In definitiv...

"Fericirea este bună pentru corp dar suferința este aceea care ne ascute mintea".
Marcel Proust

Suferința te obligă, te forțează să te analizezi, să analizezi , să accepți și, mai ales, să găsești soluții. Fericirea este completă și nu dorește nimic. Ea este. Auto-suficientă și intrinsec ignorantă. 
Blestem al culturii europene aruncat asupra propriei intelectualității pe care o devoră asemeni lui Cronos.

Fluxuri de stiri.

"Acea activitate abominabilă și senzuală intitulată cititul ziarului mulțumită căreia toate nenorocirile și cataclismele din univers din ultimele douăzeci și patru de ore, bătăliile care costă viata a 50.000 de bărbați, crimele, grevele, falimentele, incendiile, otrăvirile, sinuciderile, divorțurile, sentimentele crude ale oamenilor de stat și ale actorilor, sunt transformate pentru noi, cărora nici măcar nu ne pasă, într-un răsfăț matinal, armonizându-se laolaltă minunat, într-un fel deosebit de însuflețitor și tonic, odată cu ingerarea recomandată a câtorva guri de cafe au lait. " - Marcel Proust

Ziarul, știrile dimineții, Facebook-ul și indiferenta care a omorât umanitatea în noi. Ne-am salvat de apăsarea responsabilității prin ignorare si desensibilizare, ca apoi să ne găsim latura sadică prin care trebuie să urmărim toate ororile ridicând din umeri sau apăsând butonul de Like. Incapabili a mai simți oroarea sau realitatea pe care o cern, cosmetizând-o în exterioritate, canalele de comunicare.
Cantitatea imensă de oroare la care am fost expuși ne-a făcut să ne creăm mecanismul supraviețuirii : indiferenta. Acest mecanism care , salvându-ne , ne va omorî ca societate și ca individualități.

Lipsa ca invatator .

Lipsa, infirmitatea, golul ca învățător intransigent în evoluția noastră. Inegalabilul Proust:

" Numai infirmitatea ne poate face sa luam seama si sa învățăm si ne ajuta sa analizam procese despre care altfel nu am ști nimic. Un bărbat care se baga direct în pat seara de seara si care încetează sa trăiască pana în clipa in care se trezește  cu siguranță nu va visa niciodată sa facă, nu neapărat cine știe ce descoperire, dar nici măcar observații mărunte despre somn.  De abia dacă este conștient ca doarme. O mica insomnie se dovedește utila, făcându-ne sa prețuim somnul, proiectând o raza de lumina in întunericul acela. O memorie infailibila nu este un stimulent prea puternic pentru a studia fenomenele memoriei. "

Aroganta de insomniac, de persoana golita, rănită, abandonata sau pur si simplu in nevoi.

Iubirea mortii.

O superba constatare a lui Prous legata de ideea mortii. Undeva in adancul filonului epicurean exista una dintre cele mai solide solutii impotriva celei mai mari spaime ale umanitatii. Facilitatea insa a dogmelor religioase prevaleaza (inca) in mod nejustificat. 
In acelasi timp o dietetica a importantei actiunilor noastre. Pot trece toate aceste "urgente" cotidiene de furcile caudine ?


"Aceasta idee a mortii s-a instalat in mine pentru totdeauna asemeni unei iubiri. Nu ca mi-ar fi placut moartea, o detestam. Dar, dupa ce m-am gandit fara doar si poate la ea din cand in cand, ca la o femeie pe care n-o iubesti inca, acum prezenta ei adera la cel mai profund strat al mintii mele atat de complet incat nu puteam sa ma mai ocup de un lucru fara ca acesta sa fi traversat mai intai ideea mortii."