duminică, 22 martie 2020

In cercuri ne invartim...


„Termenul acesta, românismul, este cu desăvârșire compromis. Cine mai are curajul să spună in public că e naționalist ? Ti se răspunde îndată ca ești hitlerist, că ești huligan, rasist, fascist, mercenar – si că vrei război. Dacă, întâmplător, pomenești ceva despre țara aceasta, ești suspectat de gardism sau antisemitism. Pentru ca a vorbi de românism este un lucru subversiv. „
Mircea Eliade, Compromiterea românismului.
Vremea, an VII, nr. 329, 11.martie.1934




sâmbătă, 21 martie 2020

Ganduri peste isterie


Constructul social denumit “poporul” român pare a se sfâșia. Nu este doar cauza actualei isterii sau pandemii ( numiți-o cum doriți) ci avem o țesătură care a fost agresată si slăbită ani de-a rândul. Atacurile ( cele mai multe inconștiente dar atent gândite de „altul” ) au făcut ca spiritul național, al naționalității să fie slăbit până in momentul in care a rămas o noțiune (aproape) lipsită de conținut.

Nu mă voi lansa intr-o polemică anti-sociologie sau in nevoia redefinirii noțiunii de „națiune”, „popor”, „neam” dar, in schimb, v-as propune să definiți ce mai înseamnă noțiunea de popor pentru fiecare.

Dacă reușiți acest exercițiu putem apoi evalua ceea ce vedem sub ochii noștri ?

Aducând in discuție ( dar nelimitând la aceste exemple ) :
- Acuzele aduse reîntoarcerii „diasporei” ?
- Lipsa de empatie fata de vârstnicii României ( „tinerii trebuie să reconstruiască tara” ?!!)
- Lipsa de reacție la măsurile ( considerate posibil abuzive) ale autorităților derutate
- Atacul asupra bisericii si asupra spiritualității
- Spaima descurajantă a bisericii in fata unei gripe
- Lipsa moderației in acumularea de provizii in detrimentul „celuilalt”
- Lipsa de interes fată de problemele economice ale „celorlalți” fată de „noi”
- Lipsa de interes fată de anularea (chiar si provizorie) a libertăților civile in „folosul” prelungirii vieții sau a sănătății indivizilor

Intr-o puternică necunoaștere si disprețuire a jertfelor făcute de generațiile anterioare, de valorificare si asumare a acestora, ne găsim izolați intr-o spaimă ( posibil nejustificată) a supraviețuirii (doar) fizice a noastră ca indivizi. „Sfârșitul istoriei” este altfel decât s-a crezut.
Când rămâne prea putin din ceea ce ar trebui să fim ? La nivelul existentei biologice ?

Dar care rămâne valoarea noastră ca indivizi in lipsa „națiunii”, „naționalității”, „umanității” sau „spiritualității” ?



sâmbătă, 14 martie 2020

Mediocritate

Consolatio mediocritatis - Orice fir de nisip se crede pe sine însuși o sămânță de mărgăritar - făr' de noroc.

Lucian Blaga - Discobolul, Publicom 1945

Unind puncte pe hârtia memoriei.

  Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...