Academia. Platon. Gradina

Cuvânt uzual:  Academie.

In mod incomplet ( sau pur și simplu dezinteresat), DEX informează:

ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Societate de învățați, de literați, de artiști etc. creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști. 2. Școală de învățământ superior. [Acc. și: (după lat.) académie] – Din fr. académie, lat. academia.
sursa: DEX '09 (2009) 

In realitate Platon își ținea cursurile, "exercițiile", discuțiile filosofice într-o gradină, Hekademeia. Grădină închinată eroului atenian Hecademus (Ἑκάδημος). Sau Akademos (Ἀκάδημος ). Cel care a salvat Atena fiind pârâcios. Poveste pe care ati citit-o în legendele Greciei antice. Ceva cu o răpire, spartani, pedofilie, Elena din Troia etc...Nu ?.. Vine ea vremea pensionării și vei citi atunci. 

 

Corect ar fi deci Academeia, Academeie. Dar mai contează corectitudinea ? Aparent noi am preluat cuvântul din franceză, francezii fiind vinovați de eroarea făcută.
( Digresiune în digresiune : Într-o discuție publică, Alfred d'Orsay - cunoscut mai ales ca și contele de Orsay- ii explica lui Benjamin Disraeli - prim ministru britanic  :
Contele D'Orsay: Domnule, eu m-am născut francez, am trăit ca un francez și voi muri francez !
Benjamin Disraeli: Omule, dar tu nu ai nici o ambiție ?)

Acum pare logica preferința academiilor pentru filosofia idealist-platoniciană în detrimentul stoicilor, epicureicilor,  scepticilor sau oricărui alt curent filosofic. 

Etalarea luxului

Cei patru apostoli erau... sau cum Plutarh, în "Viata lui Cato" îl amintește pe stoicul Ariston.

"Căci pentru cei mai multi dintre oameni, a le interzice să-și etaleze luxul este ca și cum le-ai lua bogăția, fiindcă aceasta se vede în lucrurile de prisos, nu în cele necesare. Tocmai acest lucru îl mira tare mult pe filosoful Ariston, anume că oamenii ii socotesc mai fericiți pe cei care au strâns lucruri de prisos decât pe cei care au belșug din cele necesare și folositoare." 

Filosofii ne spun asta de vreo 2.000 de ani dar noi...nu si nu... Gucci...Armani....Batman..Batman...
Smerenia uitată a unei serenităti distruse.

Moartea filosofiei si fitnessul

Am privit mereu activitățile "sportive", spa-ul, wellness-ul, aplecarea insistentă asupra corpului uman ( în felul în care imensa majoritate uită că prima parte a dictonului latin este "mens sana" urmând apoi "in corpore sano") ca o evidentă frică în fata morții. Palidă replică în fata inevitabilului, tentativă patetică de amânare a ceva ce este de neamânat și de neașteptat, ceva care poate surveni în următorul minut fără o cauză externă/ extremă.  Mai departe însă de aceasta revelație a mea ( pe care o voi detalia-o altă dată) mi-a atras atenția o complementară explicatie a lui Agamben : 

"Fortele istorice tradiționale - poezie, religie, filosofie- care, atât în perspectiva hegelo-kojeviană, cat și în cea a lui Heidegger, țineau treaz destinul istorico-politic al popoarelor au fost de mult transformate în spectacole culturale și în experiente private, pierzându-și orice eficacitate istorică. In fata acestei dispariții, singurul proiect care mai pare să păstreze o oarecare seriozitate este asumarea și "gestionarea integrală" a vieții biologice, adică a înseși animalității omului. Genomul, economia globală, ideologia umanitară sunt cele trei fațete solidare ale acestui proces în care umanitatea postistorică pare să-și asume propria fiziologie drept mandat unic și apolitic." 

Giorgio Agamben - Deschisul, Omul și animalul, ed Humanitas

Fără Z ! Semidocților !

O clarificare: am scris, scriu și voi scrie Filosofia. Urăsc să citesc ( peste tot ,de altfel) "Filozofia". Este eronat și nu mă interesează ce spune DEX-ul. Sau Universitățile.
Cuvântul Filosofia provine din alăturarea, contopirea, a două cuvinte :
Philos = Iubire și
Sophia = Adevăr , Înțelepciune.

Deci ... de unde a apărut Z ? Să revenim la cuvintele inițiale și inițiatice căci noi definim lumea și realitatea folosind cuvintele. Cuvintele apoi devin realitate.  Filosofia va trebui mereu sa rămână philo-sophia.

Dacă ea dorește să redevină iubirea înțelepciunii și nu doar o materie stearpă.

Iubiti statul !

 Ieri am avut un control din partea ANAF. Iritarea mea a venit Doar din cauza faptului ca in ultimele 12 luni am avut 8 controale din partea statului roman. Altele din partea unor Autorități de Management. Irelevant.
 Am constat ca lumea ma compătimea și mai ales ca exista o repulsie masiva împotriva controalelor statului ( nu, nu voi comenta deloc acțiunea ANAF/ Antena 3 care este un circ mediatic).
 Ca cetățeni ai României trebuie sa iubim statul roman. Noi suntem parte a acestui stat. Bun, prost, corupt, imbecil, statul este cel care ne apără si rog a nu se confunda esența statului si , prin extensie a organelor sale de control, cu vremelnica conducere a acestuia. Statul roman sper sa fie milenar si sa fie iubit de toți romanii. Pentru existenta lui strămoșii noștri au murit. Milioane. Uciși, torturați, pe front, in răscoale. Statul roman s-a construit pe un munte de oase.
 Aici însă as aduce în discuție pilda morții lui Socrate, probabil unul dintre cei mai virtuoși si înțelepți oameni care i-a cunoscut istoria lumii.  Nu voi face rezumatul Procesului. Mai mult, dacă nu ati citit dialogul lui Platon, nu continuați aceasta lectura.
 Pus in fata unei injuste condamnări la moarte, Socrate refuza orice cale de a scăpa, cai oferite de fidelii lui prieteni, motivând astfel : nu pot sa ma bucur de beneficiile aduse de existenta statului ca apoi sa nu ma supun si pedepselor acestuia, oricât de nedrepte.
 Atâta timp cat ne bucuram de beneficiile existentei Statului ( infrastructura de utilități , apărarea militara, protecția civila prin politie, asistenta medicala, protecție sociala etc. ) NU POT si nu am voie sa ma sustrag si pedepselor aplicate de acesta.
 Imperfect , condus uneori de imbecili, capusat de diferiți politicieni , incapabil deocamdată sa ne asigure bunăstarea generala... asa este dar... imaginați-vă cum/ dacă ați putea trai o săptămâna fără existenta statului. Încercați zilnic sa îmbunătățiți existenta si performantele statului roman dar..iubiți-l.
 Si supuneți-vă statului dacă va bucurați de beneficiile aduse de el. Nu exista Drepturi fără Obligații.

Avertizare

" Una din pedepsele pentru faptul ca refuzi sa te implici in politica este aceea ca sfarsesti prin a fi guvernat de unii inferiori tie."
Platon

Pestera lui Platon

Acumularea de excese (rep. )

"Excesele semnaleaza de obicei ca pasiunea e pe cale s-o ia inaintea bunului-simt.
Acumularea de excese arata ca argumentarea rationala sau rezonabila cedeaza in fata unor porniri nemarturisite pentru ca sunt inca de nemarturisit. Or, actualitatea multiplica semnalele nelinistitoare."

Vom muri si vom fi liberi... ( rep.)

Filosofia greaca considera ca omul liber era ( printre altele) cel care era pregatit sa isi riste propria viata pentru ideile, idealurile si libertatile sale. Omul "neliber" era definit ca cel care se agata cu orice pret de viata cotidiana si avea o frica imensa de moarte, viciu pentru care in limba greaca exista un cuvant special - philopsychia.

Rostire...

"Adevarul se rosteste cu cuvinte simple."
Homer

Statul laic. De ce refuzam sa intelegem prabusirea statului modern

Este evident ca statul nu functioneaza cum trebuie. Nu neaparat numai in Romania. Statele , la nivel mondial, par a avea grave probleme de functionare si de a-si impune regulile de coabitare. Statele moderne sunt democratice. Principiile democratiei provin din gandirea idealistilor Greciei antice. Subliniez: idealisti. Versiunea moderna apare insa in perioada Revolutiei franceze. In ambele cazuri o conditiei esentiala pentru existenta statului democratic, echidistant este laicitatea acestuia. Laicizarea statului si, implicit, a societatii este in esenta garantata de catre ateismul acestuia. Statul modern este statul ateu. Laic. Dar care garanteaza ( tocmai princ ateismul sau) egalul tratament al tuturor credintelor religioase.
Statul laic a parut a functiona vreme de 300 de ani. Perioada in care religia a atacat constant statul laic. Vreme de 250 de ani atacurile au venit de la religiile monoteiste crestine. In ultimii 50 de ani, la aceste atacuri s-au aliat si musulmanii, budhisti, sectanti, etc. Statul laic a fost constant atacat de religie. Fara succes pina acum 40-50 de ani. Cand eforturile acestea, sustinute de lideri politici care au sustinut fatis religiile si au uitat ( daca au cunoscut vreodata) principiile laicizarii statului au inceput sa distruga insasi esenta statului. Statul este o IDEE. Un concept aflat in mintea unei populatii delimitate de anumite granite. Statul este o idee care este acum distrusa, corupta si handicapata. 

Incetati sa va mai minunati de "incapacitatea" statului, de prabusirea acestuia, de lipsa lui de solutii. Statul laic, democratic, modern este subminat zilnic de catre religii. Mereu religiile au dorit re-aparitia statului religios sau , cel putin, subordonat religiei. Doar ca monoteistii crestini nu si-au imaginat alt stat decat cel subjugat crestinismului. Nu islamismului.

Inca mai sunteti uimiti de excesele religioase ale unor religii ?
Sunteti cu totii vinovati de distrugerea statului modern.Vina se intinde pe cateva generatii. 
Citi dintre voi au curajul sa afirma ca sustin statul laic ?  

PS : Un studiu efectuat la nivel mondial arata ca cea mai discriminata , atacata, credinta este ateismul. Cautati singuri dovezile folosind motoare de cautare si " atheist discrimination".

Diferite nevoi ( rep.)

Un alt filozof necunoscut maselor dar foarte iubit de mine este Aristip, fondatorul scolii Cirenaice. A fost un filozof scolit de Socrate si asta se vede. Cei care revin des vor trage concluzia ca imi plac epicureicii si am ceva impotriva lui Platon si a scolii lui. Si ar avea dreptate.

Intr-o zi, tiranul Dionysios, caruia ii placea sa se inconjoare de filozofi si sa ii rasplateasca ( hei, domnii mogului moderni, invatam ceva de la tirani ?) i-a facut cadou lui Aristip o suma generoasa de bani si lui Platon o carte. Invataceii i-au reprosat aceasta lucru lui Aristip considerand cadourile ca nepotrivite.

Cu intelepciune Aristip a raspuns: Fiecare cu nevoile lui. Eu am nevoie de bani si Platon are nevoie de carti.

Umorul sau s-a prelungit si dupa moarte. Aristip a cerut ca pe piatra lui de mormant sa fie scris :
Aici odihneste cel care va asteapta. 

Cred ca ar fi fost un prieten bun si distractiv. Dar sa asteptam sa il intalnim . Sooner than we think.

Paznicii terorii. Noul principe.

Quis custodiet ipsos custodes? - Cine ii va pazi pe paznici ? / Satirele lui Juvenal

O intrebare de acuta actualitate. Cine ii sa supraveghea pe supraveghetori ? Alti supraveghetori ? Si pe acestia ? Inca de la Platon ,aceasta intrebare s-a identificat cu lumea politicii. A coruptiei in lumea politicii.  S-au propus multe solutii si singura care a reiesit a fost necesitatea existentei unor inalte idealuri morale. Transcedentale. Este ceea ce au aplicat apoi tarile civilizate in crearea sentimentelor extremist nationaliste, patriotice in sanul comunitatii "paznicilor": agenti secreti, forte de politie, armata, politicieni. 

Din pacate puterea corupe. Extrem de putini oameni s-au dovedit inumi la puterea incredibila de coruptie a puterii. 

Un caz clar este Inchizitia. Plecata ca o miscare de aparare a credintelor crestine a ajuns in scurt timp cea mai infricosatoare forta de opresiune a tuturor. A regilor, nobililor, taranilor, negustorilor. Fara supraveghere ea a devenit despotica si a fost nevoie de razboaie sangeroase ca sa fie detronata. Mii de nevinovati insa si-au pierdut viata pe drumul "gloriei Inchizitiei". 

Mereu acesti gardieni au inceput prin a fi creati ca o forta a binelui sociale. Celule albe ale sistemului social. In dorinta de a-i proteja de tentatiile cotidianului au fost indoctrinati puternic. Si au fost programati in spiritul "Fiat lux, pereat mundus" ( sa se faca dreptate chiar daca lumea ar disparea). Stoicismul dus la extreme naste fanatism. 

Judecata lipsita de compasiune a: "mai bine sa stea zece nevinovati in puscarie decat sa scape un vinovat". 

Forta de a distruge oameni si de a dispune discretionar de "dreptate", indoctrinarea venala, ura netarmuita si fara compasiune, posibilitatea de a subjuga prin frica toate componentele unui stat ( rege, presedinte, guvern, parlament, societate civila, presa, lumea afacerilor) a nascut si va naste monstrii. 

In zilele noastre suntem fata in fata cu o noua Inchizitie. Cititi doar ziarele. Ascultati-va prietenii. Uitati-va cum sunt ascunse telefoanele de frica interceptarilor. Cititi retorica infocata a inchizitorilor. "Toti sunteti vinovati, doar eu nu am timp sa va anchetez pe toti". Acum trei ani un procuror DNA mi-a spus asta in fata, stand relaxat la o cafea unde abia ne cunoscusem. Ma condamnase deja si nu imi retinuse nici macar numele.

Mi-am trait primii 18 ani sub Securitatea lui Ceausescu. Nu m-am temut asa cum ma tem astazi. Atunci aveam toti motive sa ne temem ( si ca dovada ca am fugit ilegal din tara). Acum nu am dar sunt inconjurat de frica tuturor (dar nu voi mai pleca). Frica este molipsitoare. Daca esti nevinovat nu ai de ce sa iti fie frica. Dumnezeu te va salva. Asta spuneau Inchizitorii inainte sa te inchida intr-o cusca de otel si sa te scufunde pentru 10 minute sub apa. Daca mureai inecat erai vinovat. Logica de procuror.

Gardienii nostri au ajuns prima amenintare a tuturor si, in cele din urma, a existentei statului. Tuturor le este frica. Sunt distruse credibilitatile institutiilor statului roman ( ma uitam cu cata ura sunt privite masinile oficiale) iar un stat modern se bazeaza pe credibilitatea si sustinerea poporului in girarea acestor institutii. Statul modern exista prin contractul sociale care legitimizeaza puterea alesilor. Distrugand aura institutiilor raminem cu ce ? 

Cu frica de gradieni. 

Tristi guvernanti care nu puteti lupta cu garda pretoriana care schimba imparati cum doreste ea, aresteaza si isi numeste oamenii si care deja ia toate institutiile statului ca prizoniere ale fricii create. 
Istoria Romei va poate arata pericolul. Roma a fost imbracata in sange de abuzurile "gardienilor". 
Istoria Inchizitiei este mai clara. Excesele ei sunt revelatoare. 
S-au implinit zilele trecute 20 de ani de la actiunea Mani puliti din Italia. Ceea ce se intampla acum in Romania s-a intamplat deja in Italia. Rezultatele sunt dezastruoase pentru statul italian. Italia sufera si dupa 20 de ani.
Cititi ISTORIA caci ea se repeta. 

Deci, cine ii va pazi pe paznici ? 

Voi reveni pe acest subiect.

Deochi, fascinatie, jettatura

"Fascinatia este o forta care pleaca de la spiritul celui ce fascineaza, intra in ochii celui fascinat si-i patrunde pina la inima. Instrumentul fascinatiei este deci spiritul. El emite prin ochii trupului niste raze asemanatoare siesi care antreneaza cu ele virtutea spirituala. Astfel, razele plecate din ochii urdurosi si rosii, intalnind ochii celui care priveste, antreneaza cu ele aburul spiritului si sangele corupt si prin aceasta contagiune constrang ochii celui care priveste sa contracteze aceeasi boala."

Ficino.

Platon anticipase in Phaidros: iubirea o boala oculara.
Plutarh insa spune ca vederea area o putere minunata.

Singurele constructii cunoscute.

Discutiile legate de cosmogonia platoniciana au influentat gandirea filosofilor moderni intr-o masura foarte mare dar nu sunt foarte sigur ca insusi Platon a crezut in ea. Ideea definitiei genetice a fost extinsa, prin Hobbes, la teorie politica.
" [...] daca cineva vrea sa "stie" ceva, trebuie sa construiasca acel lucru singur, trebuie sa-l faca sa se dezvolte din elementele lui particulare"
Ubi generatio nulla..ibi nulla philosophia intelligitur. 

Calul..

Simplicius povesteste o discutie simpatica intre Antistene si Platon, adversari ideologici de neimpacat. Antistene (probabil primul nominalist), luand in deradere ideile platoniciene afirma ca "Vad un cal, dar nu vad ideea de cal". Inspirat Platon ar fi raspuns : "E adevarat, pentru ca ai ochii cu care poti vedea calul, insa nu ai capatat inca vederea care sa-ti arate ideea de cal".

Filosofia in perioada ei in care nu isi crease turnul de fildes care a indepartat-o de lume era glumeata, senina si placuta. 

Manifest hedonist

... timpul care se scurge indeamna la eternizarea prezentului densificat prin jubilare; fluiditatea a tot ceea ce trece e un apel la imobilitate in tot ceea ce face posibila voluptatea; moartea care actioneaza in fiinta noastra inca din clipa cand ne-am nascut ne obliga la elaborarea unor forme jubilatorii de rezistenta; filosofia tragica, marcata de realitatea entropiei, justifica formularea unei stiinte voioase, expansive ........















Montaigne interpretat, sublimat de Onfray. Nietzsche a urmat sfatul montaignian si a incercat crearea "stiintei voioase ". Trista omenire obsedata de stacheta imposibila a idealismului si scrutarea rece a stoicismului

Despre invidie...

Din pacate nu ne-au ramas mai nimic din opera filosofica a marelui sofist Hippias. Ca si in cazul hedonistilor sursele sunt fie citatele adversarilor ideologici, fie referirile facute de idealisti legate de antitezele acestor doua scoli ale gandirii antice.

Plutarh in schimb a salvat opinia lui Hippias legata de invidie, aceasta fiind de doua feluri :una corecta si una total gresita. Este corecta invidia manifestata impotriva unui om rau dar total gresita cand ea priveste un om bun. Atat laudele cand si acumularile materiale sunt pe deplin justificate in cazul omului drept, ele fiind totodata o sursa de incurajare pentru tineri. Este greu sa simti invidie in acest caz, sentimentul potrivit fiind cel de mandrie si speranta.

A nu se uita si faptul ca invidiosul sufera dublu fata de restul oamenilor: prima data din cauza neimplinirilor si problemelor personale si a doua oara din cauza "norocului" celorlalti.

Hippias este insa mai drastic vorbind despre calomie, pe care o considera un blestem si acuza legea ca fiind prea usoara. Calomia este mai grava decat hotia caci este reprezinta furtul a doua din cele mai pretioase lucruri din viata filosofica: prietenia si bunavointa. Calomia le poate distruge pe ambele.

Sofistii, curent filosofic uitat care ne-ar putea indreptat erorile sociale moderne. Vom suferi atata timp cat vom refuza sa invatam din trecut.

Cu Platon despre ateisti

Se intalnesc, intr-adevar, oameni care nu recunosc existenta zeilor, dar au un caracter just din natura; acestia au ura pe cei nedrepti, si fiindca le e scarba de nedreptate, unii nu sunt aplecati a savarsi asemenea crime si fug de oamenii nedrepti si iubesc pe cei drepti. Sunt altii care, pe langa conditia ca totul este lipsit de zei, dau dovada de neinfranare fata de placeri si de slabiciune fata de dureri, si au o memorie sanatoasa si o mare patrundere de spirit. Boala lor comuna este ca nu cred ca exista zei; dar cei dintai par mult mai putin vatamatori societatii, decat cei de al doilea. Intr-adevar, cel dintai va vorbi despre zei cu multa liberate, precum si despre sacrificii si despre juraminte si, batjocorind pe ceilalti ii poate face lesne si pe altii eretici, daca nu au nici o raspundere; insa cel de-al doilea, avand aceeasi parere ca si celalalt, dar plin de spirit, se slujeste de viclenie si de siretenie. Dintre ei se recruteaza prezicatorii si tot felul de facatori de minuni, cateodata se fac dintre ei si tirani, oratori, generali de armata; de asemenea ursitorii de culturi secrete si sofistii in rationamentele lor inselatoare; caci speciile acestei a doua clase de eretici sunt nenumarate. insa doua legi vor fi de ajuns contra lor. Crima celor din urma, care simuleaza o credinta ce n-o au, merita nu numai una, dar chiar mai multe morti. Pentru cei dintai este de ajuns mustrarea si inchisoarea.

Platon - Legile.

Spuneam mai demult ca voi continua demersul meu in a explica de ce il consider pe Platon a fi responsabil pentru o anumita denaturare si intransigenta a politicii si practicilor religioase europene (nu vorbim despre religii ci despre practici) . Inchizitia totusi l-a iubit pe Platon si mirajul Republicii acestuia inca bantuie subconstientul colectiv european.
Idealismul la cotele lui maxime prescria...omorarea sau inchiderea ateistilor chiar daca ( a se vedea inceputul ) le recunoaste caracterul benign pentru societate, chiar o conduita morala perfecta.

Desi afirma si sustin public o pozitie ( si o politica) toleranta, idealistilor el este intrinsec imposibil sa se situeze pe o alta pozitie decat cea de extrema. Promovarea si credinta intr-un ideal nu admite jumatati de masura sau principii tolerante. Rugurile Evului Mediu stau marturie.
Toleranta ca apanaj exclusiv al hedonistilor, eudemonistilor si epicureicilor. Apoi a sofistilor, gnosticilor si libertarienilor. Toti condamnati la un moment dat de idealismul crestin sau doar filosofic.

Platon, uneori atat de departe de seninatatea profunda a lui Socrate, atat de invidios pe Democrit si hedonism. Noroc cu copistii evului mediu care aproape au reusit sa ii stearga din istoria gandirii europene. Aproape. Pe de alta parte noroc cu toate acuzatiile filosofiilor mai sus mentionate care acum pot fi reconstruite doar din capetele de acuzare sau din citatele utilizate in sustinerea cauzei idealiste.

Idealismul ca pulsiune a mortii.

O opinie

Sufletul nu este o tabula rasa cu nimic scris pe ea. El este intotdeauna acoperit de inscriptii care se scriu pe ele insele si sunt scrise de INTELECTUL DIVIN. Tot ce tine de matematici, postulatele si figurile geometrice, sunt scrise pe el din vesnicie.

Proclos din Licia

Desi nu sunt deloc de acord cu acest punct de vedere, merita mentionat.