Incendiu

 Un om a sacrificat mai multe vite, a aprins un mare foc sa facă grătar și i-a spus fratelui său: "Ieși afară. Cheamă-i pe cei dragi și pe vecinii noștri să mănânce cu noi."

Fratele său a ieșit in strada strigând:

"Oameni, ajutați-ne să stingem focul la casa fratelui meu!"

Peste câteva clipe a ieșit un grup de oameni , iar restul s-au purtat de parcă nu ar fi auzit nimic.

Oamenii care au venit au mâncat și au băut până s-au saturat. Fratele s-a întors spre fratele său uimit și a spus:

"Oamenii care au venit nu-i cunosc și nu i-am mai văzut până acum, așa că unde sunt cei dragi și tovarășii noștri?"

Fratele a spus:

„Cei care îi vezi și-au părăsit casele si au venit să ne ajute să stingem focul în casa noastră și nu pentru petrecere, pentru că aceștia sunt cei care merită generozitate și ospitalitate”.

Povețe

"Bea apă de unde și calul bea. Calul nu va bea niciodată apă nepotabilă.

Așează-ți capul unde pisica doarme cel mai bine.

Mănâncă fructe de unde poate fi descoperit și viermele.

Alege ciupercile care atrag și musculițele.

Plantează un copac unde vezi cârtița săpând.

Construiește o casă unde poți întâlni un șarpe.

Sapă o fântână sau orice groapă care va servi drept sursă de apă pentru consum, unde poți vedea păsările făcându-și cuiburi, în bătaia soarelui.

Mergi la somn și trezește-te odată cu găinile, astfel nu vei pierde nicio clipă a zilei și vei avea o perspectivă minunată asupra vieții.

Mănâncă nenumărate legume și fructe crude, proaspete pentru a avea vigoare, energie putere în corp și minte și o inimă rezistentă, de leu.

Dacă îți arunci ochii mai des în văzduhul cerului și vezi claritatea lui, vei avea o minte mai liniștită și gânduri mai ordonate.

Preferă liniștea în locul vorbăriei: liniștea va coborî în adâncul sufletului, iar mintea ta va deveni calmă, liniștită și relaxată. "

Serafim de Sarov,
Călugăr și mistic rus
(1754-1833)

 

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-serafim-de-sarov

 

Gluma zilei. Traditii

Start with a cage containing five monkeys. Inside the cage, hang a banana on a string and place a set of stairs under it. Before long, a monkey will go to the stairs and start to climb towards the banana. As soon as he touches the stairs, spray all of the other monkeys with cold water. After a while, another monkey makes an attempt with the same result - all the other monkeys are sprayed with cold water. Pretty soon, when another monkey tries to climb the stairs, the other monkeys will try to prevent it.
Now, put away the cold water. Remove one monkey from the cage and replace it with a new one. The new monkey sees the banana and wants to climb the stairs. To his surprise and horror, all of the other monkeys attack him. After another attempt and attack, he knows that if he tries to climb the stairs, he will be assaulted.
Next, remove another of the original five monkeys and replace it with a new one. The newcomer goes to the stairs and is attacked. The previous newcomer takes part in the punishment with enthusiasm! Likewise, replace a third original monkey with a new one, then a fourth, then the fifth. Every time the newest monkey takes to the stairs, he is attacked. Most of the monkeys that are beating him have no idea why they were not permitted to climb the stairs or why they are participating in the beating of the newest monkey.
After replacing all the original monkeys, none of the remaining monkeys have ever been sprayed with cold water. Nevertheless, no monkey ever again approaches the stairs to try for the banana.
Why not?
Because as far as they know that's the way it's always been done around here.

And that, my friends, is how company policy begins.

In cercuri ne invartim...

„Termenul acesta, românismul, este cu desăvârșire compromis. Cine mai are curajul să spună in public că e naționalist ? Ti se răspunde îndată ca ești hitlerist, că ești huligan, rasist, fascist, mercenar – si că vrei război. Dacă, întâmplător, pomenești ceva despre țara aceasta, ești suspectat de gardism sau antisemitism. Pentru ca a vorbi de românism este un lucru subversiv. „

Mircea Eliade, Compromiterea românismului.
Vremea, an VII, nr. 329, 11.martie.1934

Originea neamului romanesc si a limbii noastre

Restitutio in integrum 

O cartea a uitatului scriitor Ioan Alexandru Brătescu-Voinești fusese “ignorata” si de Wikipedia. Am făcut rectificarea de rigoare. 

Cartea este o creație târzie a scriitorului-magistrat ( la 74 de ani) fiind astfel deasupra suspiciunilor de partizanat. La aceea vârsta avem in fata doar mormântul, nu altceva. 

Potrivit Wikipedia :

„Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise inițial pentru copiii săi.

Biografie

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești s-a născut la Târgoviște, pe 1 ianuarie 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. Intră în viața politică și este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: Huliganism (1938), Germanofobie (1940). 

În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.

Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.

S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București. 

Opera

Antume

Nuvele și schițe, 1903

În lumea dreptății, 1906

Întuneric și lumină, 1912

Firimituri, 1929

Cu undița, 1933

Din pragul apusului, 1935

Originea neamului romanesc si a limbii noastre

Reeditări

Niculăiță Minciună, Editura HERRA, 2006, ISBN 973-7923-65-0

În lumea dreptății. Întuneric și lumină, Editura Gramar, 2007

Pagini alese, Editura Ștefan, 2007

Rătăcire, Editura Semne, 2009

Nuvele și schițe, Editura Donaris, 2009

Teatru radiofonic

În decursul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a dramatizat câteva din scrierile sale pentru emisiunea „Teatru radiofonic”: Călătorului îi șade bine cu drumul, În lumea dreptății și Un reghiment de antilerie.”

Am scanat întreaga carte pentru voi.  (sublinierile cu roșu nu îmi aparțin).
Astăzi mi-am făcut datoria fata de cultura noastră. Nici la voi nu s-a terminat ziua.

Nu pentru mine, pentru ai mei

Am o bibliotecă interesantă. Care conține multe volume vechi, unele lipsite de valoare (pentru "specialiști"), multe rarități ( foarte multe "incorecte politic"), multe doar dragi mie.
In cursul anilor am adunat cu grijă aceasta colecție pe care doresc să o transmit generației viitoare care creste sub ochii mei.
Si sunt mândru de aceasta colecție. Uneori scanez cărți întregi si le distribui gratuit online. Alteori doar scanez câteva pagini si le postez online.
Pe 19 noiembrie 2019 postez un laudatio la 100 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Vlahuță. Nu pierdut irecuperabil din memoria colectivă dar... in curs de uitare. Public si câteva pagini scanate ale unui volum drag mie : "Din trecutul nostru" publicat in 1913. Volum având semnătura autorului. Având însă si semnătura lui Garabet Ibrăileanu. Cartea fost parte a bibliotecii "Atheneul Popular din Tătărăști" ( are stampila bibliotecii).
La scurt timp mai multe persoane mă întreabă daca este de vânzare. Bineînțeles că nu este. Nici o carte din biblioteca mea nu este de vânzare. Un potențial cumpărător  este dezamăgit de refuzul meu căci reprezintă chiar Ateneul din Iași si doresc să isi refacă biblioteca veche. Cartea le-a aparținut acum ...106 ani.
Carte dragă mie. Nu o pot vinde. Dar o pot dona.
Si asta se întâmplă. In curând o veți putea-o vedea in colecțiile Ateneului din Iași.

Iarăși mă laud ? Poate. Dar nu asta doream.

Doream să explic ceea ce eu cred: cultura, simbolurile si ideile naționale nu ne aparțin. In momentul morții aflăm că nimic nu ne-a aparținut vreodată. Cultura, simbolurile, cărțile, gândurile patriotice aparțin neamului românesc. Chiar dacă ele se află vremelnic in proprietatea sau sub protecția noastră, ele nu ne aparțin. Restituirea lor este nu un gest de generozitate ci un gest de normalitate, o refacere a normalului, a ceea ce ar trebui sa fie.
Anumite ordine religioase vest-europene au acel (oarecum faimos) :Nōn nōbīs, Domine, nōn nōbīs, sed nōminī tuō dā glōriam. 
Si noi, românii, avem aceeași rugăciune: Nu pentru mine Doamne, pentru ai mei, pentru neamul meu, pentru românii mei, pentru Tine Dumnezeul nostru. Pentru istoria noastră si păstrarea ei. Căci ea ne poate salva de la dispariție.