Principii hedoniste ( rep.)

Potrivit lui Jeremy Bentham (via Onfray) valoarea placerilor si a chinurilor poate fi examinata in lumina a sase criterii...
Primul criteriu: Intensitatea- Superioritate a placerii vii asupra unei placeri de intensitate mai slaba. Nimeni nu poate spune cata importanta cantitativa are ceea ce resimt eu. Intensitatea da un anumit nivel pe o scara, ea constituie un fel de abscis intr-o schema hedonista. O noapte nebuna vs un zambet pe strada ?
Al doilea criteriu: Durata. Superioritate a placerii lungi si durabile asupra unei placeri trecatoare. Ca si cantitatea, si aici avem subiectivitatea in experimentarea cantitatii de timp resimtite de un anumit trup. O lunga poveste vs one night stand ?
Al treilea criteriu : Certitudinea. Superioritate a placerii probabile asupra placerii improbabile. Aici e destul de evident :) Take her..Angelina is married already !
Al patrulea criteriu: Amploarea. Superioritate a unei placeri impartasite de mai multi asupra placerii solitare. Da, poti sa ii dai o conotatie sexuala..si tot vei fi de acord cu mine.
Al cincilea criteriu: Fecunditatea. Superioritate a placerii inductoare asupra placerii limitate ca efecte in timp - a se prefera prima noapte de dragoste pentru promisiunile-i potentiale tuturor celorlalte care vor urma, cu realitatile lor prozaice. E scris "pentru" nu "impotriva" ,"in ciuda"...deci probabilitatea unor efecte in lant induse de o placere declansata.
Al saselea criteriu: Puritatea. Superioritate a satisfactiilor care nu costa nimic asupra placerilor platite scump. Placerea este cu atat mai pura cu cat nici o neplacere nu se amesteca in ea sau cu cat nu este platita deloc, ori foarte, foarte putin, cu o neplacere.
Acum zi tu... incep totusi sa iti placa hedonistii si epicureicii ... da' n-am terminat.

Hedonismul vesel.. (rep.)

..."te distantezi de un anumit lucru abtinandu-te sa nu privesti, silindu-te sa nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pura si simpla conjunctie de simulacre careia poti sa i te sustragi; iti afirmi puterea asupra fiintei prin intermediul perceptiilor; iata tot atate indemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitand prilejurile de neplacere sau de tulburare, sa te construiesti ca individualitate senina si radioasa". Magistrala lucrare a lui Onfray , O contraistorie a filosofiei, este una din cele mai viguroase lucrari filosofice care au vazut lumina tiparului dupa Nietzsche. De altfel Onfray isi revendica descendenta din acesta avand insa o virulenta si forta analitica superioara. Il tin insa pe Nietzsche pe pozitia de mentor pentru frumusetea discursului acestuia iar pe Onfray ca prieten intru gandire si profesor de filosofie libera de profesori de filosofie. Niciodata filosofia nu a fost mai voioasa ca in lumea lui Onfray.

Despotism luminat ( rep.)

Azi as putea afirma citandu-l pe Helvetius :

"Patria mea a cunoscut in cele din urma jugul despotismului" .

Idei clare exprimate acum peste 300 de ani de unul dintre cei mai mari filosofi -necunoscuti si atat de frumos comentate de Michel Onfray ( "O Contraistorie a filosofiei- Extremistii luminilor").
Istoria este repetitiva si din pacate liderii sunt la fel de iliterati si semidocti atunci si acum... altfel ar fi putut intelege cursul istoriei, pericolele si tenatiile puterii.
Astazi ca si ieri puterea politica isi pierde coerenta si cade in mrejele despotismului, luminat sau nu.

"Ce este despotismul? Orice putere dezinteresata de binele public si de interesul general, in Divanul oriental sau sub marele baldachin al tronului de la Versailles; orice practica politica ce a abolit distinctia dintre drept si nedrept, capriciu personal si lege generala; orice regim care interzice libertate cuvantului, a exprimarii, a publicarii; orice guvern care controleaza emiterea, difuzarea si circulatia ideilor; orice administratie care concentreaza avutiile in mainile unui grup restrans; regele, curtea sa, curtenii, favoritii, metresele, sprijinitorii lui politici."

Montaigne. Again

Filosofia nu sta in inventarea unor barbarisme, a unor perdele de fum ori a unui limbaj abscons, ea salasuieste in cuvantul care vindeca, salveaza si te ajuta sa traiesti, deci sa mori - inversul fiind la fel de valabil.

Onfray despre Montaigne

Iluziile realitatii

Creierul omenesc ,desi este uimitor in hipercomplexitatea si acuratetea sa in identificarea realitatilor, nu dispune de nici un instrument sau identificator/diferentiator special care sa ii permita sa faca distinctia intre starea de veghe si vis.
Oniricul are aceeasi valoare de adevar pentru creierul nostru ca si realitatea cotidiana.
Uneori, in cazuri grave - aparitia schizofreniei, aceasta inabilitate a creierului ne face nefunctionali social. Realitatea este relativa neavand, ca fiinte, alt organ de control asupra acesteia in afara creierului nostru. Si el pare usor de pacalit.

Manifest hedonist

... timpul care se scurge indeamna la eternizarea prezentului densificat prin jubilare; fluiditatea a tot ceea ce trece e un apel la imobilitate in tot ceea ce face posibila voluptatea; moartea care actioneaza in fiinta noastra inca din clipa cand ne-am nascut ne obliga la elaborarea unor forme jubilatorii de rezistenta; filosofia tragica, marcata de realitatea entropiei, justifica formularea unei stiinte voioase, expansive ........















Montaigne interpretat, sublimat de Onfray. Nietzsche a urmat sfatul montaignian si a incercat crearea "stiintei voioase ". Trista omenire obsedata de stacheta imposibila a idealismului si scrutarea rece a stoicismului

Argument hedonist anti-stoic

Cand incerca, nimeni nu e obligat sa si reuseasca: obligatia consta in demers, nu in rezultat .

Montaigne tradus de Onfray

Frumusetea exprimarii

O gandire corecta intr-o forma saraca isi rateaza scopul la fel ca si un continut banal, ambalat intr-o structura impecabila.

Ca sa calomniezi cu folos, trebuie sa transformi o ipoteza plauzibila in realitate confirmata. Nimic nu pare mai usor de prezentat ca adevar decat ceea ce este verosimil.

Onfray

A vorbi pentru a-ti organiza tacerea

" Tanar sau batran, filosofia iti aduce intotdeauna satisfactii imense: nu-i niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru practicarea disciplinei epicuriene. Indemnul s-a bucurat de succes, fara sa produca totusi multe efecte printre filosofi: a trai ascuns, a nu te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existentei tale, a dezvalui ceea ce este accesoriu pentru a pastra tacerea asupra esentialului si a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ti organiza tacerea, a da la iveala pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie sa ramana la adapost. Adica exact contrariul unei vieti traite intr-o cusca de sticla, asa cum ar impune Republica lui Platon.." Onfray

Absenta mortii. Epicureism .

[...] Cum ar putea moartea sa constituie o problema ? Ce-i de temut in ea ? De vreme ce binele si raul rezida in senzatii, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu inseamna nimic pentru noi, nici bine, nici rau... Cand moartea e aici, deja noi nu mai suntem. Cand eu sunt aici, ea e absenta. Ea nu-i priveste nici pe cei vii, pentru care moartea nu exista, nici pe cei morti, pentru care ea nu mai exista....Si atunci, la ce bun sa te nelinistesti ? De ce sa suferi pentru ceva ce nu este aici ? La ce bun sa mergi in intampinarea unei suferinte considerand prezent un etern absent ? Doar gandul mortii exista si poate cauza suferinte sufletului, moartea insa n-o vom intalni niciodata. -Onfray

Epicureismul a devenit cel mai detestat curent filosofic tocmai prin linistea pe care o raspandeste, explica, sustine. Fara fricile acestea, fara suferinta, fara moarte, fara mizerie, idealismele deiste devin simple filosofii masochiste. In absenta mortii si a fricii, in absenta suferintei, omul devine linistit si poate sa isi gaseasca sinele propriu. Fricile insa, in special marea frica a mortii, ne-au transformat in fiinte mereu nelinistite, mereu haituite de ceva ce nu vom cunoaste si nu vom evita.
Ataraxia ca si cale spre liniste si implinire.....

Gandire fiarta indelung...

"Redusă asemenea unui sos fiert vreme îndelungată, gândirea lui Epicur se rezumă așadar, uneori, poate chiar adesea, la aceste patru teze :
1) n-avem deloc a ne teme de zei;
2) nici de moarte;
3) putem suporta durerea;
4) și putem ajunge la fericire.

Astfel încât, după această extremă sinteză, putem reveni la analiza care permite imaginarea - personală, țin la ordinea care urmează - gândirii lui Epicur ca fiind construită în jurul :
1) unei fizici etice 
2) al unui ateism liniștit, 
3) al unei algodicei păgână, 
4) al unei ascetism hedonist

Scopul mărturisit ? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni...."
Michel Onfray

Dietetica sexuala. Invataturile lui Aristip...

..filosoful atat de urat de ceilalti filosofi contemporani incat ne-au ramas doar surse indirecte despre doctrina lui. Dusmanii uneori ne salveaza din uitare si anecdotele sublimeaza uneori conceptele filosofice. Pentru ca a filosofa fara a duce o viata in concordanta cu ideile propuse este doar semanare de vant.

Invataturile catorva anecdote: 
 Aristip iese dintr-un bordel si, cand cineva il dojeneste pentru ca a intrat acolo, el raspunde ca problema nu consta in a intra, ci a nu sti sa iesi; 
 altuia, care-i reposeaza ca s-a dus la niste curtezane cam trecute, el ii raspunde ca de la navele care au efectuat multe calatorii pretinzi un singur lucru: sa te duca in portul dorit; 
 unuia care-i face observatie ca traieste cu o prostituata a carei jucarie a cam devenit, Aristip ii spune ca o poseda pe Lais, dar ca nu e posedat de ea;
 in sfarsit, el aduce intr-o zi trei prostituate pina in pragul casei, dar le lasa la poarta, considerand renuntarea la fel de semnificativa ca si trecerea la fapte. 

 In toate cazurile, Aristip recomanda neincrederea in cele trupesti, nu ca fapt in sine, ci pentru ca iti pierzi libertatea cu aceste povesti carnale. Masura, o data in plus.  Onfray

A se face insa o diferentiere clara in a te distanta de placerile exagerate si a le acuze sau distruge. Daca distrugerea acestora ar fi parte a hedonismului, Inchizitia si idealismul platonician ar fi stalpii acestuia nu dusmani de moarte.

Aristip...filozoful asasinat de tacere...

[...] dovada, tacerea lui Platon in privinta numelui lui Aristip si a muncii sale, chiar daca umbra lui planeaza asupra multor pagini ale dialogurilor platoniciene. Cine-i acest Philebos, de exemplu, care da numele unui intreg dialog ? Si de ce a consacrat oare Platon un text intreg problemei placerii de a respinge tezele cirenaice fara a cita macar o data numele filosofului ? [...] Un individ asupra caruia si Platon, si Aristotel , si Epicur pastreaza tacerea atunci cand trateaza problema placerii nu poate fi chiar in intregime rau !

Nimeni nu starneste atata dispret, ura, gelozie si invidie fara ca aceasta sa insemne implicit ca cele afirmate de el sunt adevarate....

M. Onfray

Mantuirea mea

Intr-o lume fara maretie, fara noblete, coplesita de meschinarie, marcata de fragilitate si de efemeritate, in fata numeroaselor suparari si a nenumaratelor ocazii de suferinte fizice si psihice, atunci cand trebuie sa suporti apasarea socialului si preponderenta colectivului inca de la cea mai frageda varsta, filosofia aduce sansa unei mantuiri, ofera medicatie eficare.
M.O.

imaginea porticului catre gradina parasita a ....

Extazul amoros si expresia prostului

" In incinta ermetica a atentiei noastre clocim imaginea fiintei iubite. Cand "survine" insa extazul amoros si iubita e a noastra sau, mai exact, ea este eu si eu iubita, apare pe chip acel epanouissement gratios prin care se exprima fericirea. Ochii isi imblanzesc privirea care devine parca elastica si aluneca peste toate, fireste, fara a se fixa temeinic pe nimic; mai mult decat vazand, binevoind sa mangiie obiectele. La fel, gura ramine intredeschisa intr-un suras universal ce picura necontenit pe la comisurile buzelor. Este expresia prostului - intrucat e cea a prostirii. Neavand nici un obiect exterior sau interior asupra caruia sa ne fixam, activitatea noastra se reduce la a lasa ca de pe suprafata sufletului nostru, ca de pe o apa linistita, sa se inalte aburi catre soarele ce-i absoarbe.
Este "starea de gratie" comuna indragostitului si misticului. "

Jose Ortega y Gasset 

Hedonismul lui Democrit

Nu exista scoala filosofica mai urata, criticata, atacata si prost inteleasa decat cea hedonista. Acuzele variaza de la "coruperea tinerilor" ( sunt convins ca Socrate a apreciat aceasta scoala in ciuda urii nemarginite a lui Platon-ventrilocul fata de ea) la acuzatii de promovare a conceptelor antistatale. Scoala idealista si-a facut un scop din distrugerea hedonismului in ultimii 2000 de ani. Uitandu-ma in biblioteci pot spune ca aproape si-au atins scopul. Sa incercam insa sa ascultam doctrinele hedoniste inainte de a le condamna la arderea pe rug.

" Democrit defineste idealul astfel: sa-ti petreci viata in modul cel mai fericit cu putinta si cel mai putin mohorat. Fara a te masura cu altul, ci luand intotdeauna ca reper acest ideal.

Si apoi sa razi....
Sa nu te temi de nimic si de nimeni - nici de zei, nici de cei mari;
sa nu intreprinzi nimic peste puterile ori mijloacele tale;
sa-ti cunosti limitele si sa tintesti ceva realizabil;
sa nu-ti ruinezi sufletul in placeri a caror satisfacere antreneaza in mod cert insatisfactia;
sa doresti placerea comuniunii fericite cu tine insuti;
sa nu procreezi, sa nu-ti complici viata cu progenituri;
sa nu te implici niciodata in treburile cetatii;
sa nu te lasi prada pasiunilor, pulsiunilor care dezechilibreaza;
sa nu doresti mai mult decat ai, si nici sa nu cultivi dorinte imposibil de satisfacut;
sa spui da bucuriilor oferite de existenta atat timp cat ele iti implinesc fiinta;
sa definesti ceea ce este util sau daunator prin multumirea sau neajunsul pe care le provoaca;
sa te straduiesti, sa alungi din tine indispozitiile rebele;
sa tintesti bucurie .... iata modul de intrebuintare al unui hedonism care propune o placere fina, subtila, eleganta: aceea, suprema, a autonomiei - in sensul etimologic. "  Michel Onfray

Nu este de mirare ca Platon l-a urat iar aceasta ura a fost completata, finalizata si executata de catre idealistii si stoicii care i-au urmat, inregimentati religios sau nu. Omul ca fiinta libera si autonoma, cosmarul celor care cred in guvernare, guvernanta, vina si durere,  conducere centralizata si sclavie ( in orice fel de forma ar fi ea impusa).

Marturisire....

"Citatul este intotdeauna subordonat unui principiu de inregimentare. Utilizat in scopuri hagiografice, critice sau depreciative, el ilustreaza, constituie o marturie in favoarea sau impotriva cuiva sau a ceva, dar aduce intotdeauna un beneficiu utilizatorului." - Michel Onfray

Mai mult de atat : citarea aduce in cadrul unei polemici trupe puternice, recunoscute, girate de o autoritate recunoscuta. El devine astfel aliatul tau si pozitioneaza ca inferioara logica adversarului. Platosa greu penetrabila, citarea este metoda de a te proteja, ascunde, retrage in spatele unor personaje universal recunoscute. De preferinta trecute in nefiinta. Citarea te disipa pe tine in spiritul altuia.

Citarea ajuta, distorsioneaza, manipuleaza si modifica. Este o forma de ventrilocism care, utilizata cu indemanare, demonstreaza orice pe orice subiect. Mail ales daca adversarul nu cunoaste intregul corpuscul al maestrului citat.

Contextul da valoare unei afirmatii. Scoaterea din context corupe, distruge, poate anatemiza. Un exemplu facil este afirmatia lui Nietzsche: "Dumnezeu este mort". Contextul insa ne arata ca Nietzsche se referea la moartea/omorarea metafizii eudemoniste/hedoniste/epicuriene de catre spiritului socratic si de catre idealismul generat de acesta. O polemica ( cordiala) intre doua curente filosofice ( cel oficial, majoritar, idealist contra unuia aproape disparut , hedonist) i-a adus maretului filosof o gresita condamnare din partea crestinatatii.

"Dumnezeu este mort. Dumnezeu ramine mort. Si noi l-am omorat. Cu toate astea umbra lui inca ne bantuie. Cum ne-am putea noi izbazi, criminalii care au infaptuit cea mai mare crima ? Ceea ce a fost mai sfant si mai maret in aceasta lume a sangerat sub cutitele noastre: cine ne poate sterge de acest sange? Ce apa ne poate curata ? Ce manifestatii de premarire, ce jocuri sfinte trebuiesc inventate ? Nu este aceasta sarcina prea mare pentru noi ? Nu trebuie oare sa devenim pur si simplu zei pentru a aparea ca meritand aceasta fapta ?"
( propria-mi traducere)

Hedonismul senin

..."te distantezi de un anumit lucru abtinandu-te sa nu privesti, silindu-te sa nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pura si simpla conjunctie de simulacre careia poti sa i te sustragi; iti afirmi puterea asupra fiintei prin intermediul perceptiilor; iata tot atate indemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitand prilejurile de neplacere sau de tulburare, sa te construiesti ca individualitate senina si radioasa".

Magistrala lucrare a lui Onfray , O contraistorie a filosofiei, este una din cele mai viguroase lucrari filosofice care au vazut lumina tiparului dupa Nietzsche. De altfel Onfray isi revendica descendenta din acesta avand insa o virulenta si forta analitica superioara. Il tin insa pe Nietzsche pe pozitia de mentor pentru frumusetea discursului acestuia iar pe Onfray ca prieten intru gandire si profesor de filosofie libera de profesori de filosofie. Niciodata filosofia nu a fost mai voioasa ca in lumea lui Onfray.