sâmbătă, 31 august 2013

Gibraltar. Etimologia ca flotare logica

Gibraltar. Suna ciudat in Europa. Vine din araba:  jabal Ṭāriq (جبل طارق) - Muntele lui Tariq.
Tariq, generalul arab care a condus invazia in Spania a califului Umayyad Al-Walid I. In 711. E.N.
Apoi vine Roland cu sabia. Si cifrele arabe. Confluente majore. Si Platon regasit. Arabii si impactul lor asupra culturii europene. Versus salbaticia actuala. What happend ?  Revenind insa...

Inainte de acest moment, al invaziei lui Tariq,  apare in hartile vremii ca Mons Calpe. Unul din stalpii lui Hercule.

acum stii.


vineri, 30 august 2013

Realitate ?

Dar eu nu am imaginea mea despre lume pentru ca m-am convins de corectitudinea ei; nici pentru ca sunt convins de corectitudinea ei. Ci ea este fundalul mostenit pe care eu disting intre adevarat si fals.

Ludwig Wittgenstein




joi, 29 august 2013

Despre placere si excese.

Nici o placere nu-i in sine un rau. Dar lucrurile care prilejuiesc anumite placeri pot aduce necazuri mai mari decat placerile insesi.

Epicur


Laconism

Trebuie sa intelegi ca o cuvantare fie lunga, fie scurta, poate avea unul si acelasi scop.

Epicur


miercuri, 28 august 2013

Invidie

Nu este bine sa invidiezi pe nimeni. Oamenii buni nu merita sa fie invidiati, iar cei rai isi pricinuiesc lor insisi necazuri atat de mari, cu cat au mai mult succes.

Epicur


marți, 27 august 2013

Temnita perfecta !

"[...] caci nimeni nu-i atat de groaznic intemnitat si nici o intemnitare nu-i mai cu neputinta de scapat decat cea in care se tine insul pe sine !"

Soren Kirkegaard


Sens.

Este lipsit de sens sa te rogi la zei pentru ceva pe care poti sa-l faci singur.

Epicur


luni, 26 august 2013

duminică, 25 august 2013

Precizare intarziata. Manifest epicurean.

Timp de 2000 de ani, epicureicii si hedonistii au fost interzisi, operele lor distruse si s-a incercat stergerea lor din istoria gandirii filosofice. Idealistii nu vor incetat nici o secunda sa isi duca gandurile si faptele in extreme, extrema fiind intrinseca idealismului monoteism sau ateu. Probabil cea mai constanta acuzatie este cea legata de promovarea "placerilor" si de corupere a "tinerilor". Ciudata acuzatie adusa epicureicilor, ea fiind cea care l-a condamnat la moarte pe cel care a pus piatra de baza a idealismului platonician ( si apoi crestin) : Socrate. Lamurind insa aceasta problema veche de 2000 ani sa il ascultam pe Epicur si sa judecam singuri acuzatiile:

"Sa ne gandim mai bine ca unele dorinte sunt firesti, iar altele lipsite de temei: dintre cele firesti unele sunt necesare, altele numai firesti. Dintre cele necesare unele ne aduc fericirea, altele sunt binefacatoare trupului iar altele traiului de toate zilele.
Cunoasterea temeinica a acestor lucruri poate sa raporteze orice preferinta si aversiune la asigurarea starii de sanatate a trupului si a linistii spirituale. Acesta este de fapt scopul unei vieti fericite. Intr-adevar, prin toate actiunile noastre urmarim sa fim eliberati de suferinta si de frica. Dupa ce am atins acest tel, furtuna sufleteasca este potolita, iar omul respectiv nu mai are nevoie sa umble dupa ceea ce-i lipseste, nici sa caute altceva prin care sa dobandeasca fericirea trupului si a sufletului. Simtim nevoia placerii in absenta ei, sau cand vine durerea. Dar, cand durerea nu apare, nu mai resimtim nici nevoia placerii. Prin urmare, noi numim placerea inceputul si telul unei vieti fericite. 
Prin urmare  constatam ca placerea este cel dintai bun al nostru, care ne este propriu. O luam drept punct de plecare al fiecarei preferinte si al fiecarei aversiuni si ne intoarcem spre ea apreciind orice bun cu ajutorul afectelor noastre, luate drept criterii. Deoarece placerea este primul dintre bunurile innascute, de aceea nu trebuie sa alegem orice fel de placere, ci adesea sa renuntam la multe, cand din ele decurge pentru noi o neplacere si mai mare. De multe ori consideram unele suferinte preferabile placerilor, daca suportarea indelungata a unor chinuri aduce in cele din urma o placere sporita. De aceea, nu orice fel de placere este de ales, intocmai dupa cum nu toate sau orice suferinta este un rau. Prin urmare, nu orice suferinta se cuvine intotdeauna evitata.
Toate aceste lucruri trebuie judecate cu masura, comparandu-le unele cu altele si tinand seama de avantaje si dezavantaje. In anumite imprejurari, tratam binele ca pe un rau si, dimpotriva, raul ca pe un bine. In acelasi fel consideram drept un mare bine independenta fata de lucrurile din exterior, nu numaidecat ca sa ne multumim cu putin, in toate imprejurarile, ci ca sa ne multumim cu putin, daca nu avem mai mult.

Bine este sa fim pe deplin convinsi ca de abundenta se desfata cei care au cea mai putina nevoie de ea. Ca orice este firesc se procura usor si numai ceea ce este lipsit de o valoare reala este greu de procurat. O mancare simpla ne aduce tot atata placere cat si una scumpa de indata ce suferinta lipsei de hrana a fost inlaturata. Painea si apa dau cea mai inalta satisfactie posibila daca sunt daruite celui care duce lipsa lor.
Iata de ce, a te obisnui cu o mancare simpla si ieftina indeplineste tot ceea ce este necesar pentru sanatate, da putinta omului sa faca fata fara greutati la necesitatile vietii, il dispune cand uneori se afla in fata unei mese bogate si il face sa nu se mai teama de loviturile soartei.

Atunci cand spunem ca placerea este scopul vietii nu intelegem placerile viciosilor, nici cele ce constau din desfatari senzuale, cum socotesc unii, fie din nestiinta, nepricepere, fie din intelegere gresita. Prin placere intelegem absenta suferintei din corp si al tulburarii sufletului. Nu necesitatea neintrerupta de chefuri si orgii, nu dragostea senzuala cu baieti si femei, nu desfatarea cu un peste bun sau cu alte delicatese ale unei mese bogate fac viata placuta, ci judecata sobra, cautarea motivelor fiecarei optiuni sau respingeri, ca si alungarea acelor pareri prin care cele mai mari tulburari pun stapanire pe suflet. Dintre toate acestea, primul si cel mai bun este intelepciunea. De aceea, intelepciunea este un lucru mai de pret chiar decat filosofia; din ea izvorasc toate celelalte virtuti, caci ea ne invata ca nu putem duce o viata multumitoare daca nu-i si inteleapta, cumsecade si dreapta; si nici sa ducem o viata inteleapta, cumsecade si dreapta care sa nu fie o viata placuta, deoarece virtutile merg mana in mana cu desfatarea, iar viata placuta nu poate fi despartita de virtuti. "




sâmbătă, 24 august 2013

Balciul desertaciunilor

Bogatia materiala are limite si este usor de procurat; bogatia inchipuirilor desarte se intinde la infinit.

Epicur


Traieste !

Ne nastem numai o data. Sa te nasti pentru a doua oara nu este cu putinta. Nu avem cum exista in eternitate. Tu insa, care nu poti fi stapan pe ziua de maine, amani bucuria. Viata trece in timp ce noi ramanem nehotarati, si fiecare dintre noi, intre timp, moare din pricina unei activitati fara ragaz.

Epicur


vineri, 23 august 2013

Indoiala ganditorilor

Copilul invata dand crezare adultului. Indoiala vine dupa credinta.

Ludwig Wittgenstein -
- filosof nevalorizat la adevarata profunzime a zbuciumarilor sale. Stiu ca pare steril si greu de suportat ( avand un stil ermetic si didactic) dar in urma focului, din creuzetul gandurilor sale ramin puternice suvoaie de aur filosofal. Filosofia cuvantului si a sensului cuvantului in creare, existenta si modificarea lumii.


Noroc ?

Norocul intervine rareori in viata inteleptului; cele mai mari si decisive hotarari in viata unui asemenea om au fost, sunt si vor fi luate de ratiune, de-a lungul intregii lui vieti.

Epicur


joi, 22 august 2013

Zarurile viitorului.

Cand atingi in sfarsit varsta potrivita pentru a-ti alege o directie, zarurile au fost deja aruncate si clipa in care puteai sa-ti hotarasti viitorul e de mult trecuta.

Zelda Fitzgerald

Deci noi stim asta dar pentru cei tineri ce putem face ?


Fara garantii.

Sa ramai un raufacator nedescoperit este greu; sa capeti o garantie ca cele savarsite raman nedescoperite este imposibil.

Epicur


miercuri, 21 august 2013

Ataraxia

Bine este ca in acelasi timp sa razi si sa fii filosof, casa sa ti-o administrezi, sa-ti dezvolti si celelalte insusiri si, ceva mai mult inca, sa nu incetezi sa pleci urechea la sunetul cuvintelor adevaratei filosofii.

Epicur


Transsubstantialitate

Gandeste-te. Tu, de la natura esti muritor, supus unui timp limitat al vietii. Totusi, prin dezvaluirile despre natura, nesfarsire si eternitate poti capata o viziune asupra prezentului, viitorului si trecutului.

Epicur




marți, 20 august 2013

Multumirea de sine

Supus prin nevoile vietii la o grea incercare, inteleptul pricepe ca este mai bine sa dea de la el decat sa ia de la altul. Iata deci cum a gasit o adevarata comoara a multumirii de sine.

Epicur


luni, 19 august 2013

Lupta si dragoste.

Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care uneori nu e nici un invingator, alteori nu e nici un invins. Si, oricum, pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta. Pentru el totul se sfarsise. Nu va mai face dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca nu a iubit si n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.

Paler


duminică, 18 august 2013

Sobolan si sfant.

[...] Asa pateste cine e sobolan si sfant. Nu se pricepe unde sa-si aseze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru ca n-am renuntat niciodata cu totul sa ma uit spre padurile care se vedeau de pe peroanele mele, si nici nu m-am priceput sa caut o iesire. Am aminat mereu, balansandu-ma intre peron si orizont. Metafizica prinsa de o hartie de muste, intr-adevar. 

Paler


sâmbătă, 17 august 2013

Inscriptia din Oinoanda

[...] cauza mortii, in chip natural, o provoaca sufletul. Daca el nu mai intruneste acelasi numar de atomi ca trupul, sufletul, alcatuit dintr-o parte rationala si una lipsita de ratiune, prinde ca intr-o chinga intreg omul si il leaga, el insusi la randul lui fiind legat intocmai cum o picatura de cheag leaga o nemasurata cantitate de lapte.
Si aceasta este un semn - pe langa multe altele- pentru ascendentul cauzei. De fapt, lucrurile se petrec asa. Dupa ce corpul in urma unei boli indelungate este silit sa cedeze si sa ajunga intr-o asemenea stare de slabiciune si descompunere incat pielea , aproape uscata, pare ca a crescut pe oase, iar natura intestinelor pare a fi goala, lipsita de sange, sufletul se tine inca tare si nu permite incetarea din viata. Si nu numai aceasta este o dovada a prioritatii sufletului, ci si faptul ca pierderea mainilor, adesea cu brate cu tot, sau a picioarelor prin ardere sau prin amputare nu izbuteste sa stinga viata. Intr-o asemenea masura corpul nostru este dominat de latura sa sufleteasca.
... Exista bineinteles si cazuri in care, cu toate ca trupul ramine intact si nu are de suferit nici un neajuns, capacitatea de a ramine constient dispare, caci atunci cand atomii sufletului nu raman in calitatea lor de suport, faptul ca intreg corpul este inca intact nu mai serveste la nimic. Omul traieste atata vreme cat noi luam in considerare ca sufletul dureaza ca suport, aidoma unui element de legatura. Daca admitem ca ultima cauza primordiala a vietii este sufletul .. [...]

Diogenes din Oinoanda
sec II E.N.
http://newepicurean.com/



vineri, 16 august 2013

Sperante si cosmaruri

Nu mi-am pierdut cu totul speranta niciodata. Uneori imi repet ca pentru a redescoperi paradisul trebuie sa treci prin infern. Si ca pentru a regasi viata normala, dupa ce n-ai stiut sa o pretuiesti, trebuie sa strabati un cosmar. Sa strabati, adica sa depasesti. Un cosmar fara limite ar fi un cosmar zadarnic , deoarece invatatura lui nu ti-ar servi la nimic. Am ramas un naiv, poate, dar eu vreau sa cred ca toate cosmarurile sunt provizorii. De aceea va si vorbesc mai departe. Mai sper ca intr-o zi o sa va si vad in vreme ce vorbesc.

Paler




Sad but true ...


Intrebare esentiala.

Fata de toate dorintele nesabuite trebuie sa-ti pui urmatoarea intrebare: ce mi se poate intampla daca o astfel de dorinta mi se implineste si ce anume daca nu se implineste ?.

Epicur




joi, 15 august 2013

Nu asculta !

Nu PRIVI niciodata prea atent si de aproape intr-un laborator de fizica.
Nu GUSTA nimic intr-un laborator de chimie.
Nu MIROSI nimic intr-un laborator de biologie.
Nu ATINGE nimic intr-un laborator medical
dar..cel mai important...
Nu ASCULTA nimic intr-un departament de filosofie.



O arta

Probabil cea mai frumoasa descriere a filosofiei a fost facuta de Montaigne: filosofia ca arta "de a invata sa murim".

Scoala si doctrina hedonista/epicureica strabat ca un rau ascuns istoria omenirii raminand aceea optiune luminoasa dar ponegrita de doctrina oficiala si de insasi conducerea statala. Undeva insa, ascuns, acest curent creste si efectele scolii filosofice epicureice razbat spre suprafata.
Predicand o viata simpla, lipsita de frici, excese sau fobii, hedonismul indeamna umanitatea sa reimbratiseze trairea simpla si placuta a vietii si anularea mortii.


Intensitatea placerii.

Intensitatea placerii isi atinge limita prin inlaturarea oricarei suferinte. Cand placerea este prezenta, atata timp cat este neintrerupta nu apare nici durerea, nici tristetea, nici amandoua aceste stari laolalta.

Epicur


miercuri, 7 august 2013

Necesitate sau libertate ?

Necesitatea, nu libertatea, conduce viata societatii; si nu intamplator conceptul de necesitate a ajuns sa domine toate filozofiile moderne ale istoriei, in care gandirea moderna a cautat sa se inteleaga pe sine si sa-si afle orientarea filosofica. -Gasset

Din pacate ,insa, aceasta aplecare spre necesitate a dus la o filosofie seaca, inaplicabila si care nu ofera necesara viziune dezvoltarii umanitatii. Necesitatea este aplecarea spre real si spre imediat. Traim si putem supravietui imediatului dar ne indreptam catre o destinatie deja necunoscuta.

Filosofia a tradat umanitatea cand a abandonat "libertatea" si viziunea asupra dezvoltarii umanitatii, optand fie spre aroganta universitara sau spre necesitate.

Ultima viziune coerenta este cea a Republicii lui Platon. Ea inca se aplica si s-a implementat in ultimii 2000 de ani prin interventia clara/brutala a religiilor monoteiste. Din pacate, putem deja afirma fara dubii, aceasta viziune este o utopie a carei punere in practica a dus la aberatii evidente.

Daca viziunea idealista ( la care s-au raliat si stoicii, sofisti, cinicii)  s-a dovedit perdanta, nu ar fi momentul sa analizam viziunea hedonista ? Nu neaparat (doar) cea Epicureana ci toata scoala hedonista ( cu o mai mare aplecare spre Democrit) .

Daca am ramine fideli viziunii idealiste, am putea macar sa o ducem spre forma ei pura ?  Chiar daca pare extrema ?





Despre moarte.

" Intr-adevar,moartea nu inspaiminta pe acela care a inteles temeinic ca nimic inspaimantator nu este legat de sfarsitul vietii. De aceea, nebun este cel care spune ca se teme de moarte, nu fiindca va suferi, cand moartea vine, ci din cauza ca sufera in asteptarea ei. Ceea ce nu ne aduce nici un rau, odata sosit, produce numai o suferinta lipsita de temei, prin asteptare. Moartea, cel mai infricosator dintre rele, nu are nici o legatura cu noi, dat fiind ca atata vreme cat existam, moartea nu exista, iar cand vine, noi nu mai existam. Nu are deci legatura nici cu cel viu, nici cu cel mort. Pentru cel viu nu exista inca, iar cel mort nu mai exista el. Majoritatea oamenilor insa se tem de moarte ca de cel mai mare dintre toate relele si, alteori, o aleg ca un refugiu fata de relele din viata.
Omul intelept nu cere neaparat sa-si traiasca viata, nici nu se teme de incetarea ei. Nu-i este sila de a trai si nici nu socoteste incetarea vietii ca un rau. Intocmai cum oamenii nu cauta hrana cea mai abundenta, ci cea mai gustoasa, tot asa inteleptul cauta sa se bucure de timpul cel mai placut si nu de cel mai lung. Iar acel care ii indeamna pe cei tineri sa traiasca bine iar pe batrani sa sfarseasca bine este lipsit de minte, nu numai din pricina ca viata este imbietoare, ci si pentru ca face obiectul uneia si aceleiasi preocupari; sa traiesti asa cum se cuvine si sa mori cum se cuvine. Mai rau inca gandeste acela care afirma c-ar fi fost mai bine sa nu ne fi nascut si, odata nascuti, sa trecem cat ma degraba prin portile lui Hades.
Daca, intr-adevar, un asemenea om este convins de ceea ce spune, de ce nu paraseste viata ? I-ar fi usor sa faca acest lucru daca ar fi convins de ceea ce crede. Daca ia totul in deradere, vorbele lui sunt nesabuite, in lucruri care nu admit asa ceva. Trebuie deci sa ne amintim ca ceea ce ne va aduce viitorul nu ne apartine, dar nici nu este cu totul strain de noi. Nu trebuie sa ne bizuim cu totul pe cele ce vor veni, ca pe ceva ce este implacabil. Dar nici sa nadajduim, in ideea ca nu se vor intampla. "

Epicur

marți, 6 august 2013

Atavisme: razboiul

Poate oare exista ceva mai stupid decat faptul ca un om are dreptul sa ma ucida fiindca traieste pe celalalt mal al fluviului, si suveranul lui are o disputa cu al meu, desi eu nu m-am certat cu el ?

Blaise Pascal




Nazuinta catre nemurire.

"Obisnuieste-te sa crezi ca moartea nu are nici o legatura cu noi oamenii, caci orice bine si orice rau se afla in senzatie, iar moartea este privatiunea de senzatie; in consecinta ,o justa intelegere a faptului ca moartea nu are nici o legatura cu noi face sa fie placuta ideea ca viata are un sfarsit. Acest lucru se indeplineste acordand vietii nu un timp nelimitat, ci suprimand nazuinta catre nemurire."

Epicur- Scrisoare catre Menoikeus






luni, 5 august 2013

Inlaturarea suferintei

"Intensitatea placerii isi atinge limita prin inlaturarea oricarei suferinte. Cand placerea este prezenta, atata timp cat este neintrerupta nu apare nici durerea, nici tristetea, nici amandoua aceste stari laolalta".

Epicur

duminică, 4 august 2013

Aristip. Un filosof uitat...


Tiranul Dionysios îi dădu să aleagă între trei curtezane; el însă le luă pe toate trei, spunând: „Paris a plătit scump alegerea uneia din trei“. Dar, după ce le-a dus până la poartă, le-a lăsat să plece: aşa de mult păstra măsura şi în alegere, şi în respingere.

Când Dionysios l-a scuipat, el nu-şi arătă supărarea, şi spuse celui care-l mustra: ..Doar şi pescarii îndură să fie udaţi de apa mării spre a putea prinde peşti, iar eu să nu suport să fiu spălat de udătura scuipatului pentru a căpăta o mâncare de peşte ?“.

Într-o zi, Dionysios voi să-l silească să enunţe o doctrină de filozofie, iar el îi răspunse: „Ar fi ridicol ca tu să afli de la mine cum să vorbeşti şi totuşi să mă înveţi pe mine când să vorbesc”.

Se povesteşte că odată Dionysios s-a supărat şi l-a aşezat la coada mesei, dar Aristip îi spuse: „Desigur, ai voit să cinsteşti acest loc de la coadă“.

Cerându-i odată bani lui Dionysios, acesta îi întâmpină cererea cu cuvintele: „Ei, dar spuneai că omul înţelept nu se află niciodată în nevoie“, la care el răspunse: „Lasă, dă întâi banii, şi vom discuta noi pe urmă”, iar după ce primi banii: „Acum vezi – îi spuse – că nu sunt în nevoie“.

Îl rugă odată ceva pe Dionysios pentru un prieten şi, neizbutind să dobândească ce dorea, îi căzu la picioare. Cineva râse de el, iar Aristip îi spuse: „Nu sunt eu de vină, ci Dionysios, care are urechile la picioare“.

Răspunzând unuia care zicea că vede mereu filozofi la uşile bogaţilor: ..La fel – îi spuse el – cum medicii stau pe lângă bolnavi, dar asta nu înseamnă că vreunul ar dori să fie bolnav, în loc să fie medic“.

S-a întâmplat odată să călătorească pe mare spre Corint şi, fiind surprins de o furtună, era în mare deznădejde. Unul îi spuse: .,Noi, oamenii de rând, ne păstrăm firea; de ce voi, filozofii, vă pierdeţi capul ?” „Vieţile în joc, din aceste două cazuri – îi răspunse el – nu se pot asemui“.

Unuia care îşi lua aere de mare învăţat, Aristip îi spuse acestea: ..După cum cei care mănâncă mai mult şi fac mai multe exerciţii n-au o sănătate mai bună decât cei care se restrâng la necesar, tot aşa nu cei ce citesc mult, ci cei ce citesc cu folos sunt cei de seamă”.

Un logograf, care-i câştigase un proces, îl întrebă: .,La ce ţi-a folosit Socrate ?” „La foarte mult – fu răspunsul -, ca cele ce-ai spus despre mine în discursul tău să fie adevărate“.

Fiind întrebat de cineva la ce-i va folosi mai mult fiului său dacă va fi bine educat, el răspunde: „Dacă nu la altceva, cel puţin ca atunci când e la teatru să nu stea ca o piatră peste altă piatră”.

Altul îi aduse copilul la învăţătură, iar când el îi ceru o plată de cinci sute de drahme, tatăl cârti: „Cu preţul acesta pot cumpăra un sclav”. „N-ai decât să faci aşa şi vei avea doi sclavi“.

Alunecari irationale

[...] Cea mai mare tulburare in sufletele oamenilor ia nastere din credinta ca diferitele corpuri ceresti sunt fericite si nepieritoare. In acelasi timp, li se atribuie vointa, actiuni si interventii, incompatibile cu aceasta idee. Tulburarea provine si din asteptarea unui chin vesnic, de care ne este teama, fie din banuiala desteptata de mituri, fie din spaima in fata mortii care ucide sensibilitatea, ca si cand aceasta ne-ar atinge cu ceva. La o asemenea stare se ajunge nu prin convingere, ci printr-o alunecare irationala, asa incat, daca oamenii nu pun stavila temerilor lor, sufera o tulburare tot atat de mare, chiar si mai intensa, decat omul ale carui vederi asupra acestor probleme sunt cu totul neclare. Intr-adevar, a avea liniste sufleteasca inseamna a fi eliberat de toate aceste nelinisti si a avea mereu in minte amintirea celor mai generale si mai importante adevaruri.

Epicur- Scrisoare catre Herodot. 


Unind puncte pe hârtia memoriei.

  Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...