luni, 30 decembrie 2019

Astazi

Căutăm, ca niște bezmetici, adevăruri ici și colea. Găsim „deșteptăciuni” dând din coadă și peste tot lipsa înțelepciunii. Triști și obosiți ne întoarcem acasă unde ea se prăvălește peste noi.


"“Când minciunile se înmulțesc, toate adevărate se socotesc.”

Vornicul Iordache Golescu ( 1768-1848)

miercuri, 25 decembrie 2019

Craciun fericit !


Nașterea Domnului. Crăciun. 

In prag de sărbătoare am câteva gânduri pe care ( lipsit fiind e modestie) vreau sa le împărtășesc. Nu vreau sa cert sau sa dojenesc pe cineva anume. Poate doar pe mine.
Sărbătoarea Nașterii Domnului a devenit Crăciunul. Si sensul ei pare a se fi pierdut într-un brad, într-o avalanșa de cadouri, de zile libere si de o falsa modernitate. Am permis transformarea unui eveniment care ne-ar fi putut restructura prin miracolul Nașterii, într-o sărbătoare a consumului și a exceselor. Nașterea a fost simpla si aceasta simplitate am pierdut-o undeva. Am pierdut ieslea si am înlocuit-o cu excesul si opulenta. Am ignorat postul Nașterii Domnului dar am păstrat cina încărcată ce i-ar fi urmat. „Drepturi fără obligații”, viața afara de moarte, tinerețe fără bătrânețe.. Am păstrat însa cina in familie si asta mă bucura. Cina alături de prieteni, de cei dragi, prilej de recunoștință și de reafirmare a legăturilor de sânge sau de suflet.
Am regăsit un „Moș Crăciun” pe care il pierdusem printr-o înlocuire cu (acum uitatul) Moș Gerilă dar am pierdut in ieslea timpurilor Pruncul venit sa ne aducă salvarea si mântuirea. Ignorând certitudinea morții ne-am adâncit într-o căutare a veșnicei tinereți si a plăcerilor fără oprire. Stoicismului care ne-ar fi pus in fata o oglinda prea clara aceea ce suntem i-am opus un hedonism simplu si care ne consuma. Oferindu-ne jertfa hedonismului care ne promite trăire fără idea morții si plăcere nelimitata. A crede aceasta pare imposibil si totuși, mase imense, majoritare, isi petrec zilele in aceasta falsa utopie. Din păcate, mai devreme decât ne-am fi așteptat, utopia isi arata adevărata fata, iar aceasta este a unui desert in care nu mai sălășluiește nici Diavolul. La urma, ce ar mai avea el de „cumpărat” ? Din fericire nici atunci nu este prea târziu. Din fericire, niciodată nu este prea târziu.
Va doresc sa sărbătoriți Nașterea Domnului alături de familie. Daca nu v-ați făcut una a voastră, meditați la asta. Sărbătoriți-o alături de părinti. Toți avem asa ceva. Inca. Cat mai avem mame si tați si nu „părinte 1” si „părinte 2”, stați alături de ei. Daca nu puteți sărbători Nașterea Domnului, sărbătoriți Crăciunul. Daca nu puteți sărbători aceasta ( legenda moșului fiind de origine creștina), sarbatoriti…bradul. Daca nu puteți sărbători semnificația păgâna a bradului, sărbătoriți-va modernitatea înecându-va gândurile in cadouri scumpe care sa „arate” si sa va „convingă” ca sunteți in spiritul lumii moderne. 

Crăciun fericit !





luni, 23 decembrie 2019

In adâncul lucrurilor și al textelor zace Adevărul




“[…] istoria noastră este cea mai mare capodoperă a secolelor. Calitatea aceasta de națiune ni se cuvine, căci ne-a fost dată de Arhitectul Universului[…]. “
“ […] Într-adevăr, istoria afrikaander scoate la iveală o voința și o hotărâre care te fac să crezi că Afrikaanderdom nu este opera unor oameni, ci lucrarea lui Dumnezeu.” -Daniel Francois Malan.

T. Dunbar Moodie, The rise of Afrikanerdom : power, apartheid and the Afrikaner Civil Religion, Berkeley, University of California Press, 1975
( Daniel François Malan ; 22 May 1874 – 7 February 1959, more commonly known as D. F. Malan, was a South African politician who served as Prime Minister of South Africa from 1948-54. The National Party implemented the system of apartheid, which enforced racial segregation laws. The foundations of apartheid were firmly laid down during his tenure as Prime Minister.)

Apartheidul din Africa de Sud a fost implementat, în forma finală și brutală, sub conducerea lui Malan. Nu voi discuta acum mai mult despre prăbușirea Africii de Sud după căderea apartheidului, nici nu doresc a face apologia unei aberații dusă la nivel de lege – apartheidul. Nici nu doresc a arăta că cele mai dure, susținute și crude lupte din Africa de Sud au fost duse intre albi. Si tot ce a urmat a fost un efect colateral al luptelor fratricide. Cine dorește să aprofundeze istoria Africii de Sud și a apartheidului are surse valoroase online. Căci nici în acest caz ceea ce crezi că știi nu este ceea ce s-a întâmplat.

 Doresc doar să explorez sursele gândirii „arhitectului” apartheidului. Ca lucrare a „Arhitectului Universului”.
„Lucrarea lui Dumnezeu” la care se face referire în al doilea citat este a unui alt „Dumnezeu” diferit de al nostru, un Arhitect Universal. Este total eronat , și reprobabil, a aduce pană în ziua de astăzi acuze creștinismului pentru aberația apartheidului. Dar asta ați înțeles deja.  



duminică, 22 decembrie 2019

Istorie si rasism


Istorie și rasism. – Marius Turda si Maria Sophia Quine
Editura Polirom 2019

Sau „cultura/ antropologia pentru toți”.

Ceea ce nu este rău. Cultura ( de orice fel și în orice domeniu) trebuie promovată cat mai mult căci lipsa ei a dus deja la grave derapaje. Unul dintre aceste derapaje grave este „corectitudinea politica”. Boală grea de care suferă și această carte. Grea suferință care generează aberații (nu de data asta) și fracturi logice. Sincer fiind, fără aceste fracturi logice și „corectitudini politice” o carte discutând despre „rasă”si „rasism” ar fi fost interzisă. Si nu cred că autorii au veleități de martiri ai științei.

Să fim însa bine înțeleși : cartea merită și trebuie citită. Mai ales pentru că este pentru prima dată (probabil) când veți avea preocupări antropologice/ rasiale. Nici măcar nu puteți fi de acord cu mine ( sau cu autorii) fără să o citiți.
L-am întâlnit pe dl. Marius Turda de curând, in cadrul unei conferințe organizate de Universitatea București. Mi-a făcut o impresie puternică si am fost ( încă sunt) impresionat de vasta cultură si cunoaștere a istoriei naționale interbelice ( nu numai a antropologiei). Si de el ca om de cultură si știință.  
Am cumpărat ulterior ultima sa carte pe care am reușit să o termin. Principalele mele insatisfacții (majore) sunt legate de :
a)      Afirmare inexistentei raselor;
b)      Amestecarea conceptelor de „rasă”, „etnicitate”, „superioritate”, „naționalitate”.
Luându-le pe rând.
1. Afirmarea inexistentei raselor umane.
Aceasta este concluzia principala a cărții. Nu este prima dată când citesc materiale ale antropologilor prin care își desființează ( direct și prin deducție logica) știința a căror cercetători sau profesori sunt ( dl Marius Turda este profesor la Oxford Brooks de istoria biomedicinei). Afirmația este corectă politic dar incorectă conform realității, opticii, medicinei, bunului simt.
Eu mă uit la un individ si îl identific ca aparținând speciei umane (cei mai mulți aparținând subspeciei Homo sapiens sapiens). Apoi îl identific ca fiind alb, negru, galben, brun, roșu ( nord-americanii), etc. Rasa și culoarea pielii sunt Realități Biologice Obiective. Mă uit si văd culori diferite. Dacă m-as uita mai în interior as vedea diferențe Structurale clare și clasificabile. Nu mă refer la doar la craniometrie. Dar sa rămânem la ceva clar: culoare. Tocmai pentru a preveni alte clasificări cu potențial distructiv ( arieni, mediteraneeni, teutoni, etc.) trebuie să acceptăm o clasificare benignă bazată pe culoarea pielii. Si dacă nu o denumim „rasă” cum as denumi-o ? Colorație ? Asta ar fi urat. Te uiți la culoarea pielii tale și știi ce ești. Sau, dacă ai dubii ești metis. O încrucișare intre două sau mai multe rase. Nici aici nu văd o problemă. Ești metis. Nu ești alb, nu ești negru, nu ești galben, ești metis. Ești ceva. Dar Nu ești alb. Nu ești nici negru. Trebuie totuși să fii ceva căci exiști si dorești a determina cărei rase aparții.
Nu mă puteți convinge să privesc o imagine a unui alb alături de un negru și să nu văd nici o diferență. Dacă nu o remarcați, vă pot recomanda un oculist ( cazul simplu) sau un neurolog ( partea lungă si periculoasă). Să nu îmi cereți să „fac abstracție” de ea. Rasele deci există.
De aici însă până la a afirma superioritatea uneia în fata alteia… drum lung. Să nu plecăm deocamdată pe el. Să clarificăm această evidentă. Ziua e zi, noaptea e noapte, albul e alb, galbenul e galben si negru este negru. Ok ? Mergem in continuare.
2. Amestecarea conceptelor de „rasa”, „etnicitate”, „superioritate”, „naționalitate”.
Domnia sa, pe parcursul a peste 140 de pagini afirmă că aceste concepte de rasă, etnie, naționalitate, civilizație sau cultură au fost bulversate si aranjate „măsluit” în a demonstra anumite idei preconcepute sau valide dar neargumentate. Afirmând, evident, o superioritate a unei nații sau rase. Ceea ce este discutabil si, in cele mai multe cazuri, eronat. Sunt in perfect acord cu opinia Domniei sale. Ceea ce nu înțeleg este cum de folosește exact aceleași confuzii in a demonstra contrariul : inexistenta „raselor umane”. Exact aceleași metode utilizate în ambele sensuri. In demonstrarea „superiorității” si „inexistentei”.
Totodată, nu putem să desconsiderăm niște poziții sau idei ale unor gânditori, antropologi, oameni politici doar pe baza efectelor ulterioare ale doctrinelor lor. Nu trebuie forțată o falsă relație de cauzalitate acolo unde nu există. Si chiar in cazul in care există o relație de cauzalitate nu putem ignora ipotezele, argumentările, dovezile si gândirea celor cu care nu suntem de acord, chiar dacă efectele sunt cunoscute.  Suntem cu toții de acord că nazismul lui Hitler a fost si eronat si creat pseudoștiințe. Cu toate acestea nu putem elimina in bloc, fără o analiză la rece, toate ipotezele acelei perioade si studiile sau ideile filosofice ale Germaniei interbelice si naziste. Aceeași manipulare ( uneori fină) in desființarea imensei majorități a „entuziaștilor” rasismului. Si anulându-i pe aceștia brusc anulăm însăși discuția peste timp legată de existenta raselor umane. Total eronat.
Ceea ce însă m-a bucurat si as dori să îl suspectez pe distinsul nostru compatriot de plăcută șiretenie: citarea surselor folosite, numelor autorilor, titlurilor lucrărilor școlilor pro-„rasiste” internaționale ( in special europene). Aceste mici citate ( desigur combătute de autor) iti trezesc atenția deoarece nu le știai. Si le notezi urmând a le analiza direct si fără interferente externe astfel încât să iți poți faci o proprie opinie. O lungă lista de gânditori asupra rasismului, a existentei raselor, filosofi, medici, antropologi, etnografi, oameni politici sau conducători. Daca adevărul reiese din confruntarea ideilor atunci, cu siguranță, trebuie să le dăm si lor cuvântul. Așa că… citiți, notați, căutați în anticariate sau în cărțile vechi scanate ( câteva postate chiar de mine). Să gândim noi înșine si să decidem ce credem.

Existenta sau inexistenta raselor umane îmi pare o întrebare fără scop. Nu poți ignora realitatea fizică. Rasele biologice există si ne este ușor sa le observăm. Ele nu sunt identice si au diferențe notabile. Si ele trebuie enumerate si clasificate.  Metisările există. Si accelerează. Este însă discutabilă teoria superiorității fizice, a potențialului cultural, creativ sau intelectual al unei anumite rase. Spun discutabilă și nu neapărat inexactă. Desigur aici intrăm pe tărâmul subiectivității si a incorectitudinii „politice”. Dar o zonă ce trebuie, cândva, cercetată și lămurită. Știința urăște „zonele albe”, zonele interzise cercetării.  
Dacă însă dorim să avem dreptul de a avea o opinie trebuie, înainte de a o formula, să ne adâncim în studiul rasismului și al antropologie. Iar cartea „Istorie și rasism” a compatriotului nostru „pierdut” prin Londra este cel mai bun punct în această căutare.



joi, 19 decembrie 2019

Despre principii. Principiile Drepte.

"All animals are equal, but some animals are more equal than others" - George Orwell, Ferma Animalelor.

Grotescul se ascunde sub cuvinte mari și sforăitoare care dau din coadă. Grotescul însă a încetat să mai fie observabil prin repetare. Dacă ai destul timp și destule "canale de comunicare" poți da o valoarea de aparentă normalitate unei aberații. Oricărei aberatii.

In acest caz fac referire la "pensiile speciale", "pensiile de serviciu" cum au fost denumite de magistrați pentru ei înșiși, într-o încercare de a se delimita de statutul de "special".

După ce eliminăm toate afirmațiile lipsite de sens și logică rămânem cu o realitate nudă, simplă și greu de argumentat:
- în cursul vieții, statul, prin contribuțiile sociale, ia o cotă din salariul tău și îl pune deoparte ca să ți-l returneze după pensionare;
- deși pare o practică veche "de când lumea", ea este de factură modernă și a apărut pentru a-i apăra individului interesele în fata propriei inconștiente ( neacumularea de economii în cursul vieții active);
- aici apare singurul principiu valid și ușor de înțeles : principiul contributivitătii. Câți bani a pus statul deoparte din contribuția ta, atâția bani vei primi înapoi ;
- statul însă ar trebui să folosească acele fonduri și să le înmulțească prin bună administrare, fapt ce te-ar pune la adăpost de eventualele inflații, devalorizări sau o unei vieți mai lungi decat media;
- pensia specială ( sau cea "serviciu") ignoră însă această evidentă afirmând că statul trebuie să dea o pensie mai mare decât rata contributivitătii. De unde ar trebui să dea statul această majorare ? Irelevant pentru magistrați sau potentați. Cine acoperă sumele în cauză? Ce și cine te-ar califica în fraudarea sistemului care funcționează pentru toată societatea ? Irelevant.
- magistrații și alte câteva categorii sociale ignoră această simplă logică și își autolegiferează inegalitatea. Judecând simplist este un furt din bugetul pensiilor declarat de către hoți ca fiind legal. Cine să declare injustețea furtului ? Profesorii de logică ? Creatorii de lege ( "legiuitorii" si parlamentarii ) sunt beneficiarii furtului. Toate "organele" sistemului juridic au fost prinse in furt: procurorii, judecătorii, politia, avocatul poporului, toate serviciile. Na de luptă cu ăștia.

Orice mică abatere de la un principiu, îl omoară. Prima "excepție" o generează pe a doua, pe a treia și excepțiile devin regulă generală sau doar a privilegiaților ( în acest caz, multi).

Revenind : cum propun "Specialii" să fie acoperite măririle de pensii ? Din ce fonduri ? Din fondul de pensii... al restului cetățenilor României.
Lipsă de empatie si de solidaritatea națională. Cum te mai poți tu califica în judecător al cetățeanului de rând tu fiind deja "special". Suferința sau modul de viată al cetățeanului "nespecial" nu îți este potrivită tu fiind... altfel. Altfel nu ar trebui să poată judeca. "Unul dintre ai noștri" ar spune americanii.

Aberația ajungând a fi contestată, privilegiații amenință și șantajează : blocăm sistemul juridic. Dar, pentru a da o aură de "logică" sau "legalitate" sunt forțați să dea și comunicate de presă.

Să le citim :
Consiliul Superior al Magistraturii - poziție legata de pensiile speciale ale lor, ale Magistratilor :

"Consiliul reiterează ferm că statutul magistratului impune ( ?????) acordarea pensiei de serviciu și a remunerației adecvate ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzută de art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Jurisprudența constantă a instanței constituționale a stabilit fără echivoc că independența justiției, ca garanție constituțională, include securitatea financiară a magistraților, care presupune și asigurarea unor garanții sociale, precum pensia de serviciu."

Ati găsit explicația logica ? Ati găsit măcar ceva ce ar putea identifica sursa banilor solicitați ? Eu nu. Se afirma "securitatea financiara a magistraților, care presupune și asigurarea unor garanții sociale, precum pensia de serviciu". Aceasta nu este însă asigurata prin salariu și sistemul normal de pensii ? Dar "securitatea financiara" a profesorilor ? A minerilor ? A vânzătorilor la taraba ?  A medicilor ? A măturătorilor ? A antreprenorilor ?

Sa încercăm și Tribunalul București:

„În cadrul Adunării Generale, judecătorii Tribunalului București, în unanimitate, au agreat să-și manifeste public și ferm dezacordul față de acest demers de natură a afecta grav independența justiției, înțelegând să susțină punctul de vedere exprimat de magistrații ÎCCJ, prin comunicatul de presă emis la data de 18.12.2019"

Discutam despre pensii nu despre "independenta justiției". Sau afirmați posibilitatea/ dorința șpăgii ?

Tristă țară în care inegalitatea este promovată, susținută și aplicată cu forța de însuși sistemul juridic care ar trebui sa apare... egalitatea...
Cum era scris în Constituție ?

"ARTICOLUL 16
(1) Cetățenii sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. "


Dupa 30 de ani de agresiuni, schilodiri, manipulări și aberații legislative, cred ca ar trebui revenit la o cercetare care să ducă la o noua Filosofie a Dreptului Romanesc.









duminică, 24 noiembrie 2019

O istorie in plina clarificare

La o editura ( care face o grămadă de imbecilități în ultima perioada, ex . :"Amiralul Horthy, regentul Ungariei" de Catherine Horel ) apare volumul Nicolae Iorga, Jurnalul ultimilor ani, 1938-1940.

Dupa 79 de ani de tăcere, putem auzi vocea lui Iorga clarificând o situație istorica extrem de grea pentru România. Texte inedite care nu au avut menirea a fi publicate, ridica un pic din valul care ascunde aceea perioada, perioada în care România pare sa cade într-un hău fără de fund.

Pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord, a Cadrilaterului, incredibila criza politica declanșată de dictatura carlista, trădările partidelor "istorice" și trădările Europei, atacul sovietelor.

Lectura trista și plina de învățături, de avertizări legate de  posibilul nostru viitor. Ceva ce a stat sa se întâmple ( și s-a întâmplat) și ce sta acum sa se întâmple, și se poate întâmpla. Mi-a fost greu sa o las din mana și , după un maraton de 10 ore am ajuns la sfârșitul unei cărți care mi-a mai luminat aceea perioada.

Însemnările sunt private, nu aparțin tiparului și exista un soi de jena în a le citi. Ceea ce dorea Iorga sa spună public, o făcea în ziarul pe care îl conducea și în conferințele radiodifuzate. Jurnalul este un document intim. Insa din necesitatea de a înțelege adevărul, uneori, intimitatea poate fi violata. Si aceasta este un asemenea moment. Un alt argument este ca într-un jurnal personal nu se strecoară minciuna sau moderația, ci doar ceea ce gândește autorul. Jurnalul este sincer.

Găsim un Iorga asa cum îl descriu contemporanii : arogant, orgolios, auto-suficient, răzbunător, purtând ranchiună și făcând, aproape zilnic, ceea ce astăzi numim "trafic de influenta". Găsim un Iorga pe deplin dedicat cauzei României și romanilor, luptei pentru afirmare națională si naționalistă, pentru susținerea ortodoxiei si a elementului național. Găsim un Iorga care se sacrifica pentru soarta tarii dar, doar în felul sau și asa cum dictează el. Luptând pentru cauza culturii si dedicându-si timpul ajutorării celorlalți. In același timp in care subminează pe orice si oricine i s-a opus, acum sau oricând aiurea în trecut. Nu se încurcă în sarcasm, Iorga ataca clar, direct si fără menajamente.

Ii vedem astfel desființați pe Gusti, pe Giurescu, pe Scriban, pe Herseni. Pe Armand Călinescu ( relație complicata ) pe Bratieni si... nimeni nu scapă de duritatea lui Iorga.

Nu ascund faptul ca unul din motivele mele a fost clarificarea relațiilor dintre Iorga și Codreanu Zelea. Ceva nu se potrivește în descrierile atât a celor de atunci cat, cu atât mai mult, a celor de acum. Este o fractura intre ei care, deși s-a produs înainte de 1938, creează încă evenimente. Unul dintre ele fiind condamnarea si apoi asasinarea Căpitanului în urma unei plângeri a lui Iorga. Si, peste doi ani, asasinarea lui Iorga de către Garda de Fier ( personal nu consider ca Garda de Fier a lui Horia Sima, sau orice a urmat evenimentelor din 1938, mai poate fi asimilata Legiunii Arhanghelului Mihai; Legiunea a fost asasinata din ordinul lui Carol al II-lea si a murit într-o margine de pădure. Ceea ce a mai continuat este doar rămășită, manipulare nazista, antonesciana și furie proletara).

Deși as putea doar recomanda cartea, sunt sigur ca putini o vor citi-o. Si atunci, pentru a va ridica nivelul de cunoaștere sau pentru a incita interesul, voi publica câteva extrase care privesc Legiunea, Căpitanul și asasinatele.
A nu se uita dușmănia profunda dintre cei doi în aceasta perioada. 

In anul 1938
" [...] 15 MART . Armand Călinescu-mi spune ca, precum era firesc, gardiștii sant foarte încurajați de izbânda hitlerista ( anexarea Austriei). Codreanu a trimes o telegrama lui Hitler, si anume prin cifra lui Fabricius. Primește deputații si face visite. Ai lui anunță ca in curând, ca la Moscova, vom fi puși la zid.
La casa Verde când sosește, se ridica steagul lui ! Cer ca neapărat sa fie înlăturat.
Comerțul legionar insa e în lichidare. Respectase formele legale. [...]"

"[...] 26 MART S-au închis restaurantele unde se adunau codrenistii. S-au arestat unele cuiburi. Nebunii din grupare cer "sancționarea" lui Călinescu, care nu se teme. [...] "

"[...] 27 MART Codreanu-mi trimete ptrintr-un automobil o scriosare de injurii in care, acusandu-ma ca i-am închis eu pravaliile (!) si citand un articol pe care nu l-am scris alaturi de un ordin circular al lui Călinescu, care nu exista, ma face, în frase rocambolesci, de o comica lipsa de inteligenta si incapacitate de a se exprima, "necinstit".
Pun apostila cuvenita, ca acela care mi-a trimes aceste randuri nesocotite ar trebui sa se gandeasca la crimele ce a facut si ce a provocat si ca numai prin pocainta, nemaiadunand primejdii asupra tarii sale, ar putea sa ispaseasca. Il voi urmari pentru ultragiu. O spun lui Armand Călinescu care ma cautase in zadar toata ziua. I se va presinta lui Codreanu de comisarul regal scrisoarea, batuta la masina cu iscalitura cu tot, pentru a-l intreba daca o recunoaste. Nu o va face, se va publica pentru a i se invedera lasitatea. Facand-o, va fi judecat in cel mai scurt termin. Am aratat lui Călinescu ca, in aceste conditii, nu mai e necesara arestarea. [...]"

"[...] 29 MART Colonelul Hotineanu la mine. A mers la Codreanu a doua zi des de dimineata. L-a gasit la Casa Verde, locuinta neingrijita si murdara. Era imbracat nemteste. Fara a-i da timp sa se gandeasca, i-a infatisat scrisoarea. A declarat ca o recunoaste. Ca sa fie sigur ca-mi parvine a trimes copii si prin fiul mieu Mircea, prin Schina. A iscalit recunoasterea in forma ce i s-a presintat. Puindu-i-se in vedere procesul, a aratat ca "ii convine". A glumit la plecare: " daca vine tot asa de amabil, sa mai pofteasca". Hotineanu i-a spus ca a doua oara va fi asa, dar, a treia, va putea sa fie rugat sa-l intovaraseasca.
El cunoaste si pe batranul Zelea, "un prost infumurat". Fiul e un inferior. crescut de tata ca sa joace acest rol. Abia se poate exprima. Nici el nu-si explica influenta ce exercita asupra unor oameni ca Manoilescu si Nae Ionescu. [...]"

[...] N. Gerogescu la mine. Toto orasul stie de Ministeriul presidat de Prezan, care s-a întors de la Paris cu avionul...
Cetim știrile de la Politie. Legionarii continua sa se adune in uniforme prin cate un restaurant. Titeica (!!) li-a ținut un discurs de aprobare cu prilejul așezării icoanei la Facultatea de Științe. Unde mergem, Doamne ! [...]"

"[...] 7 APRIL Dupa o lunga lipsa, apare Călinescu. Îmi spune ca, la instrucție, Codreanu a încercat sa strecoare scrisoarea sa ca fiind un simplu răspuns la un articol de ziar al mieu... [...]"

"[...] 16 APRIL La Văleni, Fiul meu Mircea îmi cere sa renunț la procesul contra lui Codreanu, care după noul cod penal ar trebui sa fie arestat. Cum nimeni de la guvern nu mai are nimic sa-mi comunice, consimt.
Trimet aceasta telegrama:

"Colonel Hotineanu,
Parchetul militar
București

Încredințându-ma din răspunsurile date la instrucție ca avocatul Corneliu Z. Codreanu nu-si da seama de faptele sale, anulez cererea de a fi judecat pentru scrisoarea trimeasa copilărește mie".

17 APRIL Hotineanu la mine. Aseară a fost arestat Codreanu cu 150 din ai sai. Politia tine secret locul detențiunii lui. S-ar dori ca eu sa continui procesul, care e marți.
Arat nu numai ocupațiile mele si starea de sănătate, foarte rea, dar si putina dispoziție de a lua asupra mea ceia ce nu cutează a face guvernul, care nu întreține nici o legătura cu mine. Cum s-au gasit îndemnuri la revoluție iscălite de Codreanu, care tratează de "mârșăvie" acțiunea mea si presinta pe bătrâni ca niște ființe "cu creierii uscați", pentru aceasta trebuie sa fie judecat, restul fiind doar in subsidiariu. Ii dau in scris explicațiile mele in aceasta privință, arătând ca si după scrisoare nu numai eu sant atacat, dar tot guvernul si in special ministrul de interne, care a ordonat închiderea restaurantului. Indic deci o amânare si o consultare. El găsește "prețioase" aceste declarații.
Aduce si o scrisoare a lui Averescu in care-mi aproba acțiunea si cere a fi chemat ca martur. Prima scrisoare a lui ar fi fost, crede Hotineanu, oprita de anturajul mareșalului. [...]"

19 APRIL Nu s-a cetit prima mea scrisoare. Codreanu a fost condamnat la sase luni de închisoare.

20 APRIL Armand Călinescu la mine. Nu s-a cetit telegrama mea pentru a nu influenta pe judecători. Imi arata ce s-a gasit la Codreanu si ai lui. Intre altele, lista informatorilor lui, pretutindeni, si la Statul Major, cu iscăliturile lor. Si dosare militare. O scrisoare in care Codreanu permite a se lua bani de la evrei, individual. Telegrama de felicitare către Hitler la Anschluss, prin Legația germana. Un raport de la Berlin. O adresa către hitleriști ca sa nu vorbească de războiu, caci își pierd aderenții de aici.
El, Călinescu. e hotărât sa meargă pana la capăt. [...]"

"[...] 27 Maiu De la București spre Venetia, dupa condamnarea lui Codreanu. [...]"

" [...] 3 IUNIE Zamfirescu-mi spune ca situația noastră la italieni e rea, desi momentul era potrivit pentru a ne impune. Cedam si ne umilim. E o lunga si grea moștenire. Totuși i s-a spus, in ciuda articolelor care glorifica pe blândul "martir" Codreanu, ca Italia nu înțelege a se amesteca in viata altora,- dar Ciano va vorbi de influenta in "regiunile danubiene si balcanice", menționând numai pe iugoslavi - si ca, din moment ce nimeni nu s-a ridicat pentru Codreanu, omul nu mai e interesant. [...]"

 Urmează alte zeci de adnotări ale lui Iorga asupra condamnării lui Codreanu. protestul lui împotriva condițiilor in care erau ținuti legionarii sau a relelor tratamente aplicate lor, vestea asasinatului si furia lui Iorga împotriva acestei barbarii.

Necunoscuta istoriografiei moderne ( oare necunoscuta pana acum ? ) este aceasta retragere a acuzațiilor lui Iorga. In mod practic, Codreanu ar fi trebuit eliberat imediat. Dar, dorințele regelui Carol al II-lea erau altele.

Iorga arunca, din mormânt, iarăși, o raza de lumina asupra istoriei și istoriilor noastre.
Adevărurile istorice, mai devreme sau mai târziu, ies la iveala. 

O carte ce merita citita.















duminică, 6 octombrie 2019

Orfanii de razboi

Restitutio in integrum.

Am acumulat, de-a lungul și latul anilor, sute de cărți vechi, arhive personale, antichități. Deseori am timpul sa le achiziționez, rar îmi găsesc timp sa le studiez. Cred ca doresc sa le dețin spre salvare. Si nu de puține ori găsesc diamante îngropate în vechile foi îngălbenite.

Unul dintre aceste cazuri este o poezie a unui Căpitan în Marina Regala, dl Marius Verbic, scrisa în data de 1 August 1924 la Galați. Nu am găsit mai multe date despre acest poet-căpitan și tare mi-as dori sa aflu mai multe despre el.

Pana atunci însă, un nou restitutio in integrum :

" Orfanii de război.."
Versuri ocazionale pentru serbarea Marinei militare - din 28 August 1924- recitate de D.. 
In folosul orfanilor Marinei. 

.I.
În iad de foc și de obuz, 
La Mărășești și la Oituz,
Muriră miile d'erei - 
Martirii marelui război.

.II.
Cu prețul sângelui lor sfânt, 
Udând al patriei pământ,
Atât de scump ei au plătit, 
Tributul neamului unit. 

.III.
Victorioși în groapa lor, 
Ne-au lăsat nouă, tutulor
Prin testament de militar, 
Distinul ROMÂNIEI MARI. 

.IV. 
Din lutul unde putrezesc,
Azi roditoare holde cresc, 
Iar pâinea care azi se frânge
E plămădită cu-al lor sânge. 

.V.
Atunci, gândiți-vă Români,
La slabe și micuțe mâni, 
Care se'ntind, care cerșesc;
La chipul blond și îngeresc. 

.VI.
Al celor ce-au rămas cu noi,
In urma marilor eroi;
La ochii blânzi care se sting,
Pe care lacrămi ii înving. 

.VII. 
De jale, foame și de dor
"Vai" au murit părintii lor
Dar al lor sânge elocvent

Ni i-au lăsat prin testament. 

.VIII.
Ei sunt ai noștri, ei sunt sfinți
Noi toți suntem ai lor părinți;
La fie care sân de mamă
Orfanul, locul său reclamă

A fi hrănit și alintat,
El are dreptul, câstegat,
De-al său părinte, ce-n război
Se prăpădi și pentru noi. 

.IX. 
Și pentru mândra noastră țară;
Și pentru largile-i hotară,
Și pentru ce avem mai sfânt,
În rostul nostru pe pământ. 

.XI. 
Dacă dinlutul lor d'eroi,
Ca Phoenix, renăscurăm noi,
S'or scula morții din mormânt, 
De nu vom da obolul sfânt. 

.XII. 
Și mângăere de părinti,
Orfanilor micuți, cuminți,-
De n'om scuti de-or ce nevoi
Orfanii noștri de război. 

.XIII.
Cu un sărut m
ângăetor
Să ștergem lacrimile lor;
De nu ne vom uita la bani, 
Uite-vor ei că sunt ORFANI.-"






 


 



Deconstructia unei manipulari ratate.

Mi-a părut atât de evidentă culpa celor de la Papaya / Emag în "scandalul" promovării lui Mihai Sora încât m-am abținut a comenta. Văzând însă reacția "boss'-ului de la Papaya am zâmbit amar. Slabă și submediocră tentativă de manipulare. Pare scrisă de un comunist "agitator în mediul rural".  Din păcate ea va avea un mare "succes" fiind perfect adaptată masei semidocte, cititoare de prefețe de carte, bune la bere artizanală din Centrul Vechi.
Să ne distrăm deci :

"Aveti libertatea sa nu va placa ce am facut. (Desigur că avem libertatea aceasta, de gândire. Dar nu ne-a fost redată de comunisti. Ea a încercat a fi cenzurată doar de către comuniști. Adică de cei pe care ii promovați. Libertatea însă de a altera istoria și a promova un colaboraționist comunist ca expozant al libertăților este revoltătoare. Este drumul prin care Stalin redevine "eliberatorul popoarelor" .)  Sa fiti tineri de stanga pentru care comunismul ramane o idee buna care a fost prost aplicata ( Dar eu când ii numesc neo-marxiști, lumea se irită. Din fericire autorul declară aici clar, cu subiect și predicat, susținerea comunismului.). Sa fiti sustinatori ai familiei traditionale ( Aici intervine deja penibila manipulare: noi suntem cei liberi care nu au votat familia tradițională, care sunt pro LGBTQRS+- etc, iar contestatarii sunt, obligatoriu, cei din susținătorii referendumului "familiei tradiționale", mistificate ca fiind pro-PSD. Cine nu ne susține este PSD și deci va lua M***. Începe vechea manipulare EI vs NOI atât de iubită de comuniști). Sa fiti nationalisti, ultra ortodocsi, corupti, iubitori de chiar el sau de preafericiti ( Si manipularea continuă prin alăturarea de termeni: dacă ești naționalist ești corupt, ultra ortodocs, manipulat de BOR. Pentru că doar "ultra-ortodocșii" sunt anti-comuniști. Ortodocși sunt pro-comunism, pro-LGBTQRS+, pro-USR, pro-ce-vor-ei.) . Sa credeti toate prostiile manipulate de gazi, ciuvici sau papahagi.( Daca ești împotriva noastră ești, obligatoriu, admirator al Antenei 3 sau a unor lichele politice. Vrei asta ? Daca nu, e obligatoriu să ne susții. "Cine nu este cu noi este împotriva noastră". Cat de simplist.)  Aveti libertatea sa comentati, sa criticati, sa faceti spume la gura, sa va dati cu parerea. Sa faceti glume, sa injurati. Aveti toate libertatile posibile. Pana la urma, e doar o campanie care a indraznit sa vorbeasca despre drepturile voastre. ( Si aici totul se concentrează în jurul "drepturilor noastre". Pe care comunismul le apără. Dreptul de a prezenta și promova public un colaboraționist al PCR și apropiat al torționarilor României ca fiind promotorul libertății. Dreptul de a mistifica adevărul și a ignora realitatea faptică, dovedită prin acte semnate de dl Sora. Micul semidoct împrumută ceva ce a auzit la o bere ,după câteva shot-uri, declarația lui Ion Rațiu -vehement anti-comunist- : „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“. Mai mult el, comunistul declarat, se erijează în garantul drepturilor noastre. Istoria ne arata însă altceva vis-a-vis de comunism și drepturile democratice.)
Dar nu aveti dreptul sa aruncati cu noroi in acest batran domn de 102 ani, care a protestat in frig pentru ca voua sa nu vi sa ia din aceste drepturi. ( Climaxul revoltei duce în bătrânelul de 102 ani, care a protestat în frig pro-USR, pro-neo-marxism, pro-nesupunere civica, pro-ce-crede-el. Acum vedem ca pro-comunism. Ceea ce pare in regulă. Adevărul și realitatea istorica trebuie suspendata pe motive de .. vârstă. Nu pot uita de un oarecare torționar, unul dintre capii/inițiatori ai oribilelor lagăre de exterminare comuniste, general de Securitate, Alexandru Nicolschi, născut Boris Grünberg, care era și el un batranel linistit intr-un apartament de lux din Bucuresti, cu o pensie imensa, deranjat de foștii deținuți politici. Faptele penale se pot prescrie ( nu și acestea), dar Istoria, Adevărul și Realitatea nu se pot prescrie, schimba. Chiar dacă ești plin de influenta, dacă ai partide politice, dacă ai edituri, agentii de publicitate și umpli spatiul public cu mesaje. Adevărul este simplu, bazat pe dovezi și apartinic.)   Nesimtitilor!" Aici musai sa ma declar "nesimtit".

In rest, s-a discutat destul pe baza acestei aberatii, s-au oferit dovezi, documente care atesta realitatea, declaratii ale supravietuitorilor. Nu mai revenim asupra lor. Caci cine doreste sa afle adevărul o poate face foarte usor.

Marxistul de azi însă urmează ( de cele mai multe ori fără sa știe, fiind incult și neavând răbdarea a-l citi pe Marx), sau este manipulat sa urmeze, cele trei  criterii determinante pentru definirea unei (noi) clase sociale:
- 1. locul în cadrul raporturilor de producție (rol în producția, circulația și distribuirea bogățiilor);
- 2. participarea la antagonismele sociale (care se manifestă în lupta pentru puterea politică);
- 3. conștiința de clasă.

Noua clasa sociale neo-marxista.
Vae victis !




Unind puncte pe hârtia memoriei.

  Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...