Națiunea cea dintâi.

"Prejudecata este bună la vremea ei deoarece te face fericit. Ea întoarce popoarele către miezul lor, le leagă temeinic de trunchiul lor, le face mai înfloritoare potrivit caracterului propriu, mai înflăcărate și în consecință mai fericite în preocupările și scopurile lor. In această privință, adesea, națiunea cea mai ignorată, cea mai plină de prejudecăți devine cea dintâi : vremea dorințelor de emigrare și a călătoriilor pline de speranță în străinătate dovedește deja boala, inflamare, rotunjimi nesănătoase, presentimentul morții. "

Johann Gottfried von Herder ( sublinierile îmi aparțin )

România pare tara care le acomodează vremelnic pe ambele: prejudecățile noastre se dovedesc un puternic filon de supraviețuire al Europei necontaminate de idei auto-distructive, o barieră de protecție prin "barbarie" împotriva decadentei exagerărilor liberale sau socialiste. Chiar împotriva unui capitalism sălbatic care, deocamdată, a câștigat primele lupte cu poporul acesta.
In același timp ne subțiem substanța prin sângerări de neoprit, emigratie si externalizarea propriului control.
România ca model de salvare pe cale de a se autodiscredita.  Atâtea șanse ratate ale istoriei. Trebuie sa ne recăpătăm încrederea în judecata noastră și în noi înșine. Înainte de cere lumii sa ne asculte.

Oglinzile esoterice

Toate oglinzile, dintru inceput, au fost patrunse de Sfantul Duh. Dreapta lor este stanga. Ziua lor e o noapte lunara. Adevarul lor e ambiguu, raspunsul lor - indescifrabil si elocvent, ca al Sibilelor, prezenta lor - o absenta, adancurile lor - de nepatruns, viata lor - o moarte, sufletul lor - neomenesc.


Petrus de Dacia

Triunghiuri

“ Eudox relateaza in Istoriile sale ca pitagoreicii atribuiau fiecarui virf al triunghiului cite o divinitate. Orice triunghi este o trinitate divina alcatuita din Hades, Dionysos si Ares.”

 “Dupa Xenocrate, triunghiul isoscel este Poarta Infernului, locul unde salasuiesc demonii.”

Plutarh

Si tu Sir Newton ? (rep.)

Desi initial era incantat de superba simetrie a sistemului solar, Sir Isac Newton a inceput sa aiba indoieli vazand tendinta unui asemenea sistem spre instabilitate /entropie . In loc sa se adanceasca in studiul sistemului dar si pentru a calma spiritele a propus a aberanta teorie : Dumnezeu intervine periodic in sistemul solar re-aranjand orbitele planetare.

Nu este insa de mirare ca Leibnitz avea sa il critice agresiv pentru aceasta pseudo-teorie intrebandu-se de ce dumnezeu nu reglase bine orbitele de la bun inceput daca asa stau lucrurile ?

Critica mea impotriva acestei aberatii a lui Sir Isac Newton ar fi insa formulata astfel: "Ii sacrificam ratiunea lui Dumnezeu". Citandu-l pe Ignatiu de Loyola.

Acel moment ciudat cand ateii devin religiosi si sfintii dau glas ratiunii impotriva misticismului. 

 

Despotism luminat ( rep.)

Azi as putea afirma citandu-l pe Helvetius :

"Patria mea a cunoscut in cele din urma jugul despotismului" .

Idei clare exprimate acum peste 300 de ani de unul dintre cei mai mari filosofi -necunoscuti si atat de frumos comentate de Michel Onfray ( "O Contraistorie a filosofiei- Extremistii luminilor").
Istoria este repetitiva si din pacate liderii sunt la fel de iliterati si semidocti atunci si acum... altfel ar fi putut intelege cursul istoriei, pericolele si tenatiile puterii.
Astazi ca si ieri puterea politica isi pierde coerenta si cade in mrejele despotismului, luminat sau nu.

"Ce este despotismul? Orice putere dezinteresata de binele public si de interesul general, in Divanul oriental sau sub marele baldachin al tronului de la Versailles; orice practica politica ce a abolit distinctia dintre drept si nedrept, capriciu personal si lege generala; orice regim care interzice libertate cuvantului, a exprimarii, a publicarii; orice guvern care controleaza emiterea, difuzarea si circulatia ideilor; orice administratie care concentreaza avutiile in mainile unui grup restrans; regele, curtea sa, curtenii, favoritii, metresele, sprijinitorii lui politici."

Disimulare

Nu mintim ascunzand adevarul, ci disimulandu-l fata de cel caruia i-l datoram.

Helvetius

Tacerea lui Helvetius

Superba pozitia lui Helvetius care anuleaza toata metafizica ( atat in pozitivismul sau din sec XX cat si in negativismul secolelor precedente) : despre ce nu se poate vorbi corect si ceea ce nu poate fi demonstrat (sau infirmat in mod decisiv) trebuie trecut sub tacere. Onestitatea ne obliga sa ne suspendam judecatile "de valoarea" (sau nu) privitor la ceea ce nu putem demonstra, cunoaste, experimenta.
Un punct de vedere filosofic nu neaparat un modus vivendi sau o credinta de viata. Poate doar cea agnostica.
Separand credintele, dorintele, umorile de filosofie le eliberam pe toate de povara polemicii. Chiar si a celei cordiale.

Helvetius vs Kant

"Devenim stupizi de indata ce incetam sa mai fim pasionati" -Helvetius ( Despre spirit)

" [...] pasiunile sunt o cangrena pentru ratiunea pura practica" -Kant (Antropologie)

Kant, platonician pina la capat vs un mai in varsta Helvetius ( Kant este mai tanar cu 9 ani decat el) promotor al linistii si placerii vietii, un hedonist pierdut in ceturile timpului.