O cărticică veche, fără valoare " de piață" mi-a fost dragă și am prețuit-o pentru tot ce ar avea ea de spus. Dar vremea nu este blândă cu cartea. Nici drumul spre mântuire nu este ușor pentru cartea-ajutor. Si ea se degradează. Dar ea este plină de amintiri. Si este datoria noastră să salvăm cărțile. Salvandu-ne sufletul.
Exista "legători de carte", există "restauratori" și există Mihai Vartejaru. Pentru el as crea o categorie aparte. Si ceea ce face el nu este nici legătorie și nici restaurare. Este alchimie. Este un preot în esoterismul cărții.
Din această cauză doar el a reușit să redea viața unei cărți.Tranformand MET in EMET. Doar în el am putut avea încredere.
Venind în laboratorul lui, la ultimul etaj al unui bloc standardizat-comunist, te simți intrând într-o grotă alchimică. Sticluțe cu substanțe magice, chimice, frumos etichetate, bucăți de piele, unelte de lemn și fier. Lipsește doar retorta. Nu lipsește însă spiritul. Regăsind cartea renăscută simți că te-ai reîntâlnit cu un vechi prieten. Unul care era pe moarte și care astăzi trăiește. O iei și vrei să fugi acasă. Să o "externezi". Nu poți pentru că discuțiile sunt savuroase și rar poți găsi un erudit dispus să își piardă timpul cu tine.
Discuți și vrei să pleci să stai cu cartea ta.
Cărțile trăiesc. Toți acceptăm asta când valorizăm cartea citită de un mare autori sau de o personalitate. Intrinsec credem că ceva s-a imprimat în ea. In afara literelor. Gânduri, senzații.
Cărțile merită să traiască. Nu sunt muritoare. Nu neapărat. Mihai știe asta.
Povestea văzută de Mihai, aici :
http://artacartii.blogspot.ro/2017/09/restaurare-cartea-de-rugaciuni-bunicii.html?spref=fb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu