.
Vreau să demonstrez că se poate #ALTfel, așa cum merită creatorii de frumos, că o revistă de cultură nu trebuie făcută pe genunchi, de către oameni care parcă vor să scape de-o treabă sau parcă nici nu pot mai mult, ca să fie o revistă cât mai plăcută sufletului.
Acest număr pilot nu e o gazetă de perete cu pagini pline de text. Ea are 64 de pagini, pentru că o revistă de cultură conține și proză, care este mai lungă de felul ei, că n-o fi un haiku cu doar 17 silabe.
Fiind #ALTfel, în revista ALT.culture, textele pe care alții le aruncă de-a valma pe două pagini pline, aici sunt tratate cu respect, aerisit, cu ilustrație, pe patru pagini, să zicem.
Aceasta este, și nu mi-e frică de cuvinte, căci nu sunt vreun libertarian leșinat, ”Cruciada” mea cu indolența și suficiența!
Am zis…
Așa să ne-ajute Dumnezeu! "

Mi-a fost făcută favoarea de a avea incluse in primul număr câteva texte. M-am simțit măgulit. De altfel este prima dată când textele mele ies în afara blogului personal care mă chinuie de peste 10 ani.

Este totodată și o avanpremieră a cărții care zilele acestea stă să intre în tipar. Pentru că am ajuns să cred că , la 47 de ani, sunt aproape de maturitatea de a încredința gândurile mele hârtiei. O simt ca o mica arogantă dar am decis să o fac.

Vă las să vă bucurați de această revistă , ii urez lui Eugen cat mai multe numere și, ulterior, tipărirea acesteia. Pentru că putem să rezistăm doar prin cultură.

Link : https://drive.google.com/file/d/0ByditekHVTg_RE0xdzNfQ0t2OGc/view