Statueta cu vas pe cap. Cultura Gumelnita

 

Cultura Gumelnița.

In acest eseu îmi voi îndrepta atenția asupra unei statuete aparținând culturii Gumelnița, „Statueta cu vas pe cap”. Piesa a fost descoperită în anul 1963 în zona șantierului arheologic Măgura Gumelnița și este unica in istoria neo-eneoliticului european.

            Cultura Gumelnița este într-un con de umbră nemeritat. Ea este (alături de culturile Ariușd-Cucuteni-Tripolie) una dintre cele mai remarcabile civilizații din a doua jumătate a mileniului V îChr. Denumirea culturii apare prima dată în anul 1922 în cadrul scrierilor creatorului școlii arheologice românești, prof. Vasile Pârvan dar numele care va consacra această cultură și care își va pune toata energia în slujba ei este profesorul Vladimir Dumitrescu ale cărui lucrări sunt încă de actualitate pentru cercetarea istorică.
            Cultura Gumelnița în România se suprapune cu aceea a culturii Boian in Muntenia iar cercetări si dovezi moderne ne arată extinderea acesteia in spațiul dobrogean (vezi și „Cultura Gumelnița in Nordul Dobrogei”- Cristian Micu), sudul Basarabiei, partea orientală a Bulgariei, ajungând pană la Marea Egee. Dar „constatăm că centrul regiunii pe care se dovedește a fi existat civilizația Gumelnița - dar desigur nu centrul geometric, ci centrul spiritual, dacă putem spune, a fost fără îndoială Dunărea inferioară, dela răsărit de Olt și până aproape de vărsare.”( curs din anul 1930- profesor Vladimir Dumitrescu- Universitatea București).

            Cultura gumelnițeană are specificitățiile ei intrinseci. Unele ușor de identificat si documentate (ne ferim a spune „bine documentate” căci întreaga cultura gumelnițeană este incredibil de slab cercetată în ciuda materialelor arheologice suficiente) cum ar fi așezările de tip tell situate în jurul unor resurse naturale necesare prosperității așezării, în vecinătatea unor cursuri de apă potrivite activităților agricole, creșterii animalelor, vânătorii si pescuitului. Așezările sunt totodată localizate în zone ușor de apărat ( terase, ostroave, istmuri) ulterior întărite (sau nu) cu sisteme create de apărare. 

Piesa în discuție apare bine documentată în primul (si singurul) catalog al sculpturii eneolitice ( in aceea perioada din „Muzeul Raional Oltenița”), planșa V.

            Statueta cu vas pe cap este aproape întreagă si are o înălțime de 22,5 cm. Datarea făcută o plasează în jurul anilor 4.400-3.950 îChr. Piesa a suferit o puternică ardere ulterioară creației, fiind astfel deformată si crăpată. Piesa are două fețe, capul ( oarecum exagerat în comparație cu restul corpului) indicând o dualitate a unei reprezentării, dualitate remarcată în mai multe artefacte ale aceleiași culturi descoperite în același sit. Cele două fețe au nasuri puternic evidențiate, nările clar definite iar gura sugerată printr-o linie orizontală cu gropițe. Ochii nu sunt desenați dar, la o examinare atentă se observă două depresiuni în zonele oculare. Urechile sunt străpunse de cinci găuri (?). Gâtul se continuă cu o rochie de tip cloche prin care străpung, în afară, sânii.  Aceasta rochie este decorată cu fascicule drepte, delimitate de dungi albe, si a fost colorată cu roșu-ocru. De altfel se remarcă existența si utilizarea culorii albe (brațe, rochie, față) putând afirma astfel că întreaga statueta a fost vopsită inițial. Partea de jos a statuetei nu a suferit aceeași ardere secundară care a deformat partea superioară și ne dă indicații asupra imaginii ei în ansamblu, înaintea deteriorării.

            Sculptura este greu de integrat în seria celor ce exprimă o divinitate (matriarhală) sau statuetelor mistico-magice. Reprezentările de acest gen sunt numeroase și sunt ușor de identificat. Spre deosebire de acestea, „Statueta cu vas pe cap” pare o operă de artă, creată pentru a încânta văzul, a aduce plăcere si a defini o activitate recognoscibilă. Stilizarea nu este în zona abstractizării, nu avem nici o încercare de redare fidelă a realității, avem o sculptură plăcută, menită a încânta, a da substanță existenței, vieții, realității imediate denotând o viață liniștită a membrilor comunității. Obiect de artă susținând probabil focul, opaiț menit a duce lumină în camera și în sufletul privitorului.

            Obiectele culturii gumelnițene (și nu numai ele) ar merita o cercetare interdisciplinară căci, acolo unde arheologii nu văd frumusețea sau utilitatea, artiști plastici sau psihologi ar putea identifica cu mare ușurință importanța acestor sculpturi vechi de peste 6000 de ani. O altă cercetare interdisciplinară ar putea evidenția și face lumină asupra gradului de „dezvoltare” al unor civilizații preistorice prin însăși existența „obiectelor de artă” si a Artei. 

 

Bibliografie :
1.        Catalogul sculpturilor eneolitice din Muzeul Raional Oltenița, Silvia Marinescu-Bilcu si Barbu Ionescu

2.        Omul in statuetele neolitice din RPR, Vladimir Dumitrescu 1961

3.        Semnificația și originea unui tip de figurina feminina descoperita la Rasl 1957, Vladimir Dumitrescu,

4.        Plastica antropomorfă și zoomorfă gumelnițeană, Radian Romus Andreescu

5.        Figurinele antropomorfe din epoca neolitică, E. Comșa, 1995,Bucureşti.

6.        Extras dintr-un curs ținut în anii 30 la Universitatea din București, de către profesor dr. docent Vladimir Dumitrescu

 

Altruismul in vremuri de pandemie

Zilele trecute, neînțelegând fenomenul, am avut câteva postări sarcastice vis-à-vis de persoanele care poartă masca de protecție sub nas. Deci o majoritate care își țin trompa liberă pentru a respira. Astăzi am realizat însă că m-am înșelat: ei nu sunt proști ci Altruiști. Căci doar un altruist poate să poarte masca pe gură, prevenind astfel o posibilă infectare a Celuilalt, purtând grija aproapelui sau doar creându-i un sentiment de securitate, alegând să nu se protejeze și el. Căci masca purtată corect ar acoperi și nasul, implicit l-ar apăra pe purtător de posibila infecție contactată pe calea aerului.
Ei sunt Altruiști și curajoși, indiferenți in fata pericolului.
Dacă ar fi egoiști ar purta masca doar pe nas, respirând pe gură , lăsând posibilitatea de a tuși și infecta alte persoane.

Un gând răutăcios îmi tot dă târcoale râzând sardonic : “ sunt doar idioți, mon cher”. Gând netrebnic… ce nu înțelege noblețea morală a altruistului ( “mon cher.. ăia nici nu înțeleg cuvântul altruist” – gând netrebnic… ).

 

Aristocratia semidoctului.

Semidoctul, ca si prostul, are, in străfundul golului minţii sale, conștiința inferiorității lui. Nu o recunoaște, nu înțelege de ce este frustrat, este ceva ce ii irită amigdala cerebrală. Este poate o rămășită a frustrării simțite in copilărie când vedea admirația umilă din ochii părintelui ( gestionar cu două Dacii, una cu număr par, alta impar, a doua „câștigată” la Loto căci atunci funcționa legea 18) când venea in aprozar „Domnu’ doctor”. Este amintirea refulată a zecilor de ani când a tras de un cinci la toate materiile dar când colegii din primele bănci răspundeau la toate întrebările (da’ in pauză le arăta el lor). „Prostul nu e prost destul daca nu e fudul” spuneau romanii autentici ( corporatiștii copiază de undeva de „pe net” un fâs spus de Bertrand Russell :„Sursa fundamentală a problemelor este că în lumea modernă oamenii proşti sunt încrezuţi, iar cei inteligenţi sunt plini de îndoieli“).

Dar semidoctul, proasta clasei si întreaga ei pătura socială au pus mana pe putere. In vidul economic, politic si ideatic post-revoluționar s-au ridicat „cei care au dat din coate”. Bișnițari de coltul străzii, curve de lux, șmenarii de curtea blocului au priceput economia „capitalistă” cu repeziciune si au devenit becalii epocii contemporane.

Frustrarea însă nu ii dă pace nici in Gucci sau D&G ( musai scris mare „să să vadă valoare”). El vrea să acceadă sus la nivelul domnului doctor. Si prostul inventiv se „reinventează” ( ce îmi e dragă limba de lemn a corporatiștilor ). Si prostul devine :

Din bucătar – Master Chef

Din croitor – Fashion Designer

Din secretara – Asistent Manager

Din coafeza – Hair stylist

Din manichiurista – Salon stylist „ Manipedi dear”

Din vânzătoare – asistentă vânzări

Din gestionar – Shop manager

Din paznic – Security / Body Guard

Din paznic de noapte – Night security

Din curva proasta – Liber gânditoare intr-o relație complicată

Din barman - bartender

Din curva de hotel – escortă

Din recepționer - front desk officer

 

Au americanii o vorbă simplă si frumoasă : dacă umblă ca o raţă, măcăne ca o raţă, arată ca o raţă.. cel mai probabil este o raţă.
Sau o proastă. Sau un incult.
Lasă ba că merge așa… fără număr dom’ „siio”.

Adăugați o legendă

 

Posmagii

- Pe scara de la 1 la 10, cât ești de leneș?
- Scara?
- Ce-i cu ea?
- E rulantă?

Fracturi comunicationale.Pokerul, hotul si poporul.

Mesajele opoziției ( politice, societății civile urbane etc) rămân fără ecou în rândul poporului și a majorității populației. In ciuda acestei evidente, prostia comunicațională continuă. In anul 1994 am făcut primele cursuri de management politic ( cursurile organizate de Free Congress Foundation - aka Republicanii US). Prima lecție ( eram antrenați să putem contracara politic FSN-ul) era : nu vorbiți cu alegătorii voștri . Nici cu ai lor. Vorbiți cu cei care nu sunt deciși sau cu cei letargici pentru a-i aduce la vot.
Mesajele actuale ale opoziției ( și a unei părți a intelectualității, intelectualitatea înregimentată) nu produc efecte și una din cauzele ( multiple de altfel) ineficientei este slaba înțelegere a mentalității actuale a masei populare.
Exemple de comunicare greșită în ultima perioadă :
- moaștele aduse de dna primar Firea. Si masa populară va fi oripilată de asa ceva ? V-ați adresat cui ? Ateilor ? Cred că ei deja sunt in tabăra voastră. Prin aceste mesaje de un sarcasm ( uneori grobian) ați întărit poziția atacată.
- fraudarea Fondurilor Europene. Pe bune ? Nu ați remarcat opinia populară în care Europa ne fură și ne jecmănește ? In care OMV, Schwein- hoffer ne fură pădurile ? In care italienii și arabii ne cumpără pământurile agricole ? A fura un hot este un act de dreptate.
- mita din zona oamenilor de afaceri. Chiar asta le pare evident. Patronul rău trebuie sa "decarteze"
- furtul din banul public. Dar ideea ( chiar venind din perioada postbelică și întărită în perioada comunistă) este să furi tot ce poți. Hârtia igienică de la baie. Vopseaua din atelier. Zahărul din cafenele. Prosopul din hotel. Nu e furt..este completare.

Încercați să explicați însă toate aceste evenimente din perspectiva a ceea ce ii afectează pe ei, în mod direct.

Unele "atacuri" par a întări poziția unor imbecili vremelnici conducători fără har sau morala a destinelor populare. Din turnul de fildeș nu se câștigă alegeri. Nici măcar nu se câștigă faima. Doar una intra-grup. Unde sunteți deja zeităti în viată.

Îmi aduc aminte un banc perfect pentru aceasta eroare de comunicare :

In timpul revoltei țărănești din Transilvania, un agitator sosește într-un sat aparținând risipitorului grof Janos și începe să ii instige pe locuitori împotriva acestuia.
“Groful Janos e la Viena și cheltuiește mii de galbeni pe ospețe, în timp ce voi muriți de foame!”, le spune agitatorul.
"Huo, jos groful Janos!”, tipa oamenii înfuriați.
“Mai mult”, continuă agitatorul, “groful Janos a cumpărat amantei sale bijuterii de cinci mii de galbeni!”
“Huo, moarte grofului Janos!” “Si asta nu e tot…
"Groful Janos pierde în fiecare zi mii de galbeni la poker!” Liniște. “Tărani, nu ați auzit?! Groful Janos pierde zilnic mii de galbeni la poker!” Liniște.
Apoi, o voce timida: “Pai dacă nu i-a intrat cartea…” 

Obiceiurile noastre

  Pentru a subjuga un popor este necesară distrugerea credințelor milenare ale acestuia, a filonului național pe care s-a clădit și a rezistat acel popor. Distrugerea trebuie să înceapă cu ducerea în derizoriu a obiceiurilor, a simbolurilor naționale și a dezrădăcinării populației. Un popor rupt din matca lui devine ușor de condus, ușor de manipulat, ușor de furat. Un popor care a fost manipulat în adoptarea unor false "obiceiuri" străine, care a fost îndemnat să își abandoneze limba și a cărui istorie este rescrisă de "istorici" străini ( străini de limba, credința și rasa acestui popor) devine o pradă ușoară pentru atacurilor concentrate și concertate ale "globalismului". Noua formă de sclavie este transnațională, globală, apartinică, apolitică, dar anti-națională, anti-statală și anti-religioasă.
  Si nu o spun doar eu, o spunea în anul 1939, în cartea "Elemente de etică pentru clasa a VIII secundara", inegalabilul Dimitrie Gusti. Care nu a fost uitat ci doar cenzurat, șters, minimalizat. Pentru că operele filosofilor, istoricilor, sociologilor romani din perioada ante și interbelică trebuiesc aruncate în uitare. Neavând un trecut și având un prezent precar vom putea avea viitorul pe care îl doresc aceia.

"[...] Dintre cele două categorii de manifestări ( mode și obiceiuri), cea care trebue să ne retină atenția mai mult. este cea din urmă. Aceasta ne ajută să înțelegem, despre obiceiuri, câteva fapte esențiale: că ele intra în alcătuirea sufletească cea mai adâncă a comunităților omenești; că ele alcătuesc o baza de continuitate spirituală a acestor comunități; că ele formează o armătură ascunsă care păstrează spiritul popoarelor egal cu el însuși și îl feresc de atingeri streine care ar fi în stare să-l scoată din matca lui; în fine, că ele nu sunt niște simple închistări sufletești, fără putință de a se mai perfecționa, ci dimpotrivă, niște trăsături puternice, fără de care vieata morală a societăților ar suferi. 
   Practicarea obiceiurilor creează mulțumiri și împăcări sufletești. Mai mult: creează atmosfera spirituală, în care înțelegerea lucrurilor devine mai clară, mai firească și mai legată de ființa noastră sufletească. Ce abstractă sau ce îndepărtată ne-ar părea, de exemplu semnificația sărbătorilor de Crăciun sau de Paști, fără mulțimea obiceiurilor care le întovărășesc ? "

 Vae victis ! De ce se temea Dimitrie Gusti nu am scapăt. Deocamdată...

Euroscepticism si nationalism român

Pentru mine este evident că actuala conducere a Uniunii Europene ( Merkel/ Macron &Co) sunt incredibil de toxici pentru Ideea Europeană. In scurt timp au reușit să declanșeze un val crescut de euro-scepticism în țările est și central europene, atât de înfocate în unionismul lor pro-european. Agresiunile Conducerii vizează în special țările " de a doua viteză" declanșând o segregare în interiorul Uniunii. Avem astfel țări de rangul întâi și țări de rangul doi (dixt Macron). Cetățeni de rangul 2. O mai mare imbecilitate nu cred să fi auzit sau anticipat. Punând în perspectivă istorică as vrea să îmi imaginez o asemenea segregare la nivelul constituirii Statelor Unite ale Americii ( modelul propus de unioniștii europeni) : Nordul câștigător sunt statele de primă valoare și Sudul învins să sufere și să fie într-o clasă inferioară. Folosiți-vă imaginația.
Dar tocmai asta ne propune conducerea Uniunii cu o nesimțire și o arogantă ( a se vedea răspunsul dat de Macron interpelării europarlamentarei din partea României - ok..este ea agramată dar interpelarea a fost bine scrisă) care m-au șocat.

Imbecilitatea Comisiei Europene pare să egaleze însă aroganta Franței și a Germaniei: amenință cu reducerea fondurilor europene pentru statele "rebele". Unde stă prostia evidentă ? Scăzând aceste fonduri destinate companiilor private sau dezvoltării economice, fac un cadou tocmai celor care abuzează legile sau le forțează : "dă-i bă dracu' cu fondurile lor.. na de aici PNDL... bani cu dedicație de la bugetul de stat, fără controale aiurea". Zona de IMM-uri are acei angajați care ies în stradă la manifestații. Si Comisia tocmai aici lovește. Prostie ? Nu, doar zgârcenie... dorința de a lua Ei aceste fonduri. Nu prostie ci dispreț fată de România. Nu am să merg să gândesc că vor să submineze și bruma de companii românești rămase în avantajul multinaționalelor care au acaparat România. Nu încă.

Nu despre asta doream să vorbesc ci despre faimosul Articol 7 cu care Uniunea ne amenință pe noi, pe polonezi și pe unguri. In toate aceste cazuri sunt suspectate abuzuri ale legii. Dar Uniunea scrie Lege cu majusculă aducând această lege vremelnică la rangul de lege sfântă. Singurele legi sfinte sunt cele ale credinței tale și cele ale poporului tău care își cauta locul, stabilitatea și drumul lui propriu. Națiunea și credința sunt singurele legi sfinte. In rest, legea este o convenție socială menită nu a face dreptate ci o asigura coabitarea indivizilor în cadrul unor structuri statale (supra-statale) ( dacă nu ești absolvent de Drept nu comenta aici ).

In toate cele trei tări sunt guverne și parlamente votate democratic. De către poporul respectiv. Dacă acest popor face, în opinia Uniunii, alegeri greșite, Uniunea trebuie să accepte voința populară ( Vox Populi, vox Dei). Metoda ( singura din punctul meu de vedere) de "intervenție" a Uniunii este tocmai prin suplimentarea fondurilor destinate educării populației, prosperității mediului de afaceri privat, componente ale unei viitoare societăți evoluate. Dar nu asta arată că vrea să facă Uniunea. Arată ca ar vrea să intervină în afacerile interne ale unei tari. Împotriva voinței majorității ( exprimată prin vot). Acest lucru este interzis oricât de cretini, hoți, imbecili ar fi guvernanții actuali. Principiile de bază ale democrației interzic acest lucru iar imixtiunea unui terț în afacerile interne ale unei țări este motiv de război ( potrivit ultimilor 2000 de ani de istorie). Să nu mergem deocamdată acolo.

Revenind la faimosul articol 7 : "   Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene prevede un mecanism de întărire a valorile UE. Conform 7(1), Consiliul poate stabili ca exista un risc clar de încălcare serioasa a valorilor UE de catre un stat membru, prevenind o încălcare efectiva prin anumite recomandari specifice adresate respectivului stat membru.
     Articolul 7 poate fi activat de o treime dintre statele membre, de Parlament sau de Comisie. Consiliul trebuie sa adopte o decizie cu o majoritate de patru cincimi dupa ce a primit consimtamântul Parlamentului, care trebuie dat cu doua treimi din voturile exprimate si majoritatea absoluta a deputatilor.
     Urmatoarea etapa este articolul 7(2) prin care Comisia sau Consiliul pot stabili o încalcare efectiva, la propunerea a unei treimi din statele membre. Consiliul trebuie sa decidă în unanimitate si Parlamentul trebuie sa îsi dea acordul. Articolul 7(3) prevede sancțiuni, cum ar fi suspendarea dreptului de vot." 

Problema 1 : activarea se face doar de către o treime. Din fericire decizia va fi luată de patru cincimi. Deci, amenințarea este în vânt. In toate cele trei cazuri ( RO, PL, HU).

Amenințarea însă este jignitoare. 

As dori să amintesc aici însă un alt Articol 7 despre care istoria noastră nu vorbește, o filă din istoria României ștearsă nefiind "corectă politic"(orice ar însemna asta). Din acest punct recomand celor care s-au simțit iritați de prima parte a textului să părăsească postarea căci urmează "discriminări". Plecați...acum..sau stați și raportați-mă la Google, Fundației Elie Wiesel, CNCD-ului sau unde vă plângeți voi de obicei...

In Parlamentul României ( mici) a fost o luptă titanică în jurul Articolului 7 ( Articolul 6 inițial) din Constituția de la 1866 ( ce vremuri, ce politicieni, ce patriotism...).
Ce se dorea a prevede Articolul 6 ? "Religia nu este o piedică a naturalizării în România. O lege specială va regula admiterea graduală a izraelitilor la naturalizare." 
Parlamentul României însă nu poate accepta asa ceva. Începe o mișcare împotriva drepturilor străinilor de a avea proprietăti imobiliare pe teritoriul României ( faimoasa petiție a delegației Moldovei, redactată aparent de A.D. Holban în cadrul Junimii, contrasemnată de peste 60.000 de moldoveni și adresată Bucureștiului care, la citirea ei, înconjură Dealul Mitropoliei- sediul comisiei Constituante- venind în număr de peste 50.000 ) , mișcare care atrage furia Europei și a miscărilor iudaice. Președintele "Alianței Izraelite Universale" - Adolphe Cremieux - vine la București și oferă 25.000.000 lei (!!!) pentru promovarea Articolului în forma propusă. Din fericire Bucureștiul de atunci nu funcționa asa.

Regele Carol notează în jurnalul său ( Aus dem Leben Konig Karls von Rumanien, Aufzeichnungen eines Augenzeugen, Erster Band, Stuttgart, 1894, pag 76):
"..18 ( 30) Iunie. In Camera începuse dezbaterea asupra Constituției, după suspendarea de 40 de oare, care fusese acordată pentru studiul preliminar. [..]
Prea târziu luă cuvântul I. Bratianu și declară în numele guvernului că nu insistă în menținerea articolului combătut. 
A fost întimpinat ce-i drept cu aprobare răsunătoare de către deputați, dar mulțimea zgomotoasă a poporului de afară nu se mai lasă liniștită, ci porni ca o lavină care creste, de pe dealul Mitropoliei, prin oraș până înaintea Sinagogei; această casă de închinăciune, abia clădită în stil, a fost distrusă total."

In cele din urmă se adoptă faimosul Articol 7 : "Însușirea de Român se dobăndesce, se conservă si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobîndi impămentenirea.". Un compromis necesar.

Urmează însă contra-atacul Europei. Amenințările vin din partea Angliei ( Lord Beaconsfield-Disraeli ), Germaniei ( cancelarul Bismark), Italia ( de Conti), Franța (Waddinton).. Nici mai mult, nici mai puțin suntem amenințați cu ... nerecunoașterea Independenței dacă nu dăm drepturi acestei minorități împotriva voinței populare și dacă nu anulăm Articolul 7 ! Daca refuzăm să o facem urma ca Austro-Ungaria să "aducă la îndeplinire Articolul 44 în România".
Nerecunoașterea independentei și amenințarea unei invazii austro-ungare,
Mihai Eminescu se întreba într-unul din articolele publicate în "Timpul" :
" Față de această chestiune de viață și de moarte și încă de moarte lașă și continuă.. care va fi atitudinea Camerilor române ? Călări-vor deputații iarăși pe teorii umanitare și juridice ? ".

In fata unui asemenea atac și a unei asemenea amenințări ( pierderea Independenței ) au cedat "Camerele române" ? NU. Moțiunea de propunere a respingerii ( semnata de C. Ghica, E. Ghica, I.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, Nicolae Blaremberg, B. Conta, D. Rosseti Tetcanu are următoarea concluzie :

" Considerând că Romania, chiar înaintea dobândirei și proclamarei independentei sale, s'a bucurat de dreptul de legiferare absolut, drept recunoscut în mai multe rânduri de însăși Innaltele Puteri protectoare sau garante. 
Considerând ca acest drept de autonomie a dobândit o și mai solemnă consacrare prin faptul independentei câștigate de poporul român, prin mari sacrificii de sânge și de tot soiu:
Considerând ca articolul 44 din tratatul de Berlin lovesce în acest drept...
Pentru aceste motive, România... neputând a executa a sa sinucidere, pregătită de alianța israelită:
Declară că nu e loc, cât pentru acum, la revizuirea articolului 7 din Constituțiune". 

Nu este prima dată când "marile puteri ale Europei" încearcă să ne bage pumnul în gură într-un mod "democratic". Până acum am rezistat. O vom mai face-o oare regăsind mândria de a fi români trăitori într-o țară suverană, independentă și neatârnată nimănui ?

Cu siguranță.

Nu doresc aici să discut problema antisemitismului românesc. Nu putem discuta aceea perioada neluând în considerare acele moravuri, situațiile reale socio-economice si dorințele de atunci ale poporului român. Ei și-au spus deja punctul de vedere și, oricât s-ar încerca ștergerea istoriei noastre, acest lucru este imposibil.

Doresc doar să arăt că, în istoria modernă, au mai încercat Înalte Puteri, Comisii,Divane și Comiții să ne impună voința lor.
Aceste tentative sunt ilegale, jignitoare și denotă un dispreț major împotriva națiunii române. Le-as recomanda să se mai gândească. Nu poți folosi argumentul Democrației în mod nedemocratic amenințând.




https://www.youtube.com/watch?v=BdNKlPgzOco
https://www.youtube.com/watch?v=jfoaifkCT6M
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Rom%C3%A2niei_din_1866
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1866.php

Adevarul

O tipă se priveşte în faţa oglinzii şi îi spune soţului ei,:
- Mi se pare că m-am îngrăşat înrgozitor şi sunt atât de plină de riduri... Of, simt nevoia unui compliment.
- Dragă! Ai o vedere extraordinar de bună!

Bursa. Cryto-monedele

Discuții multe pe forumuri, LinkedIn și Facebook despre crypto-monede. Discutând cu câțiva investitori mi-am reamintit o gluma mai veche.   

- Mă Ioane, eu tot văd la televizor și ascult la radio de bursă. Ce-i aia bursă?

- Păi, mă Gheorghe, e cam greu de explicat, dar uite îţi dau un exemplu. Tu îţi cumperi o găină care îți face niște ouă. Din ouăle alea ies alte găini care ş-alea fac ouă. Şi din ouăle alea ies alte găini care ş-alea fac ouă. Şi tot aşe până la un moment dat tu ai să ai câteva sute de găini. No, şi-atunci numa' ce vine o vreme grea cu furtună, ploi şi inundaţii, şi-ţi ie tăti găinile şi le îneacă. Ş-apăi atunci tu imediat te gândeşti! Mama măsii de afacere, raţe trebuia să cumpăr. 

Nu ma pronunț asupra investițiilor în crypto-monede dar studiez cu atenție fenomenul. Fascinante însă dezvoltările și posibilitățile tehnologiei block-chain.

 

Sfârsitul istoriei.

Plecând de la tezele hegeliene ale sfârșitului Istoriei și al Omului se discută cu sfială despre lumea de astăzi, post-istorică. Istoria a murit alături de Filosofie ? Realitatea imediată ar spune că da. Omul s-a eliberat de schimbarea principiilor prin renunțarea treptată la ele și alunecare în natural. In Animal natural plecând din Homo faber/ creator de realitate.
Problema sfârșitului istoriei este însă plăcut explicată de Kojeve. 

"Dispariția Omului la sfârșitul istoriei nu este o catastrofă cosmică: lumea naturala rămâne ceea ce este din eternitate. Nu este nici o catastrofă biologică: omul rămâne în viata ca animal aflat în armonie cu Natura și cu Ființa dată. De dispărut, dispare Omul propriu-zis, respectiv Acțiunea de negare a datului și Greșeala sau, în general, Subiectul opus Obiectului. De fapt, sfârșitul Timpului uman sau al Istoriei, adică lichidarea definitivă a Omului propriu-zis și a Individului liber și istoric, semnifică pur și simplu încetarea Acțiunii în sensul tare al cuvântului. Ceea ce înseamnă practic : dispariția Filosofiei: de vreme ce Omul nu se mai schimbă în mod esențial, nu mai există motiv pentru schimbarea principiilor ( adevărate) ce stau la baza cunoașterii pe care o are despre Lume și despre sine. Tot restul însă poate rămâne la nesfârșit: arta, iubirea, jocul etc; pe scurt, tot ce-l face fericit. "
Kojeve (434-435)- "Introducere în lectura lui Hegel" nota de curs din 1938-1939

Etalarea luxului

Cei patru apostoli erau... sau cum Plutarh, în "Viata lui Cato" îl amintește pe stoicul Ariston.

"Căci pentru cei mai multi dintre oameni, a le interzice să-și etaleze luxul este ca și cum le-ai lua bogăția, fiindcă aceasta se vede în lucrurile de prisos, nu în cele necesare. Tocmai acest lucru îl mira tare mult pe filosoful Ariston, anume că oamenii ii socotesc mai fericiți pe cei care au strâns lucruri de prisos decât pe cei care au belșug din cele necesare și folositoare." 

Filosofii ne spun asta de vreo 2.000 de ani dar noi...nu si nu... Gucci...Armani....Batman..Batman...
Smerenia uitată a unei serenităti distruse.

Legile si Bulă

Au trecut 1900 de ani de când Tacit ne-a avertizat : Ut olim vitiis, sic nunc legibus laboramus.
( Odinioară am suferit de pe urma viciilor noastre, astăzi suferim din cauza legilor noastre)



Văd tot mai des perpetuându-se idea greșită că nu avem cadru legislativ, legi bine făcute sau adaptate. Total greșit din punctul meu de vedere. Discutând ( de-a lungul și latul anilor) diverse spete, am găsit o legislație bună, completă și... ne aplicată. Poate un pic prea stufoasă. Tot Tacit (in Analele III) ne-a avertizat: Cu cât statul este mai corupt, cu atât va emite mai multe legi. Existenta legilor nu are valoarea cât timp cei care ar trebui să impună respectarea acestora sunt indiferenți ( în cel mai bun caz) fată de acestea.


Asta îmi aduce aminte de un banc. 

– Bulă, ce ați învățat azi la scoală?

– Să scriem.

– Deci, ce ai scris?

– Nu știu, că nu am învățat să și citim!



It has been 1900 years since Tacit has warned us: Ut olim vitiis, sic nunc legibus laboramus.
(We have suffered from our vices today, today we suffer because of our laws)

I see more and more perpetuating the wrong idea that we do not have a legislative framework, well-made or adapted laws. Totally wrong from my point of view. Discussing (over the years) various issues, I have found good, complete legislation and ... not used. Tacit (in Annals III) warned us: The more corrupt the state, the more it will issue laws. The existence of laws has no value as long as those who should enforce compliance are indifferent (at best) to them.

That reminds me of a popular joke.

- John, what had you learned at school today?
- To write.
- So, what did you write?
- I do not know, we did not learned to read yet!

Sufletul lumii

"Si Zenon adaugă : "Dacă raționalul e superior neraționalului și totodată nimic nu-i este superior lumii, atunci lumea este rațională." La fel argumenta și cu privire la ceea ce este înzestrat cu inteligentă și cu suflet. " Ceea ce posedă inteligentă este superior lucrului lipsit de inteligentă, iar ceea ce este înzestrat cu suflet este superior celui lipsit de suflet; însă nimic nu-i este superior lumii; așadar lumea este înzestrată cu inteligentă și suflet". Sextus - Contra Învățaților, IX, 104.

Unul din acele plăcute momente în istoria culturii europene când un papă (Sextus = Papa Sixt al V-lea , născut:1521, Grottammare, Italia, decedat: 27 august 1590, Roma, Italia) apelează la filosofia stoică a lui Zenon ( fondatorul stoicismului) în demonstrarea sufletului și inteligentei lumii. Adică a lui Dumnezeu. Ceea ce pare a fi în opoziție este, în esență, aceeași părere. Din păcate ,atât filosofii cat și teologii țin a nu recunoaște acest lucru și a nu face reconcilierea atât de necesară după 2000 de ani de penibile dispute. Filosofii nu au inspirat religii și nici religia nu a plagiat filosofia. Ambele au descoperit aceeași realitate, aceeași stare de fapt, pe căi diferite. Cu atât mai mult s-ar întări descoperirea fiind probată/revelată prin două metode total independente și chiar divergente.
Reconcilierile sunt atât de necesare culturii europene. Pentru că alte culturi sunt infinit mai mici și sunt subordonate acesteia, copiind bucăți disparate din aceasta.

 

Da, analizati cu atentia pictura. Poate găsiti ceva in ea. 

Moartea filosofiei si fitnessul

Am privit mereu activitățile "sportive", spa-ul, wellness-ul, aplecarea insistentă asupra corpului uman ( în felul în care imensa majoritate uită că prima parte a dictonului latin este "mens sana" urmând apoi "in corpore sano") ca o evidentă frică în fata morții. Palidă replică în fata inevitabilului, tentativă patetică de amânare a ceva ce este de neamânat și de neașteptat, ceva care poate surveni în următorul minut fără o cauză externă/ extremă.  Mai departe însă de aceasta revelație a mea ( pe care o voi detalia-o altă dată) mi-a atras atenția o complementară explicatie a lui Agamben : 

"Fortele istorice tradiționale - poezie, religie, filosofie- care, atât în perspectiva hegelo-kojeviană, cat și în cea a lui Heidegger, țineau treaz destinul istorico-politic al popoarelor au fost de mult transformate în spectacole culturale și în experiente private, pierzându-și orice eficacitate istorică. In fata acestei dispariții, singurul proiect care mai pare să păstreze o oarecare seriozitate este asumarea și "gestionarea integrală" a vieții biologice, adică a înseși animalității omului. Genomul, economia globală, ideologia umanitară sunt cele trei fațete solidare ale acestui proces în care umanitatea postistorică pare să-și asume propria fiziologie drept mandat unic și apolitic." 

Giorgio Agamben - Deschisul, Omul și animalul, ed Humanitas

Indignarea retelelor sociale

Apare un subiect serios. Exemple : degradarea patrimoniului național și cultural, distrugerea cultului eroilor, distrugerea pădurilor României, lașitatea conducătorilor actuali în comparație cu cei din istoria noastră s.a.m.d. Aproape imediat se umflă o "revoltă indignată" pe rețelele sociale de ai crede că ceva, acum, chiar se va întâmpla. Si lumea își strigă supărarea, indignarea, curg acuzații, blesteme și promisiuni. Toate durează maxim o zi. Apoi apare altă indignare , supărare și apoi alta. Nimic, niciodată nu pare sa depășească stadiu de indignare sterilă. Maxima implicare pare un "share" sau un comentariu. Poate o poză naționalistă. Nimicul și nimicuri. Indivizii trăind totuși cu falsa impresie că sunt "implicați", "responsabili" sau "motivați". Si asta le dă dreptul să critice sau să dea lectii de patriotism. Sau de morală si etică. Deșertăciune și impotentă. Nimic nou sub soare căci, asa cum ne spune Stobaios ( Antologie, 82,9, Excerpte, II,2,16) :

"Întrebat fiind din ce motiv în vechime erau mai multi filosofi străluciți decât în prezent, deși pe atunci erau putini cei care se ocupau cu filosofia, Cleanthes răspunse: "Pentru că pe atunci se practica acțiunea, iar acum, cuvântul."

 

Legea talionului.

Discutând ieri despre filosofia dreptului am ajuns la legea talionului.
Ceea ce mi-a sărit în ochi este faptul că Legea talionului reprezintă Dreptatea și, în nici un caz , Dreptul. Asa cum aminteam, sistemul de drept juridic ( "Dreptul") nu are nici o legătură intrinsecă, de cauzalitate, cu dreptatea. As putea afirma că Dreptul este o știință sociologică care dorește să regleze relațiile interumane astfel încât coabitarea în grupuri mari să fie posibilă. O dreptate focalizată pe reglaje sociale nu pe Dreptate sau pe Justiție.  Dreptul a apărut ca o necesitatea a ruperii lanțurilor răzbunării ( eu îl omor pe X, fratele lui X mă omoară pe mine, fratele meu îl omoară pe fratele lui X, tatăl lui X îl... s.a.m.d. vs eu îl omor pe X, Dreptul mă pedepsește dând astfel satisfacție familiei X și anulând răzbunarea personală) și stabilirea unor reguli de coabitare. Nu a plecat de la dorința de a face Dreptate. O imensă confuzie care persistă atât de puternic în conștiința umanității.
Legea Talionului este însă exact opusul Dreptului juridic, dar este aplicarea Dreptății juste. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Am spus că Dreptatea, în modelul social de astăzi, este gândită și prezentă doar în Teologie și Filosofie. Tot din aceasta cauza lumea a învățat că Dreptatea este doar divină (lucru atât de des menționat în discuțiile populare). Susținerea acestei idei este găsită în Biblie, atât în Cartea Exodului ( " „Iar de va fi și altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie”) ,  în Levitic (Lev. 24:19-21),("Cel ce va ucide un dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide un om să fie omorât") și în  Deuteronom 19:16, 18, 19 și 21 („De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire... și, dacă martorul acela va fi martor mincinos... să-i faceți ceea ce voise să facă el fratelui său. Și așa să stârpești răul... Să nu-l cruțe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”).
Prima dată însă apare în însuși Codul lui Hammurabi (1792-1749 i.e.n.), unde legea talionului avea mai multe forme: dinte pentru dinte, vânătaie pentru vânătaie, picior pentru picior, mână pentru mână, os pentru os, ochi pentru ochi.

Umanitatea este blocată de aproape 2000 de ani în conceptul Dreptului Roman ( extins în toată lumea civilizată și care ,încă, este piatra de temelie a sistemelor de drept moderne). El nu poate fi ,îmbunătățit în esența lui. El trebuie schimbat deoarece trebuie schimbată paradigma : sistemul de drept să revină asupra realizării Dreptății, a Justiției și să lase în plan secund moderarea relațiilor sociale și interumane. Astăzi ar fi posibil căci, după 2000 de ani de Drept, societatea umană a înțeles necesitatea aplicării acestor reguli de coabitare. Aproape că as lăsa redactarea legilor la mana sociologilor căci ei ar putea avea o idee mai clară asupra necesităților societătii și cum ar putea fi reflectate acestea în sistemul de Drept juridic.

Expresiile ( după diverse judecăți ) "nu s-a făcut Dreptate" sunt lipsite de fundament deoarece Judecătorul nu a dorit aprioric să facă Dreptate ci doar a aplicat regulile sistemului de Drept pentru refacerea legăturilor sociale.

Pentru a evita confuziile as redenumi "dreptul" cu "coabitarea". Sistemul de coabitare civilă, sistemul de coabitare penală, sistemul de coabitare fiscală.

Societatea umană nu ar fi putut apărea, prospera sau exista fără sistemul dreptului juridic. fapt de necontestat. Ceea ce însă nu îl face mai puțin imperfect.

Vina principală este a filosofilor: în definitiv cine poate crea sisteme și propune noi modele sociale ? După Republica lui Platon și Legile lui Lycurg, puține idei și puține soluții. Vina filosofiei este că, devenind arogantă, autosuficiență, s-a izolat într-un turn de fildeș în care pare să nu mai furnizeze soluții, sisteme și idei de aplicarea practică a eticii.

 

( Justitia by Thomas Feiner)