Aristip ne dădea povețe bune. Păcat că de 2000 de ani nimeni nu le ascultă : "Abilitățile naturale fără educație sunt precum un pom fără fructe".
Dacă doar am reuși să ne reconectăm cu gândirea filosofică antică ( nu am speranțe încă să ne conectăm la filosofia modernă) am redescoperi frumusețea lumii și acea înțelepciune pe care am putea-o opune șireteniei și vicleniei care acum domină lumea.
Se afișează postările cu eticheta Diogene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Diogene. Afișați toate postările
sâmbătă, 8 iulie 2017
sâmbătă, 11 iunie 2016
Alterarea istoriei.
Găsesc în "Caiete" ( Ed Humanitas 2016) o însemnare a lui Emil Cioran care m-a făcut sa înțeleg perversitatea alterării"memoriei" și istoriei :
" Elie Wiesel, evreu din Sighet, din nordul Transilvaniei, îmi povestește că a revenit în orașul natal, acum doi ani. Nu se schimbase nimic, doar că lipseau evreii. Înainte de a fi ridicați de naziști, au ascuns în pământ bijuteriile și alte bunuri. El însuși își îngropase un ceas de aur. Ajuns la Sighet, trage la hotel și, în plină noapte, merge să caute ceasul. Il găsește, se uită la el, dar nu poate să-l ia. Are senzația că ar comite un furt. In orașul fantomă, orașul tău, nu întâlnește nici un cunoscut, el e singurul supraviețuitor al masacrului."
Nu am aroganta de a-l interpreta pe Emil Cioran care, în umila-mi opinie este unul dintre cele mai luminate minți ale acestui popor. Dacă mânturirea unui popor , la Judecata de Apoi, va fi făcută prin reprezentanții acestuia, poporul roman ar putea fi mântuit doar de către Cioran.
Ceea ce m-a pus pe gânduri este relația Cioran- Elie Wiesel. Trebuie să amintesc că în aceea perioada Cioran fusese deja "acuzat" de legionarism ( da, făcuse parte din Legiune și a iubit-o imens ) de către detractorii lui. Totodată amintesc că aceste "Caietele" nu au fost destinate publicării ( pe unele din ele Cioran scriind " A fi distruse" fiind un jurnal al acestuia publicat postum), deci se elimină orice suspiciune de disculpare.
Tot ca preambul as aminti că Institutul Elie Wiesel ( atât de susținut și finanțat de către Guvernele României ) este elaboratorul legii de condamnare a Legiunii , lege care dorește condamnarea ( și ștergerea din istorie) legionarilor Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica și a tuturor sfinților închisorilor comuniste. In numele holocaustului și sub numele lui Elie Wiesel.
Si iată că ii găsim pe cei doi - torționar și victima - fată în fată. Victima venind la "torționar" pentru a se confesa. Victima povestind "torționarului" ceea ce simte și ce regrete are. Victima, în numele căruia acum se cere ștergerea din istoria României a unor repere morale ale romanilor, căutând compania și înțelegerea legionarului Cioran.
Da. Ceva nu are sens. Sensul pierdut provine din alterarea istoriei, din manipularea abjectă a acesteia. Din căpusarea durerilor evreilor din perioada interbelica în susținerea unor interese imediate și ascunse.
Domnule Alexandru Florian, profanator și epurator de istorie românească , explicați-ne această relație "torționar"-victimă. Înainte de a cere ștergerea din memoria istoriei românești a intelectualilor legionari.
Singurul efect al aberantei legi de condamnare a legionarismului a fost o răcire a relațiilor dintre evrei și români. Un imens deserviciu adus comunității evreiești din România și din toată lumea. Întrebarea va rămâne: ce se dorește din răcirea relațiilor dintre popoarele noastre ?
Pentru ca poporul român, când va renunța la Cioran, Noica, Eliade, Tutea și la sfinții închisorilor , își va fi pierdut sufletul.
P.S.:
Daca digresiunea mea a fost prea scurta, va mai recomand un articol :
http://www.buciumul.ro/2014/08/06/ion-halmaghi-marturii-despre-intelectuali-ai-exilului-romanesc/
" Elie Wiesel, evreu din Sighet, din nordul Transilvaniei, îmi povestește că a revenit în orașul natal, acum doi ani. Nu se schimbase nimic, doar că lipseau evreii. Înainte de a fi ridicați de naziști, au ascuns în pământ bijuteriile și alte bunuri. El însuși își îngropase un ceas de aur. Ajuns la Sighet, trage la hotel și, în plină noapte, merge să caute ceasul. Il găsește, se uită la el, dar nu poate să-l ia. Are senzația că ar comite un furt. In orașul fantomă, orașul tău, nu întâlnește nici un cunoscut, el e singurul supraviețuitor al masacrului."
Nu am aroganta de a-l interpreta pe Emil Cioran care, în umila-mi opinie este unul dintre cele mai luminate minți ale acestui popor. Dacă mânturirea unui popor , la Judecata de Apoi, va fi făcută prin reprezentanții acestuia, poporul roman ar putea fi mântuit doar de către Cioran.
Ceea ce m-a pus pe gânduri este relația Cioran- Elie Wiesel. Trebuie să amintesc că în aceea perioada Cioran fusese deja "acuzat" de legionarism ( da, făcuse parte din Legiune și a iubit-o imens ) de către detractorii lui. Totodată amintesc că aceste "Caietele" nu au fost destinate publicării ( pe unele din ele Cioran scriind " A fi distruse" fiind un jurnal al acestuia publicat postum), deci se elimină orice suspiciune de disculpare.
Tot ca preambul as aminti că Institutul Elie Wiesel ( atât de susținut și finanțat de către Guvernele României ) este elaboratorul legii de condamnare a Legiunii , lege care dorește condamnarea ( și ștergerea din istorie) legionarilor Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica și a tuturor sfinților închisorilor comuniste. In numele holocaustului și sub numele lui Elie Wiesel.
Si iată că ii găsim pe cei doi - torționar și victima - fată în fată. Victima venind la "torționar" pentru a se confesa. Victima povestind "torționarului" ceea ce simte și ce regrete are. Victima, în numele căruia acum se cere ștergerea din istoria României a unor repere morale ale romanilor, căutând compania și înțelegerea legionarului Cioran.
Da. Ceva nu are sens. Sensul pierdut provine din alterarea istoriei, din manipularea abjectă a acesteia. Din căpusarea durerilor evreilor din perioada interbelica în susținerea unor interese imediate și ascunse.
Domnule Alexandru Florian, profanator și epurator de istorie românească , explicați-ne această relație "torționar"-victimă. Înainte de a cere ștergerea din memoria istoriei românești a intelectualilor legionari.
Singurul efect al aberantei legi de condamnare a legionarismului a fost o răcire a relațiilor dintre evrei și români. Un imens deserviciu adus comunității evreiești din România și din toată lumea. Întrebarea va rămâne: ce se dorește din răcirea relațiilor dintre popoarele noastre ?
Pentru ca poporul român, când va renunța la Cioran, Noica, Eliade, Tutea și la sfinții închisorilor , își va fi pierdut sufletul.
P.S.:
Daca digresiunea mea a fost prea scurta, va mai recomand un articol :
http://www.buciumul.ro/2014/08/06/ion-halmaghi-marturii-despre-intelectuali-ai-exilului-romanesc/
luni, 8 decembrie 2014
Companie proasta ( republicare)
Atat de multa lume plange pe Internet ( adica pe Facebook) de singuratate incat imi aduc aminte de vorbele lui Sartre : Daca te simti singur cand esti singur esti o companie proasta.
Jean-Paul Charles Aymard Sartre (21.06.1905 – 15.04.1980) a fost un filozof francez ( existentialist). S-a mai jucat ( cu succes) cu viata in postura de nuvelist, scenograf, activist politic ( aici fara succes, chiar un pic tembel), biograf si critic literar. O reminiscenta a spiritului enciclopedist francez (care nu a murit si sper sa n-o faca). Cand a fost tembel a fost marxist. Distractiv a fost refuzul lui de a primi premiul Nobel in 1964 motivand ca "un scriitor nu ar trebui sa isi permita sa fie transformat intr-o institutie". Distractiv sau nu, pe asta a furat-o de la Emil Cioran care a refuzat ( cu o singura exceptie, primul premiu ) toate premiile si onorurile.
Sartre a mai fost simpatic cand a afirmat :
Când Dumnezeu tace, poate fi făcut să spună orice. / Le Diable et le bon die
Omul e o pasiune inutilă. / L'Être et le néant
Dumnezeu e singurătatea oamenilor. / Le Diable et le bon dieu
Nu ești un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori. / L'Âge de la raison
Un copil, acest monstru pe care adulții îl fabrică din regretele lor. / Les Mots
A fi mort înseamnă a ajunge prada celor vii. / L'Être et le néant
Omul nu e nimic altceva decât ceea ce face din el. / L'Existentialisme est un humanisme
Legat de ziua de azi, atentie la ora trei caci Sartre spunea: La ora trei este intotdeuna prea tarziu sau prea devreme pentru orice ti-ai propus sa faci.
Jean-Paul Charles Aymard Sartre (21.06.1905 – 15.04.1980) a fost un filozof francez ( existentialist). S-a mai jucat ( cu succes) cu viata in postura de nuvelist, scenograf, activist politic ( aici fara succes, chiar un pic tembel), biograf si critic literar. O reminiscenta a spiritului enciclopedist francez (care nu a murit si sper sa n-o faca). Cand a fost tembel a fost marxist. Distractiv a fost refuzul lui de a primi premiul Nobel in 1964 motivand ca "un scriitor nu ar trebui sa isi permita sa fie transformat intr-o institutie". Distractiv sau nu, pe asta a furat-o de la Emil Cioran care a refuzat ( cu o singura exceptie, primul premiu ) toate premiile si onorurile.
Sartre a mai fost simpatic cand a afirmat :
Când Dumnezeu tace, poate fi făcut să spună orice. / Le Diable et le bon die
Omul e o pasiune inutilă. / L'Être et le néant
Dumnezeu e singurătatea oamenilor. / Le Diable et le bon dieu
Nu ești un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori. / L'Âge de la raison
Un copil, acest monstru pe care adulții îl fabrică din regretele lor. / Les Mots
A fi mort înseamnă a ajunge prada celor vii. / L'Être et le néant
Omul nu e nimic altceva decât ceea ce face din el. / L'Existentialisme est un humanisme
Legat de ziua de azi, atentie la ora trei caci Sartre spunea: La ora trei este intotdeuna prea tarziu sau prea devreme pentru orice ti-ai propus sa faci.
marți, 5 august 2014
Adevarul inexistent
Omul orgolios isi sustine si impune adevarul propriu. Pierzand poate calea spre gasirea Adevarului.
Omul destept isi prezinta adevarul, il intelege pe celalat si cauta calea de a genera un "Adevar" modifica benefic (aparent) ambelor parti dar cu avantajele pe care le doreste .
Omul intelept asculta ambele variante si cauta Adevarul. Indiferent de efectele acestuia asupra intereselor proprii.
Despre omul prost nici macar nu scriu.
Adevarul vanat de idealisti nu exista. Este o conjunctura culturala, istorica, sociala sau religioasa.
luni, 6 ianuarie 2014
Diferente aparente
Cicero : "A filosofa inseamna a invata sa traiesti".
Montaigne : " A filosofa inseamna a invata sa mori".
Ambii au dreptate. A filosofa inseamna a invata sa traiesti si, traind bine ,intelegand viata, sa intelegi moartea si sa ii anulezi "amenintarea".
Montaigne : " A filosofa inseamna a invata sa mori".
Ambii au dreptate. A filosofa inseamna a invata sa traiesti si, traind bine ,intelegand viata, sa intelegi moartea si sa ii anulezi "amenintarea".
luni, 7 octombrie 2013
Adevaruri incomode
In realitatea practica opiniile a doi oameni pot fi la fel de adevarate dar nu la fel de valoroase.
In ciuda opiniilor pro-stat si pro-democratie ale socraticilor, sofistii au avut mereu dreptate in analizele relatiilor inter-umane practice. Poate tocmai acuzatiile aduse de Platon acestora releva nu puncte slabe ci puncte forte ale filosofiei sofistilor.
In ciuda opiniilor pro-stat si pro-democratie ale socraticilor, sofistii au avut mereu dreptate in analizele relatiilor inter-umane practice. Poate tocmai acuzatiile aduse de Platon acestora releva nu puncte slabe ci puncte forte ale filosofiei sofistilor.
joi, 11 iulie 2013
Epictet. Stoicul.
Ne temem cu totii de moartea trupului; dar de moartea sufletului cine se teme ?
Daca ratiunea, care ar trebui sa regleze toate lucrurile, e dereglata, cine o va regla ?
Arunca-i injurii unei pietre, cu ce te va ajuta acest lucru? Ea nu te va intelege. Imita acea piatra si nu te gandi la injuriile ce ti se spun.
Semanam cu cei care isi fac mari provizii, dar ramin slabi si descarnati pentru ca nu se hranesc cu ele. Avem precepte si maxime frumoase, dar pentru a le expune, si nu pentru a le practica; actiunile ne contrazic faptele. Nu suntem inca oameni, si vrem sa jucam rolul de filosofi. Povara e prea grea pentru noi. E ca si cum un om care n-ar avea puterea sa ridice o greutate de doua kilograme ar incerca sa ridice piatra lui Ajax.
Daca ratiunea, care ar trebui sa regleze toate lucrurile, e dereglata, cine o va regla ?
Arunca-i injurii unei pietre, cu ce te va ajuta acest lucru? Ea nu te va intelege. Imita acea piatra si nu te gandi la injuriile ce ti se spun.
Semanam cu cei care isi fac mari provizii, dar ramin slabi si descarnati pentru ca nu se hranesc cu ele. Avem precepte si maxime frumoase, dar pentru a le expune, si nu pentru a le practica; actiunile ne contrazic faptele. Nu suntem inca oameni, si vrem sa jucam rolul de filosofi. Povara e prea grea pentru noi. E ca si cum un om care n-ar avea puterea sa ridice o greutate de doua kilograme ar incerca sa ridice piatra lui Ajax.
marți, 9 iulie 2013
Bolnavul si ignorantul
Un medic vine la un bolnav si ii spune : Aveti febra, nu mancati nimic azi si nu beti decat apa. Bolnavul il crede, ii multumeste si-l plateste. Un filosof ii spune unui ignorant: Dorintele va sunt nefiresti, temerile josnice si servile, nu aveti decat opinii false. Acesta pleaca manios si spune ca a fost insultat. De unde vine aceasta diferenta ? Din faptul ca bolnavul isi simte raul, iar ignorantul nu-l simte pe al sau.
Epictet
Epictet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Unind puncte pe hârtia memoriei.
Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...
-
Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...
-
Premisele războiului dacic al împăratului Traian. Ocupația Balcanilor de către Imperiul Roman a început la sfârșitului secolului III iChr (...
-
Eu cred că și cărțile au un suflet. Un destin. Cărțile, miracol care au fundat lumea modernă, au un destin în formarea omului-cititor. Au de...



