Vorbe din popor.

Exista o sensibilitate ciudată, exotică, crudă și atât de puternică în omul simplu, omul apropiat de originile sale și de originile pământului. O sensibilitate care cu greu ( dacă o face) își găsește cuvintele potrivite. Poate din aceasta cauză foloseau fluierul sau cuțitul care sculptează o măciucă. Cuvintele veneau greu.  Din această categorie...   .

"C-așa merge de frumos, Gândești că scrie pe jos.".

Admirația scrisului, respectul actului de cultură, valorizarea absolută a intelectului și a intelectualului. Scrisul ca formă absoluta a frumuseții, a gingășiei. Uimirea în fata miracolului scrierii. Țăranul român a fost de o profunzime puțin înțeleasă... atât în frumusețe cât și în abisuri. Frânturi din aceste suflete zbuciumate găsim în Rebreanu, Sadoveanu, Marin Preda.  


"Multe stele sunt pe cer,
Care toate-n ziuă pier;
Şi mai mari şi luminoase,
Nu-s ca mândra de frumoase;
C-aşa merge de frumos,
Gândeşti că scrie pe jos."

Sunt sigur că acest filon mai există...doar că nu mai știu să îl găsesc.  

( "Antologia de poezie populară" întocmită de Lucian Blaga)

 

Perseverenta anchetei

Discutând cu cineva despre o ancheta în desfășurare îndreptată împotriva lui, mi-am amintit un vechi banc. 

Doctorul către pacient:

- Fumezi? 

- Nu. Nu am fumat niciodată.

- Consumi alcool? 

- Nu.Nici măcar o bere acolo....
- Mănânci mâncăruri grase, la ore nepotrivit ?
- Nu, sunt vegetarian de 5 ani.

- Nu mai rânji ca un cretin.Tot îți voi găsi ceva!

Dieta epicureica

"Toate poftele care nu duc la durere, dacă nu sunt satisfăcute nu sunt necesare, ci au pornirea ușor anihilabilă, dacă cele dorite sunt greu de procurat sau dacă dorinţele par că ne vor dăuna. Şi în dorinţele naturale acelea care nu duc la suferinţă când nu sunt satisfăcute, dar sunt urmărite cu pasiune, se datorează tot unei opinii iluzorii, şi dacă nu sunt înlăturate, nu-i din pricina naturii lor proprii, ci din pricina părerii iluzorii a omului." -Epicur

Revin ( obsesiv) asupra filosofiei epicureice și asupra anatemei aruncate asupra ei din perioada Evului Mediu. Să nu uităm că Platon a dorit să ardă toate operele lui Democrit ( alt filosof atât de iubit de mine). Biserica, în perioada Evului Mediu, Evului Întunecat, a încercat să șteargă din cultura universală sute de filosofi în încercarea de a crea o strictă doctrină idealistă. Din fericire nu au reușit pe deplin.
Dieta epicureică este blândă, este logică, este asumabilă. Este lipsită de asperitățile și duritatea stoică. Este însă recomandată unor persoane evoluate, în drumul spre ințelepciune.

Insă, atât pentru societate cat și pentru tineri sau cei pe zona de început a drumului spre gnosis, susțin și recomand Stoicismul. Este un medicament mai amar dar care ar putea vindeca o societate derutată, care și-a abandonat principiile morale, etice și religioase.

In fata unei alegeri intre binele social și plăcerea unei înțelepciuni domoale ,( cu imensă durere în suflet) as face un rug din lucrările epicureice și hedoniste.

Binele social suprapozitionat plăcerilor fine, intelectuale ale individului.

"În mine sălășluiește ceva care vrea binele. Numai dintr-o neînțelegere cred că-mi doresc mie binele. Dorința binelui, care sălășluiește în mine, nu poate să-mi dorească binele numai mie. Dorinţa binelui este glasul lui Dumnezeu, care doreşte binele tuturor." -Lev Tolstoi

Educatia. Impotriva șireteniei

Aristip ne dădea povețe bune. Păcat că de 2000 de ani nimeni nu le ascultă : "Abilitățile naturale fără educație sunt precum un pom fără fructe".
Dacă doar am reuși să ne reconectăm cu gândirea filosofică antică ( nu am speranțe încă să ne conectăm la filosofia modernă) am redescoperi frumusețea lumii și acea înțelepciune pe care am putea-o opune șireteniei și vicleniei care acum domină lumea.

 

Existență si imaginar.

Notio mentis creata existentiam non involvit.
Conceptul creat de spirit nu implică existență.
Gottfried Wilhelm von Leibniz

Ca un exercițiu mental să înlocuim cuvântul "concept" cu : iubire, agresiune, ură, succes, proiect, afacere, s.a.m.d.
Spiritul imaginează, acțiunea creează. Ceea ce merită creat și, mai ales, ce poate fi creat. Creația ca ultim prag înaintea desăvârșirii. Creația ca măsură a omului creator, Homo Faber.
Frustrările generate de neînțelegerea acestei evidențe au sfâșiat istoria lumii.

Sarpele timpului.

" Timpul nu are nici o valoare. Uneori îți prisosește un ceas, altă dată îți este insuficientă o amiază. Ritmul este dat de viată și de necesitate, nu de clepsidră. Trăiește în umbra clepsidrei doar efemerida. Măsoară-ți timpul în viață trăită."

Damaschinus Epicureanul - Manuscrisele din Pela.

Ataraxia epicureică

[...]Dulce-i , când marea umflată o zbuciumă vânturi turbate,
Tu să te uiți de pe țărm cum în valuri se chinuie altul...
Nu c-ai simți bucurie când suferă cel de aproape,
Dar e plăcut să privești de ce rele ferit ești tu însuți.

Dulce-i de-asemeni să vezi încleștările marilor lupte
Orânduite pe câmpuri, dar parte să n-ai de primejdii:
Totuși nimic nu-i mai dulce ca viata în locuri senine
Sus in-nălțime-ntărite de cei înțelepți prin știință
Si de aici să privești la mulțimea de jos care umblă
Nedumerită, cătând la întâmplare o cale în viată,
Toți vrând să treacă drept genii, cu toții năzuind la noblețe,
Ziua și noaptea luptând cu o râvnă ce tihnă nu știe,
Ca să ajungă la culmi de putere ori de avuție.

De rerum natura - Lucretiu (2.1-13)

Continuând...

De ce continui de ani de zile să scriu aceste digresiuni ? Răspunsul l-am regăsit în Seneca:
" Preceptele, zic eu, sunt ca semințele: dau rod puternic, chiar dacă sunt micuțe." 

Totodată lupt împotriva uitării. Uitarea de către mine și uitarea sau necunoașterea celorlalți. Însă nu am reușit să mă "atașez" de "celalalt", de cititor. L-am presupus inexistent sau doar vremelnic interesat. In definitiv ar trebui să scriem doar pentru noi, restul fiind doar o potențialitate care nu ar trebui să ne preocupe. Când devii (prea) preocupat de cititor devii sclavul lui. Trebuie să te moderezi pe tine pentru a-i da lui ceea ce vrea el. Cioran a scris sute de gânduri împotriva acestei apucături care îl distruge pe cel ce scrie. 
Ceea ce însă ne arată realitatea este că, în adânc, tânjim după cititor. Semințele au nevoie de sol pentru a inflori. Plantând în neant nu vom obține nimic.
Calea de mijloc....

Inventandu-ne lumea

Daca pictorul vrea sa vada frumuseti care sa-i starneasca iubirea, el este stapan sa le creeze. El poate crea taramuri locuite si pustiuri, locuri umbroase si intunecate.
Egli n’e signore e dio, el este stapanul si zeul lor suveran.

Da Vinci 

Iepurasul de Paste ? (rep.)

Traditia Iepurasului de Paste pare un pic suspecta deoarece ( din ceea ce stiu ) in Israel nu prea exista/existau acum 2000 de ani, iepuri.  Iepurele nu apare ca personaj mitic in povestirile, legendele orientale ci pare/este un personaj al culturii europene.

Sa sapam insa in aparitia acestui motiv/simbol : iepurasul de Paste.
Gasim iepurele insa in foarte multe biserici medievale. Motivul este ( mda..devine plictisitor dar asta este evolutia culturii europene) regasit in Grecia antica unde mai multi filozofi ( nu am spus niciodata ca nu au spus multe idiotenii ), printre care Pliniu, Plutarch, Philostratus, credeau ca iepurele este hermafrodit. Deci se putea reproduce fara sa isi piarda virginitatea ! Deci iata imaculata conceptie. Iata cum iepurele se alatura imaginii fecioarei Maria.

Dar clericii medievali nu au facut doar sa transmita vechile credinte ci le-au modificat, au rescris ce nu le convenea si au generat "adevaruri". Printre legenedele promovate astfel apare una in care un iepure mic a asteptat trei zile in Gradina Ghetsimani intoarcerea lui Isus. In dimineata zilei de Paste, Isus s-ar fi intors in gardina preferata unde a fost intampinat de prietenul iepuras.

Explicatia asta sau explicatia pagana : in majoritatea culturilor europene iepurele apare ca un simbol pagan al fertilitatii (dar ei vazusera ca iepurele face si sex si are si multi pui) . Fertilitate care este sarbatorita in aceeasi perioada a anului, dupa terminarea lucrarilor de primavara.

Frumusete...

Cleopatra se îmbãia în lapte de mãgar.
Mary, regina Scotiei, fãcea baie în vin.
George Sands folosea lapte de vacã şi miere.
Regina Isabeau a Franţei  folosea si ea la lapte de magar, precum şi la un amestec bizar de creier de porc mistreţ şi gonade de crocodil, cu care îşi masa pielea.

Timp de mii de ani femeile s-au otrãvit încet-încet purtând drept machiaj ceruza, sau mai exact, carbonatul bazic de plumb, o pulbere mortalã. Ba mai mult, rujul cu care îşi dãdeau pe buze conţinea mercur, care conducea la dificultãţi în timpul naşterii sau la avort.

Dar înainte de a critica ce fãceau femeile în trecut de dragul frumuseţii, sã ne amintim cã milioane de oameni îşi injecteazã anual feţele cu toxine botulice pentru a scãpa de riduri.
Poate cã istoria este bizarã, dar la fel sunt şi oamenii.

 

(historia.ro)

Pet shop. Explicatii.. ( rep.)

O explicatie a numarului in crestere a animalelor de companie a fost formulata de Francis Bacon acum peste 400 de ani :

" Tendinta spre bunatate este imprimata adanc in natura umana, in asa masura incat, daca nu poate fi orientata spre oameni, ea se va indrepta spre alte fiinte vii". 

Intrebarea care insa nu ne va da pace este: de ce ne este din ce in ce mai greu sa ne orientam bunatatea spre alti oameni ? De ce atatea servicii, ONG-uri, comitii si comitete de protectie a animalelor si nu a semenilor nostrii aflati in situatii mai degradante decat acestea ?

Revenim oare la dictonul latin : Homo homini lupus est ( Omul este pentru om lup/pradator). Dictonul a fost prima data cunoscut in lucrarea "Asinaria" a lui Paulus ( aprox 195 e.n).
Desigur insa ca Seneca tine sa il contrazica spunand ca "omul este sacru pentru om". Mereu i-am suspectat pe stoici de idealism.

Ca sa faca pace, Hobbes ( in lucrarea De Cive -1651) afirma : " Ca sa vorbim impartial, ambii au dreptate; Omul pentru Om este un fel de zeu; si Omul pentru Om este un fel de lup. Prima este adevarata daca privim oamenii intre ei ca cetateni iar a doua daca privim orasele ( tarile) intre ele". 

Hobbes o fi avut dreptate in 1651. In 2003 ( dar si in 2015) omul este lup pentru alti oameni la orice nivel. Mai putin in propria haita. Degradarea este evidenta si nu voi insista pe evidente.

Salvandu-ne ( rep.)

Una dintre cele mai placute lectii de viata, de intelepciune voioasa, care ma incanta de fiecare data cand mi-o re-amintesc. Si o fac destul de des cand am intalniri cu ONG-uri, asistenti sociali, eco-antreprenori sau functionari publici necorupti de sistem. 

Pe malul oceanului un uragan a aruncat mii de stele de mare care incep sa moara sub dogoarea soarelui. Pe faleza trec doi barbati facandu-si plimbarea de dimineata. Unul dintre ei se opreste des si arunca cate o stea de mare inapoi in mare. Apoi inca una. Mai merge, mai arunca. 
Celalalt intrigat si grabit, il opreste :
- Ce faci aici? Sunt milioane de stele de mare aruncate pe tarm ! Vrei sa le arunci pe toate inapoi in mare ? Deja au inceput sa moara ! Este imposibil sa le salvezi pe toate ! Esti nebun !

Binevoitorul ii raspunde insa calm :
- Ma intreb insa care este parerea stelelor de mare pe care deja le-am aruncat inapoi in ocean. Oare si ele ma considera nebun ?

Stop smiling start thinking. Now. Postarile mele nu sunt menite a va distra ci a va destupa mintea infundata de tampenii. 

Excesele barbatilor .... ( rep.)

Femeile au multe opinii legate de excesele barbatilor. Dar pe acestea am invatat sa le ignoram. Mai greu este sa ignoram opiniile altor barbati. Un vechi proverb chinezesc spune ca :
-Exista doua tipuri de barbati buni : cei morti si cei care inca nu s-au nascut. 
Asa cum deja v-ati prins, dispretuiesc pseudo-filozofiile asiatice deoarece nu s-au ridicat deasupra intelegerii unui copil de 11-12 ani. Filozofii naive si retardate care, si asta nu este de mirare, castiga teren in ziua de azi. Omenirii de astazi ii este greu sa si pronunte 40% din cuvintele filozofiei europene. Un alt imens avantaj al "filozofiilor orientale" este faptul ca incap intr-o poza care poate fi pusa pe Facebook. Revenind asupra subiectului insa , filozoful italian Giambattista Vico scria prin 1730 :
- Barbatii mai intai simt necesitatea, apoi cauta utilitatea, pe urma nazuiesc la confort, mai departe se delecteaza cu placerile, in continuare se dedau la lux si in cele din urma innebunesc si isi irosesc substanta. 
Deci, pe scara lui Vico, unde ai ajuns si ce urmeaza in viata ta ?
PS : Eschil :
"Zeus, auzi-ne ! Indeparteaza excesul barbatilor.... Favorabil cauzei femeilor,  reinnoieste legenda bunatatii tale! "

Un animal ciudat ( rep.)

"Toate animalele cu exceptia omului stiu ca principala menire a vietii este sa te bucuri de ea - si ele se bucura atat cat le permit omul si celelalte circumstante"
Samuel Butler - Destinul oricarui trup, 1903 

Principii hedoniste ( rep.)

Potrivit lui Jeremy Bentham (via Onfray) valoarea placerilor si a chinurilor poate fi examinata in lumina a sase criterii...
Primul criteriu: Intensitatea- Superioritate a placerii vii asupra unei placeri de intensitate mai slaba. Nimeni nu poate spune cata importanta cantitativa are ceea ce resimt eu. Intensitatea da un anumit nivel pe o scara, ea constituie un fel de abscis intr-o schema hedonista. O noapte nebuna vs un zambet pe strada ?
Al doilea criteriu: Durata. Superioritate a placerii lungi si durabile asupra unei placeri trecatoare. Ca si cantitatea, si aici avem subiectivitatea in experimentarea cantitatii de timp resimtite de un anumit trup. O lunga poveste vs one night stand ?
Al treilea criteriu : Certitudinea. Superioritate a placerii probabile asupra placerii improbabile. Aici e destul de evident :) Take her..Angelina is married already !
Al patrulea criteriu: Amploarea. Superioritate a unei placeri impartasite de mai multi asupra placerii solitare. Da, poti sa ii dai o conotatie sexuala..si tot vei fi de acord cu mine.
Al cincilea criteriu: Fecunditatea. Superioritate a placerii inductoare asupra placerii limitate ca efecte in timp - a se prefera prima noapte de dragoste pentru promisiunile-i potentiale tuturor celorlalte care vor urma, cu realitatile lor prozaice. E scris "pentru" nu "impotriva" ,"in ciuda"...deci probabilitatea unor efecte in lant induse de o placere declansata.
Al saselea criteriu: Puritatea. Superioritate a satisfactiilor care nu costa nimic asupra placerilor platite scump. Placerea este cu atat mai pura cu cat nici o neplacere nu se amesteca in ea sau cu cat nu este platita deloc, ori foarte, foarte putin, cu o neplacere.
Acum zi tu... incep totusi sa iti placa hedonistii si epicureicii ... da' n-am terminat.

Si tu Sir Newton ? (rep.)

Desi initial era incantat de superba simetrie a sistemului solar, Sir Isac Newton a inceput sa aiba indoieli vazand tendinta unui asemenea sistem spre instabilitate /entropie . In loc sa se adanceasca in studiul sistemului dar si pentru a calma spiritele a propus a aberanta teorie : Dumnezeu intervine periodic in sistemul solar re-aranjand orbitele planetare.

Nu este insa de mirare ca Leibnitz avea sa il critice agresiv pentru aceasta pseudo-teorie intrebandu-se de ce dumnezeu nu reglase bine orbitele de la bun inceput daca asa stau lucrurile ?

Critica mea impotriva acestei aberatii a lui Sir Isac Newton ar fi insa formulata astfel: "Ii sacrificam ratiunea lui Dumnezeu". Citandu-l pe Ignatiu de Loyola.

Acel moment ciudat cand ateii devin religiosi si sfintii dau glas ratiunii impotriva misticismului. 

 

Absenta iadului ( rep. )

Dintr-un sondaj al BBC am aflat ca 52% dintre britanici cred in rai. Totodata, doar 32% cred in iad.
Aceasta diferenta ma pune pe ganduri. (Neavand acces la toate datele studiul/sondajul ma intreb daca restul de 48% sunt atei sau agnostici ? Aceasta cifra mi-ar reda sperantele legate de viitorul Europei).

Aparent 20% dintre cei care cred in rai nu cred si in iad ceea ce ar duce la o simplificare a vietii ( dpdv religios): nu conteaza ce faci, tot in rai ajungi caci nu exista alt ceva. Fie o alta religie/schisma crestina apare, fie hedonismul are deja 20% din populatie. Fie religiile nu au reusit sa rezolve frica de moarte, singura explicatie/justificare a existentei oricarei religii.
"Anxietatea de dezintegrare" ar spune Kohut.

Aceasta opinie imi aduce insa aminte de o foarte frumoasa poveste a lui Borges, Discul. In care apare un obiect magic, Discul lui Odin, care are o singura fata. Poveste scurta, meditatie lunga, merita citita. 

Simpatica a fost abordarea cardinalului de Bernis (care evident credea in ambele) care a afirmat ca ii place " paradisul pentru climat si infernul pentru societatea aleasa". Nu, nu Mark Twain a spus asta.

Intelegerea viselor....

La miez de noapte Nastratin a trezit-o în grabă pe nevastă-sa, rugând-o să-i aducă ochelarii.
- La ce-ți trebuie ochelarii acum în puterea nopții ?! îl întrebă femeia somnoroasă.
- Am avut un vis plăcut, răspunse Nastratin, dar unele lucruri nu le-am putut desluși bine prin întuneric. de aceea și am nevoie de ochelari.

Autodevorare

"Cine a fost vreodata atat de tare ranit de dusmanii sai pe cat a fost de propriile sale placeri ?"

Seneca