Constantinopolul si Roma

 

Nu spre preamărirea Constantinopolului. Nu spre minimalizarea importantei Romei. Spre știință si spre buna înțelegere atât a Istoriei cat si a evenimentelor bisericilor Ortodoxe si romano-catolice.

In anul 900-1000 estimările demografice arată astfel :

Populația Romei: cca 50.000

Populația Constantinopolului: min 500.000 ( să fim precauți in estimarea multor istorici la 1 milion)

Gândiți si înțelegeți de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, de ce Constantinopolul, ușor de apărat, devenise Capitală, de ce „lumina venea de la Răsărit”.

Gândiți si evaluați corect.

(PS : nu ma credeți? Cercetați.)

Anti-toleranță

  Vocile contemporanilor tind să ridice la nivel de virtute toleranța. Nu pot să fiu de acord căci eu văd toleranța asa cum este ea: o slăbire a spiritului , o slăbiciune a persoanei, o inexistența a opiniei, o moarte a individualității. Toleranța în numele căreia vedem distruse spiritele unor națiuni, obiceiuri milenare garante ale individualității unui popor, bunele moravuri prăbușite într-o complacere cu ceea ce este nenatural.
  Toleranța este expresia inexistenței unei personalități. Când nu ai o opinie este bine să fi de acord cu toată lumea. "Trăiește și lasă să trăiască" este o minciună care , pană acum, în istorie, s-a soldat cu băi de sânge.
  Toleranța lipsită de judecată, lipsită de îndreptare, lipsită de îmbunătățire,  este abandon. Pot "trece cu vederea", "tolera", o perioadă scurtă de timp pană când acel morav, obicei, modă, se îndreaptă sau o voi îndrepta-o eu. Marc Aureliu dădea sentința : "Drept sau indreptat".
  Intoleranța inteleaptă manifestată de-a lungul istoriei civilizației europene a fost creatoarea geniului european civilizator. Căci, oricând de tolerant as vrea sa fiu cu alte rase, omenirea este creația Civilizației Europene. Poate din aceasta cauza nu o pot ințelege sau urma.
  Înțelepciunea europeană, sofisticată, angoasantă și depresivă a creat Înțelepciunea care a desăvârșit lumea. Ceea ce avem însă acum în fața noastră, moda toleranței, ce a putut ea produce ? Nimic.
  Si Cicero știa asta căci, în "Pentru Murena" ( cap. 61) scrie:  " Înțeleptul nu face nimănui nici o favoare, el nu iartă niciodată greșeala cuiva; căci milos este numai cel prost și slab; un bărbat adevărat nu se lasă nici înduplecat, nici îmblânzit..".
  Iar Lactanius susține aceeași intoleranță atât în "Instituțiile divine ( III, 23) - "Zenon pune mila printre vicii și boli" dar și în "Epitoma pentru Pentadius" - " Zenon, magistrul stoicilor, care laudă virtutea, mila a condamnat-o ca pe o boală a sufletului."

  Aici însă a se înțelege ca ambii vorbeau despre Înțelept, despre omul creator, omul politic și aspirantul la o înțelepciune înaltă, divină. Despre "bărbat". Niciunul nu a condamnat ajutorul, "mila", compasiunea sau întrajutorarea. Nici una dintre opinii nu are extrema imbecilului care "știe", decide, condamnă sau emite "adevăruri"/ judecăți de valoare. Intoleranța senina este apanajul Înțelepciunii care a aruncat și avertizarea: nu judeca dacă nu vrei sa fii judecat. Care se ințelege insă asa:  judecă dacă îți asumi ca și tu să fii judecat în același fel( să arunce piatra doar cel fără de păcat). Judecata pe care toți înțelepții și-au asumat-o și au respectat-o ( a se vedea judecata lui Socrate) chiar cu prețul vietii.

 Condamnantă este aceasta diluarea a puterii, a forței unui individ care a decis să urmeze calea toleranței.

 Tristă modernitate scăldându-se într-o apă călduță în care nu simte cum forțele ii scad și urmează înecul.

Manipulare prostească

Jurnalismul și-a tradat si abandonat menirea în momentul în care a fost cumpărat de grupuri de interese care îl susțin. Vânzarea directă de ziare nu mai poate susține o redacție. Deci ziarele, televiziunile și radioul au trebuit să aleagă calea reclamelor și a "sponsorizărilor". Ambele însă anulându-i echidistanta atât de necesară jurnalismului.
Zilele trecute mi-a sărit în ochi o manipulare nu "ieftină" ci de-a dreptul retardată ( CNCD..scuze :). Nici manipularea nu mai este cea a fost odată când trebuia să fi atent și să gândești. Acum trebuie doar să ai tupeu. Tupeul și decerebrarea manifestată de ProTV în data de 15 Mai. 2018.

Se dă titlu articolului/ știrii : "Familia tradiţională” dispare de la sine. " 
Se dă contextul : viitorul referendum pentru definirea "familiei tradiționale" ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie.
Articolul care anunță dispariția familiei tradiționale face însă referire la : " În 1996, doar 21 la sută dintre copii s-au născut în afara căsătoriei. În 2016, procentul a urcat la 32 la sută. Vârsta medie la care se încheie prima căsătorie a crescut constant, şi a ajuns la 27 de ani şi jumătate la femei. Şi aproape 31 de ani, la bărbaţi." 
Deci la nașterile înaintea căsătoriei. Nașteri care au apărut, evident, din relația unui bărbat cu o femeie. Nu dintre doi bărbați, două femei , un bărbat și o capră sau o femeie și un câine ( no offence Can-adieu).

Stând strâmb și judecând drept, când a dispărut familia tradițională ?
Manipulare atât de josnică și prostească încât ai crede că va trece neobservată.
Dar nu ! Orice știre are o durată scurtă de viată iar când aceasta se află în declin trebuie să aduci un "intensificator". Să o revigorezi. Ceea ce au făcut zilele astea tot felul de VIP-uri ,gen Cristi Danilet ( ex judecător CCR) care preia articolul aducând însă și "argumente suplimentare":
"[...]- peste o jumătate de milion de copii s-a născut în afara căsătoriei, în România ultimilor 7 ani;
- între 2012 și 2016, numărul născuților cu tată necunoscut, la nivel național, a fost de:
2012: 12.273 ( 6,85% ) născuți cu paternitate neasumată.
2013: 12.052 ( 6,92% ) născuți cu paternitate neasumată.
2014: 13.982 ( 8,03% ) născuți cu paternitate neasumată.
2015: 13.462 ( 7,76% ) născuți cu paternitate neasumată.
2016: 12.683 ( 7,22% ) născuți cu paternitate neasumată.[...]"

Am înțeles: multi copii născuți în afara/ înaintea căsătoriei. Putini ( 7,2% și în declin) cu tată nedeclarat/ necunoscut.  
Unde este "dispariția familiei tradiționale" care este uniunea dintre un bărbat și o femeie și nu intre persoane de același sex ? 

Cât de josnic trebuie să fi să accepți să fi un instrument de manipulare a maselor și să minți alterând adevărul ? Nu știu..să ii întrebăm pe domnii jurnaliști. Sau judecători.

Întrebarea care însă urmează să vă rămână în minte este : de ce o fac și cine a cerut aceasta alterare a adevărului ? Nu exista minciună, manipulare, distorsionare a realității fără un scop. 

https://stirileprotv.ro/stiri/social/familia-traditionala-dispare-de-la-sine-o-treime-dintre-copii-nascuti-in-afara-casatoriei.html

Istorioara Talmudica

[...] Suntem invatati ca un cuptor facut din tiglele legate intre ele cu nisip nu este supus regulilor purului si impurului. Aceasta este parerea lui Rabi Eliezer, numai ca ceilalti intelepti gandeau contrariul. Rabi Eliezer a respins cu toate mijloacele posibile argumentele celorlalti rabini, dar ei nu au admis nici unul.
"Daca este scris ca hotararea mea sa aiba castig de cauza, fie ca acest roscov sa o dovedeasca", spune Rabi Eliezer. De indata, roscovul, smuls din pamant, s-a deplasat cu o suta de stanjeni.
"Un roscov nu dovedeste nimic", au spus ceilalti rabini.
"Fie ca acest izvor sa dovedeasca dreptatea mea", a spus Rabi Eliezer. Si de indata apa a inceput sa curga de la vale la deal.
"Un curs de apa nu dovedeste nimic",au spus ceilalti rabini.
"Atunci o vor dovedi zidurile acestei case de invatatura!". Zidurile au inceput sa se incline si erau pe punctul de a se prabusi cand Rabi Iosua a strigat la ele:
"Daca discipolii Inteleptilor se cearta, ce va priveste pe voi?"
Zidurile nu s-au prabusit, din respect pentru Rabi Iosua, dar nici nu s-au indreptat la loc, din respect pentru Rabi Eliezer. Si asa au ramas pina in ziua de azi. Atunci Rabi Eliezer le-a spus celorlalti Intelepti:
"Daca e scris ca judecata mea sa aiba castig de cauza, atunci cerurile vor hotara!". De indata a rasunat o voce din cer care a spus:
"Ce va venit sa-l contestati pe Rabi Eliezer? Judecata lui domneste peste toate!" La aceste cuvinte, Rabi Iosua s-a ridicat in picioare si a strigat:
"Ea nu este in cer !"
[Deuteronomul, capitolul 30,12]
Ce a vrut sa spuna cu asta ? "Ca Tora ne-a fost data pe muntele Sinai, explica Rabi Ieremie, si nu avem de ce sa tinem seama de o voce din ceruri!".
Dupa aceasta sedinta agitata a Academiei Talmudice, Rabi Natan s-a intalnit cu profetul Elie si l-a intrebat ce facea Dumnezeu in momentul in care se purta aceasta discutie. Raspunsul a fost:
" Dumnezeu zambea si zicea: copiii mei m-au invins si m-au facut vesnic...."
Ce conteaza in aceasta poveste nu sunt purul si impurul, ci statutul adevarului. Poti sa-l simpatizezi pe Rabi Eliezer, dar el se insala cand se bate pentru Adevar. Democratia, de exemplu, sau libertatea fiecaruia de a alege, acceptarea anumitor reguli si validarea provizorie a voturilor....
 

"Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu". Jean Bottero-asiriologul si Marc-Alain Quaknin-rabinul cu Joseph Moingt- iezuitul 

[ Ma gandeam la implicatiile acelui Fiat lux pereat mundi din perspectiva noastra, a crestinilor]

Doua capre si asistenta socială

 Un tânăr intelectual boem se plimba printr-un sat sărăcios, îmbătrânit, specific românesc. Regiunea nu contează. La un moment dat, sprijinită de un gard ce sta să cadă, o bătrânică plângea de mama focului. Tânărul, revenit din reverie, se apropie și o întrebă:

- De ce plângi?

- Mi-a murit capra. Ea era singura mea sursă de hrană.

Tânărul, cuprins de frumsețea zonei rurale, simțind nevoia apropierii de glie, devine generos. 

- Cât mai costă o capră în târg, maică ?

- Una bună, cam 300 de lei

- Lasă, uite niște bani, ia-ți alta.

Bătrâna primește banii, mulțumește și tânărul dă să își continue drumul. Deodată o aude pe bătrână plângând mai tare, mai cu foc. 

- Acum de ce mai plângi?

- Păi dacă nu-mi murea, acum aveam două.

 

 

Indignarea retelelor sociale

Apare un subiect serios. Exemple : degradarea patrimoniului național și cultural, distrugerea cultului eroilor, distrugerea pădurilor României, lașitatea conducătorilor actuali în comparație cu cei din istoria noastră s.a.m.d. Aproape imediat se umflă o "revoltă indignată" pe rețelele sociale de ai crede că ceva, acum, chiar se va întâmpla. Si lumea își strigă supărarea, indignarea, curg acuzații, blesteme și promisiuni. Toate durează maxim o zi. Apoi apare altă indignare , supărare și apoi alta. Nimic, niciodată nu pare sa depășească stadiu de indignare sterilă. Maxima implicare pare un "share" sau un comentariu. Poate o poză naționalistă. Nimicul și nimicuri. Indivizii trăind totuși cu falsa impresie că sunt "implicați", "responsabili" sau "motivați". Si asta le dă dreptul să critice sau să dea lectii de patriotism. Sau de morală si etică. Deșertăciune și impotentă. Nimic nou sub soare căci, asa cum ne spune Stobaios ( Antologie, 82,9, Excerpte, II,2,16) :

"Întrebat fiind din ce motiv în vechime erau mai multi filosofi străluciți decât în prezent, deși pe atunci erau putini cei care se ocupau cu filosofia, Cleanthes răspunse: "Pentru că pe atunci se practica acțiunea, iar acum, cuvântul."

 

Fiat pax fiat justitia.

Ieri a fost o zi tristă pentru Justiție. Nu mă refer la Ministerul Justiției sau la activitatea procurorilor. O zi tristă pentru conceptul de Justiție. Ieri, în două spete separate, Justiția a fost călcată în picioare.

In primul caz un anchetat, care a adus prejudicii de peste 110.000.000 EUR a fost condamnat cu suspendare. Ma întreb gardienii puscăriilor cum se uită în ochii condamnaților cu executare pentru furturi mult mai mici. Justiția este legată dar ochi dar dimensiunea unui prejudiciu trebuie luată în considerare. In paralel trebuie însă refăcut patrimoniul Primăriei, recuperat prejudiciul, lipsiți infractorii de uzufructul obținut ilegal. Recuperările ar duce la descurajarea acestui tip de infracțiune: la ce bun să mai furi ceva dacă îți poate fi luat înapoi. Judecătorii au mai dinamitat o bucata ( mare) din soclul Justiției. Care oricum era firav.

In al doilea caz, un funcționar public refuză să se prezinte in fata comisei, la o interpelare parlamentară. Este total irelevantă componenta comisiei, imbecilitatea membrilor sau răutățile care se pregăteau. Parlamentul României este una din cele trei puteri* ale statului român. Puterea Parlamentului într-o republica semiprezidențială ( cum este România) este clară, solidă și trebuie respectată. Nu poți cere respectarea puterii judecătorești dacă îți bați joc de puterea parlamentară. In alt registru : de ce un funcționar care nu are nimic să își reproșeze ar refuza să se prezinte în fata unei comisii parlamentare? Dacă ai conștiința împăcată ce ți se poate întâmpla ? Nu ar trebui să fi dornic de a te prezenta și spăla numele ? Căci pană nu dai ochi în ochi cu acuzatorii și nu clarifici problemele ,rămâne o umbră de îndoială ( justificată pentru orice om rațional). Eu cer respectarea legilor și lupt pentru aceasta dar mă sustrag unei investigații, oricât de cretine ar fi? Cum pot cere/impune respectarea legii pe care eu insămi nu o respect ? A se vedea procesul lui Socrate. 

O imensă piatră de la baza unei societăți, a unui popor, este Dreptul acestuia. Acel set de reguli de coabitare care, nerespectate, pot duce la distrugerea țesăturii fine a unei societăți.

In anul III de facultate, regretatul profesor Bulai ( tatăl, nu fiul) îmi spunea : Dragă domnule Matica ( eram după Revoluție, în 1993), Dreptul nu are nimic în comun cu Dreptatea. Dreptul este constituit dintr-un set de reguli de coabitare astfel încât să putem progresa, prospera și avansa ca și popor. Dreptatea este divină. Dreptul însă este fundamental existentei societății.

Nu știu care din cele două spete de mai sus este mai nocivă : eliberarea unui infractor dovedit sau refuzul unui justițiar de a se supune regulilor statului pe care ar trebui să il apere, pe care își fundamentează existenta și activitatea.

Trista țară în care toată lumea violează Justiția. Răzbunarea acesteia va veni și va fi groaznică.

*
Montesquieu a descris un sistem de separare al puterii politice între trei tipuri diferite de entități, pe care le-a desemnat ca fiind executivul, legislativul și juridicul. Modelul prezentat de Montesquieu a fost inspirat de modelul constituțional britanic, în care monarhul ar fi corespuns executivului, parlamentul țării ([The] British Parliament) ar fi corespuns legislativului și curțile de justiție ar fi corespuns puterii juridice. Critici ai sistemului propus de iluministul francez au comentat adesea că idea sa de separare a puterilor este neclară întrucât în Marea Britanie există o legătură prea strânsă între executiv, legislativ și juridic. Pe de o parte, Montesquieu propusese un model care era viabil în timpul său, și, pe de altă parte, legăturile politice invocate erau mult mai slabe în trecut decât sunt astăzi.
Montesquieu a precizat cu claritate că "independența juridicului trebuie să fie reală și nu doar aparentă".^[4] "Puterea juridică a fost percepută în general ca cea mai importantă dintre puteri, independentă și de neverificat", dar și cea mai puțin periculoasă.^[4] Anumiți politicieni consideră exercitarea puterii judiciare asupra lor înșiși ca o "criminalizare", când, de fapt, ceea ce aceștia numesc criminalizare este un răspuns al juridicului la acte de corupție sau de abuz de putere ale acelorași politicieni. ^{[5]
Sursa citatului : Wikipedia}

Checkpoint 47. Bridge 47.

Astăzi am ajuns la o nouă piatră de hotar: 47. Moment bun să mă uit un pic in urmă si să văd ce am inteles si prin ce am trecut.
Desi as fi putut scrie "probabil", voi scrie : cu sigurantă cel mai greu an pană acum. L-as putea numi "anul care a vrut să mă distrugă". Sau a vrut să mă testeze să vadă din ce sunt făcut.  Dar am ajuns la punctul intermediar. Ceea ce spune că nu a fost el mai rău decat am putut eu duce. Ducă-se pe pustie.
Dar asta este irelevant. Ceea ce este important este ce am invătat. Si ce pot să-i invăt pe altii.

Trădarea este normă. Venită din răutate dar, mai ales, din slăbiciune. Malo mori quam feodari. Multe persoane, putini oameni. Problema este că cel trădat trece peste trădare dar trădătorul, delatorul, vanzătorul de oameni va rămane cu trădarea in el. Stigmată care il va chinui cand va avea mintea să isi accepte faptele.

Valorile de bază. In furtună, in fata hăului si a extinctiei iti descoperi adevăratele valori care te constituie. Nu cele in care crezi o perioadă sau cele de care te indrăgostesti vremelnic. Cele săpate in fiinta ta si cele care vin cu tine in mormant. Credinta, familia,  nationalismul, intelepciunea, iertarea, perseverenta. Piloni de sustinere si esafod in acelasi timp.

Futilitatea răzbunării. Sfantul Augustin spunea că, dacă te răzbuni, ii rămai dator lui Dumnezeu. Dacă nu o faci, Dumnezeu iti rămane tie dator.

Virtutile tale ( multe, putine, dar cele autentice) sunt cele care te vor salva. Virtus junxit, mors non separabit. 

Imbecilitatea afilierilor politice. Nu mai cred in stanga, dreapta, centru sau.. orice. Cred doar in oameni care isi iubesc tara. Chiar dacă sunt nepregătiti sau slabi, sunt salvati de la greseli. Nu ai cum să gresesti dacă ceea ce faci este expresia iubirii de tară, iubirea poporului din care faci parte, iubirea istoriei tale si a oamenilor tăi. In rest, totul este complementar.

Filosofia este arta supremă. Piatră de mormant dar si piatra a inăltarii. In afara ei toate stiintele pălesc. Desigur privesc Credinta ca si filosofie. Philos- sophia.

Ai nevoie de experiente asemănătoare ca să intelegi cartea lui Iov, "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" . Ceea ce pare clar si explicit este insă ascuns. Intelegerea vine din trăiri asemănătoare. Solomon si Iov, doi prieteni buni in ultimul an.

Epicureismul trebuie completat cu stoicism. Frumoasă sinergie a frumusetii unor minti luminate. 

Ceea ce a fost, a fost. Ce va fi, ne este ascuns. Dar trebuie să continuăm că sa ni se releve acest viitor. Ceea ce trebuie să facem este să fim pregatiti să il intampinăm asa cum trebuie. Să ne pregătim in interiorul nostru.

Anii trecuti spuneam ca " am 46, arăt de 46, mă simt de 46 si sunt impăcat cu această cifră". Astăzi voi spune:
Am 47. Arăt de 47. Mă simt de 67. Trăiesc ca la 37. Si sunt impăcat cu toate, cu toti si cu lumea. 

Vă doresc Pace si liniste interioară. Vă doresc să gasiti impăcarea cu voi si cu lumea.

Fără Z ! Semidocților !

O clarificare: am scris, scriu și voi scrie Filosofia. Urăsc să citesc ( peste tot ,de altfel) "Filozofia". Este eronat și nu mă interesează ce spune DEX-ul. Sau Universitățile.
Cuvântul Filosofia provine din alăturarea, contopirea, a două cuvinte :
Philos = Iubire și
Sophia = Adevăr , Înțelepciune.

Deci ... de unde a apărut Z ? Să revenim la cuvintele inițiale și inițiatice căci noi definim lumea și realitatea folosind cuvintele. Cuvintele apoi devin realitate.  Filosofia va trebui mereu sa rămână philo-sophia.

Dacă ea dorește să redevină iubirea înțelepciunii și nu doar o materie stearpă.

Non-sensuri

Exista în simplitate adevăruri care par sa nu fie înțelese. Lucrurile clare și simple ar trebui sa fie ușor de înțeles.
Zilele trecute am fost întrebat ( pentru a cata oara ?) dacă sunt membru al unei frății secrete.  Mult spus o întrebare, era deja o dorință de a recunoaște. Ca sa fiu mai "sigur", respectivul își declarase deja apartenența.
O organizație secreta. O frăție secreta. Cuvântul cheie ? Secret. Apartenenta la o asemenea organizație trebuie sa fie... secreta. Chiar și fata de presupușii ( dar încă neverificații) membrii.
Secretul este piatra de baza a unei asemenea înfrățiri. Secretul care trebuie păstrat cu prețul vieții, conform Constituțiilor interne acestor societăți.
Ce sunt însă cei care își declama apartenenta în public și fac afirmații pentru, și în numele, unor asemenea societăți ? Probabil inocente victime care au fost păcălite a face parte din asa ceva ( adică dintr-o societate marota, un fals destul de ușor de văzut). Multi, probabil, de buna credință. Chiar dacă se intitulează Venerabili, Confederații sau Mari Uniri.

A scrie o carte despre o organizație secreta și a rămâne în viata după publicarea ei înseamnă ( în umila-mi părere) ca nu ai aflat nimic, nu ai înțeles nimic, nu ai ce sa dezvălui.

Daca dau like unei postări nu înseamnă ca sunt membru al acelei organizații. In definitiv am publicat atât de mult despre Papalitate si Vatican încât as fi deja membru Opus Dei. Pe aceeași logica sunt și membru al Congresului american.

Sancta simplicitas !

Daca as fi membru al unei societăți secrete, acesta ar fi un secret. Deci, cel mai probabil, nu sunt. Q.E.D.

PS: Voi reveni asupra subiectului.

Ceea ce crezi.

" Nu te întărește decât ceea ce crezi, nu ceea ce știi. "
Maine de Biran

Si astfel acumularea de știință, de informații, citirea istoriei sau a filosofiei devine un simplu exercițiu mental. Alterăm informația filtrând-o mereu prin prisma credințelor proprii. Adaptăm și interpretăm înțelepciunea, fiindu-ne foarte greu să o înțelegem în starea ei originară.
Ne întăresc credințele noastre, ne întăresc ideile pe care le-am îmbrățișat ( oricât de deviante ar fi ele) și asta în detrimentul a ceea ce știm.

Dialoguri peste timp

Renan : "Omul nu aparține nici limbii, nici rasei sale; el își aparține doar sieși , căci este o ființă liberă, adică o ființă morală"
Barres : "Moral este să nu te vrei eliberat de rasa ta."

Matematică si metafizică

Doi filosofi, după ce au avut lungi dispute asupra unui punct, fără a putea să se pună de acord, se despart întorcându-și spatele, și atunci, fiecare urmând un gând contrar gândului celuilalt, se îndepărtează tot mai mult, fără să părăsească aceeași linie dreapta, pe care o parcurg în direcții opuse. Or, sunt asigurați pe de o parte, în numele lui Riemann, că, dacă vor continua să meargă spate in spate, se vor întâlni fată în fată; ceea ce ii uimește! Si, pe de altă parte, iată-l pe Lobacevski declarând că, într-adevăr, tot mergând asa, se vor întâlni negreșit, dar numai după ce vor fi străbătut o prelungire ideală a liniei drepte dincolo de infinit; ceea ce ii înspăimântă! De altfel ei aud din asistenta pe unii care spun că geometrii sunt întotdeauna clari, iar metafizicienii întotdeauna obscuri; ceea ce ii dă peste cap. 


Abel Transon

Masochism social ( rep.)

Masochismul social ( si cel personal) se manifesta zilnic in jurul nostru prin alegerile pe care le facem, prin regulile pe care le acceptam, prin compromisurile pe care le agream. Erri de Luca are insa una din cele mai plastice descrieri ale acestui masochism social in romanul Montedidio (preluata din povestirile populare napoletane ) :

Un caine linge o pila. Pila este aspra si ii distruge pielea. Cainelui i se umple gura de sange. Gustul sangelui este insa placut cainelui infometat care continua sa linga pila desi durerea creste. Cu cat linge mai tare cu atat mai mult sange ii umple gura dar si durerea este mai mare. Cainele nu se poate opri !

De cate ori nu ne comportam asemeni cainelui ?

Modestia lui Unamuno ( rep.)

Unamuno a ajuns cunoscut si pentru aroganta sa. Nu numai pentru sinceritatea care i-a adus o imensa galerie de dusmani. Puternici. De tipul regilor si dictatorilor. In momentul in care regele Alfonso al XIII-lea l-a decorat cu Marea Cruce a lui Alfonso al XII ( mereu m-a enervat cum atat monarhia spaniola cat si cea franceza au fost lipsite de imaginatie botezandu-si copii cu acelasi nume, rezultand o istorie plina de alfonsi si louisi ) Unamuno a multumit :
- Este pentru mine o onoare sa primesc aceasta decoratie care mi se acorda atat de meritat.
Regele a replicat un pic mirat de aroganta acestuia:
- Esti primul care spune asa ceva ! Pina la tine toti cei omagiati mi-au zis ca nu meritau o astfel de onoare !
Iar limba inveninata de adevar a lui Unamuno raspunde : - Si probabil aveau dreptate.

Gluma zile. Invatamantul romanesc.

Invatamantul romanesc ( atat preuniversitar cat si uiversitar) poate fi definit de urmatoarea gluma :

Odată, la moscheie, Hogea îi întrebă pe credincioşii adunaţi acolo:
- Ştiţi ce vreau să vă spun, oameni buni?
- Nu ştim, răspunseră ei.
- Dacă nu ştiţi, nici nu vă mai spun nimic.
Nu mult după aceasta îi întrebă din nou pe cei veniţi la rugăciune:
- Ştiţi ce vreau să vă spun, oameni buni?
- Aceştia, amintindu+şi ce li se întâmplase ultima dată au răspuns:
- Ştim, cum să nu ştim?
- Dacă ştiţi, ce rost are să vă mai spun, oameni buni?
Veni şi a treia oară şi îi întrebă pe cei adunaţi:
- Ştiţi ce vreau să văspun?
Atunci jumătate au răspuns că ştiu şi jumătate că nu ştiu.
- Bine, oameni buni, cei care ştiu, să le spună şi celor care nu ştiu.

O clarificare...

De ce se spune ca "inaintam in viata" ? In moarte inaintam, moartea o aprofundam fara incetare, ca pe o opera ce se savarseste cu greu.

Georges Bernanos

Revelatii imposibile

Traisem ca un pictor care urca pe un drum ce se afla deasupra unui lac a carui vedere ii este ascunsa de o perdea de stanci si de copaci. Printr-o bresa, el il vede, il are pe de-a-ntregul in fata lui , si atunci isi ia penelurile. Dar chiar atunci incepe sa cada noaptea, cand nu mai poti picta, o noapte care nu va mai fi urmata de nici o zi .

Marcel Proust.

O stii sau nu. O simti deja sau o ignori. Ea creste in tine si se aduna. Nimic din ceea ce faci sau din ceea ce nu faci nu o anuleaza. Nici macar nu o amana. Un concept imposibil de definit sau de inteles. Poate singurul incomprehensibil. Limitati de imposibilitatea mareata a ei.

Bancul zilei. Manager ( vers. completa)

Un om intr-un balon cu aer cald realizeaza ca s-a pierdut. Coboara aproape de sol pentru a intreba pe cineva unde se afla si a primi ajutor. Vede o femeie care ii priveste cu interes coborarea si striga :
- Scuza-ma, ma poti ajuta ? Am promis unui prieten ca ma intalnesc cu el, nu stiu unde sunt si deja am intarziat o ora.

Femeia a raspuns:
- Esti intr-un balon cu aer cald. Survolezi la o distanta de 25 metri deasupra solului. Te aflii la o latitudine intre 40 si 41 de grade, nord, si intre 59 si 60 de grade vest.


- Tu esti inginera, spuse barbatul.
- Da , este adevarat. Cum de ti-ai dat seama?
- Pai tot ce mi-ai spus este corect si probabil foarte adevarat. Din pacate eu tot pierdut sunt si nu am ce face cu toate aceste informatii. In final nu m-ai ajutat deloc. Mai mult de atat, mi-ai pierdut timpul si am intarziat.
- Deci tu esti in management , spuse femeia.
- Da, sunt. Cum ti-ai dat seama ?

- Tu nu stii unde esti si nici incotro te indrepti. Te-ai inaltat sus unde esti din cauza unei largi cantitati de aer cald. Ai facut o promisiune pe care nu o poti respecta dar te astepti ca ceilalti, de sub tine, sa iti rezolve problema imediat.Nu intelegi rezolvarea care ti se ofera pentru ca, de la bun inceput, nu ai inteles tipul problemei cu care te confrunti, in acest caz, de orientare geografica. Acum esti exact in aceeasi pozitie in care m-ai intalnit dar deja ai facut ca totul sa fie din vina mea.

Adevarul inexistent

In orice discutie exista cel putin trei "adevaruri": adevarul meu, adevarul tau si Adevarul. Toate trei cu aceeasi valoare personala doar ca cel putin doua inexacte dintr-un punct de vedere obiectiv.

Omul orgolios isi sustine si impune adevarul propriu. Pierzand poate calea spre gasirea Adevarului.
Omul destept isi prezinta adevarul, il intelege pe celalat si cauta calea de a genera un "Adevar" modifica benefic (aparent) ambelor parti dar cu avantajele pe care le doreste .
Omul intelept asculta ambele variante si cauta Adevarul. Indiferent de efectele acestuia asupra intereselor proprii.
Despre omul prost nici macar nu scriu.

Adevarul vanat de idealisti nu exista. Este o conjunctura culturala, istorica, sociala sau religioasa.