Radio Erevan

Întrebare: Care este diferența dintre teoria conspirației și realitate? 

Răspuns: Cam 6 luni, maxim 1 an

Incendiu

 Un om a sacrificat mai multe vite, a aprins un mare foc sa facă grătar și i-a spus fratelui său: "Ieși afară. Cheamă-i pe cei dragi și pe vecinii noștri să mănânce cu noi."

Fratele său a ieșit in strada strigând:

"Oameni, ajutați-ne să stingem focul la casa fratelui meu!"

Peste câteva clipe a ieșit un grup de oameni , iar restul s-au purtat de parcă nu ar fi auzit nimic.

Oamenii care au venit au mâncat și au băut până s-au saturat. Fratele s-a întors spre fratele său uimit și a spus:

"Oamenii care au venit nu-i cunosc și nu i-am mai văzut până acum, așa că unde sunt cei dragi și tovarășii noștri?"

Fratele a spus:

„Cei care îi vezi și-au părăsit casele si au venit să ne ajute să stingem focul în casa noastră și nu pentru petrecere, pentru că aceștia sunt cei care merită generozitate și ospitalitate”.

Altruismul in vremuri de pandemie

Zilele trecute, neînțelegând fenomenul, am avut câteva postări sarcastice vis-à-vis de persoanele care poartă masca de protecție sub nas. Deci o majoritate care își țin trompa liberă pentru a respira. Astăzi am realizat însă că m-am înșelat: ei nu sunt proști ci Altruiști. Căci doar un altruist poate să poarte masca pe gură, prevenind astfel o posibilă infectare a Celuilalt, purtând grija aproapelui sau doar creându-i un sentiment de securitate, alegând să nu se protejeze și el. Căci masca purtată corect ar acoperi și nasul, implicit l-ar apăra pe purtător de posibila infecție contactată pe calea aerului.
Ei sunt Altruiști și curajoși, indiferenți in fata pericolului.
Dacă ar fi egoiști ar purta masca doar pe nas, respirând pe gură , lăsând posibilitatea de a tuși și infecta alte persoane.

Un gând răutăcios îmi tot dă târcoale râzând sardonic : “ sunt doar idioți, mon cher”. Gând netrebnic… ce nu înțelege noblețea morală a altruistului ( “mon cher.. ăia nici nu înțeleg cuvântul altruist” – gând netrebnic… ).

 

Aristocratia semidoctului.

Semidoctul, ca si prostul, are, in străfundul golului minţii sale, conștiința inferiorității lui. Nu o recunoaște, nu înțelege de ce este frustrat, este ceva ce ii irită amigdala cerebrală. Este poate o rămășită a frustrării simțite in copilărie când vedea admirația umilă din ochii părintelui ( gestionar cu două Dacii, una cu număr par, alta impar, a doua „câștigată” la Loto căci atunci funcționa legea 18) când venea in aprozar „Domnu’ doctor”. Este amintirea refulată a zecilor de ani când a tras de un cinci la toate materiile dar când colegii din primele bănci răspundeau la toate întrebările (da’ in pauză le arăta el lor). „Prostul nu e prost destul daca nu e fudul” spuneau romanii autentici ( corporatiștii copiază de undeva de „pe net” un fâs spus de Bertrand Russell :„Sursa fundamentală a problemelor este că în lumea modernă oamenii proşti sunt încrezuţi, iar cei inteligenţi sunt plini de îndoieli“).

Dar semidoctul, proasta clasei si întreaga ei pătura socială au pus mana pe putere. In vidul economic, politic si ideatic post-revoluționar s-au ridicat „cei care au dat din coate”. Bișnițari de coltul străzii, curve de lux, șmenarii de curtea blocului au priceput economia „capitalistă” cu repeziciune si au devenit becalii epocii contemporane.

Frustrarea însă nu ii dă pace nici in Gucci sau D&G ( musai scris mare „să să vadă valoare”). El vrea să acceadă sus la nivelul domnului doctor. Si prostul inventiv se „reinventează” ( ce îmi e dragă limba de lemn a corporatiștilor ). Si prostul devine :

Din bucătar – Master Chef

Din croitor – Fashion Designer

Din secretara – Asistent Manager

Din coafeza – Hair stylist

Din manichiurista – Salon stylist „ Manipedi dear”

Din vânzătoare – asistentă vânzări

Din gestionar – Shop manager

Din paznic – Security / Body Guard

Din paznic de noapte – Night security

Din curva proasta – Liber gânditoare intr-o relație complicată

Din barman - bartender

Din curva de hotel – escortă

Din recepționer - front desk officer

 

Au americanii o vorbă simplă si frumoasă : dacă umblă ca o raţă, măcăne ca o raţă, arată ca o raţă.. cel mai probabil este o raţă.
Sau o proastă. Sau un incult.
Lasă ba că merge așa… fără număr dom’ „siio”.

Adăugați o legendă

 

Gluma zilei. Traditii

Start with a cage containing five monkeys. Inside the cage, hang a banana on a string and place a set of stairs under it. Before long, a monkey will go to the stairs and start to climb towards the banana. As soon as he touches the stairs, spray all of the other monkeys with cold water. After a while, another monkey makes an attempt with the same result - all the other monkeys are sprayed with cold water. Pretty soon, when another monkey tries to climb the stairs, the other monkeys will try to prevent it.
Now, put away the cold water. Remove one monkey from the cage and replace it with a new one. The new monkey sees the banana and wants to climb the stairs. To his surprise and horror, all of the other monkeys attack him. After another attempt and attack, he knows that if he tries to climb the stairs, he will be assaulted.
Next, remove another of the original five monkeys and replace it with a new one. The newcomer goes to the stairs and is attacked. The previous newcomer takes part in the punishment with enthusiasm! Likewise, replace a third original monkey with a new one, then a fourth, then the fifth. Every time the newest monkey takes to the stairs, he is attacked. Most of the monkeys that are beating him have no idea why they were not permitted to climb the stairs or why they are participating in the beating of the newest monkey.
After replacing all the original monkeys, none of the remaining monkeys have ever been sprayed with cold water. Nevertheless, no monkey ever again approaches the stairs to try for the banana.
Why not?
Because as far as they know that's the way it's always been done around here.

And that, my friends, is how company policy begins.

Prostul fudul...

Facebook își modifică politicile. Ceea ce în realitate este o mini-știre devenită headline.

Să stabilim cadrul discuției : Facebook este o companie privată care a creat un web site/ aplicație unde te poți înscrie. Este jucăria lor și fac ce vor cu ea. In principal fac bani dar asta este și scopul existentei firmelor: profitul . Precizare aceasta vine și după ce, în urmă cu câteva săptămâni, Facebook a avut probleme tehnice și câțiva cretini ( multi de altfel) comentau : ni se interzice accesul la libera exprimare. Prostia este delicioasa când se amesteca cu un semidoctism indignat. Revenind...

Conform afirmației publicate de "organul" oficial al Facebook :
"But over the past three months, our conversations with members of civil society and academics who are experts in race relations around the world have confirmed that white nationalism and white separatism cannot be meaningfully separated from white supremacy and organized hate groups. Our own review of hate figures and organizations – as defined by our Dangerous Individuals & Organizations policy – further revealed the overlap between white nationalism and white separatism and white supremacy. Going forward, while people will still be able to demonstrate pride in their ethnic heritage, we will not tolerate praise or support for white nationalism and white separatism."

Prostia și semidoctismul în plină desfășurare.
Deci ei vor lua măsuri împotriva "naționalismului albilor".
Să definim ce înseamnă naționalism :
Wikipedia :Nationalism is a political, social, and economic ideology and movement characterized by the promotion of the interests of a particular nation,[1] especially with the aim of gaining and maintaining the nation's sovereignty (self-governance) over its homeland.
DEX : naționalism sn [At: CR (1830), 303 1/10 / P: ~ți-o~ / Pl: (rar) ~e / E: fr naționalisme] 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni

Să definim al doilea termen : alb/ white. Cu intelesul de Caucasian. Deci o rasă nu o natiune. 
RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeași specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)  
Wikipedia : A race is a grouping of humans based on shared physical or social qualities into categories generally viewed as distinct by society

Luăm doi termeni și ii asemestecăm bine. Bine de tot. Iese "nationalismul albilor". 

Nimeni nu i-a creditat vreodată pe cei de la Facebook pentru inteligenta ci pentru abilitătile de a crea aplicatii. Ce credem deci că au vrut să spună ...

Nationalismul ( iubirea de tară) a albilor ( a celor din rasă albă). Deci un roman care iubeste România sau un francez care iubeste Franta este .. nationalist și este și ... ( mai ales românul) alb . 

Nu au făcut confuzia cu rasismul ( ura fată de alte rase) care este deja interzisă în aplicație. Nici nu au dorit penalizarea miscărilor de suprematie albă căci, asa cum declară în deschiderea aberatiei : 

"Our policies have long prohibited hateful treatment of people based on characteristics such as race, ethnicity or religion — and that has always included white supremacy. "

Si uite asa, când prostul doreste să interzică ceva - nationalismul popoarelor albe- nu se poate ascunde după termeni fiind prea tampit să justifice ceva ce nu este ilogic. 

Dar, asa cum spuneam, jucăria lor, aplicatia lor, fac ce vor în ea. Aici au tot dreptul. Oricât de ilogică este ideea lor și exprimarea mambo-jumbo.... nu ai ce să le reprosezi în afară de a imensa lipsă de bun simt ( common sense), logică și un semidoctism specific maselor populare. De unde își obtin profiturile.

Nationalismul albilor.... 

Goliciune.

Karl Lagerfeld moare în data de 19.02.2019. Cancer de pancreas. În umila-mi opinie un personaj minor a cărui „faimă” se datorează unei fracturi majore în logica umanității. Dar acestea sunt considerații personale. Eu, anacronicul care încă folosesc denumirea de „bucătar” și nu de „master-chef”, „croitor” în loc de „fashion-designer”, „coafeza”, „frizer”, „manichiuristă”, „secretară”... căci asa le-am învățat. Nu despre asta doream să discut (deși ar merita să explorăm falsele rușini sau ego-urile inflamate ale anumitor meserii/meseriași) .

Face vâlvă știrea potrivit căreia întreaga avere a acestui croitor este lăsată moștenire... pisicii lui. Potrivit surselor, suma moștenită de pisica Choupette este de 300.000.000 EUR ( trei sute de milioane).

Stau, beau tutun și mă întreb : cât de negru trebuie să ai sufletul încât să nu găsești o persoană, o cauză, o fundație, o idee care să merite să fie susținută ? Cât te sărac sufletește trebuie să fii să disprețuiești toate persoanele pe care le-ai întâlnit în viată ? Cât de arogant poti să devii să faci acest gest ? Cât de cretin să aloci această sumă unei pisici care mai are de trăit câțiva ani ? Ce ar putea face o pisică cu aceste fonduri ? Câtă micime umană se regăsește în acest gest ? Cât de goală ți-a fost viata ca să recurgi la acest gest ? Câta singurătate ?

Stau și mă întreb ce ar fi putut face 300 de croitorese (care au lucrat din greu pentru „guru”ul decedat) dacă ar fi primit fiecare 1 milion de EUR. Sau 600 de tineri care ar fi primit un start în viată cu 500.000 EUR în cont ? Câte ar fi realizat un ONG care luptă cu foametea în zonele subnutrite ale lumii cu 300 mil. EUR ?

Sărăcie sufleteasca care ar trebui să ne facă să re-evaluăm întreaga „industrie” a cărui „zeu” a fost acest Karl Lagerfeld. Oameni mici, suflete pustii, arogantă și deșertăciune.

Dacă vă imaginați că acest caz este singular, vă înșelați : pisica „Blackie” moștenește în anul 1988 suma de 9,15 milioane USD iar câinele Gunter IV moștenește ( de la contesa Carlotta Liebenstein) în anul 1991, suma de 375 milioana USD. 

Soarta unui presedinte.

După declarațiile de aseară mi-am amintit un banc apărut în perioada comunismului ( da, atunci chiar apăreau foarte multe bancuri bune). 

Doi președinți de C.A.P. stăteau pe prispa cârciumii satului. Unul citește știrea zilei din ziarul "Scânteia", rar,cu voce tare, urmărind cu  degetul fiecare literă citită. Celălalt asculta îngândurat jucându-se cu un băt prin praful uliței. "Scânteia" descrie asasinarea lui J.F. Kennedy , evenimentele din Dallas, tristețea națională, sacrificiul făcut de președinte. Terminând de citit articolul, se lasă o tăcere adâncă.
După câteva minute de tăcere, cel de-al doilea decretează cu voce gravă:

- Asta e soarta noastră, a președinților.... 

Amândoi tac și cad pe gânduri....

Mens sana in corpore sano.

Într-o zi, un iepure alerga vesel prin pădure, când, deodată, sub un copac, vede un urs care își aprindea  un trabuc.
Iepurele:
- Ce faci? Ai înnebunit?! Într-o zi frumoasa ca asta, în mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine sa alergi, sa-ți oxigenezi plămânii!
Ursul:
- Ai dreptate! și începe sa alerge cu iepurele.
In timp ce alergau, cei doi vad vulpea, care tocmai stătea cu nasul în cocaina.


- Domnișoară... aici, în mijlocul naturii, ți-ai găsit sa iei cocaina? Hai, mai bine, cu noi sa alergi, sa-ți oxigenezi plămânii!
Vulpea:
- Ai dreptate! și începe sa alerge cu iepurele și ursul.
Putin mai încolo, îl întâlnesc pe lup, cu seringa în mână și cu o doza de heroina pura la îndemână.

- Hei! Suntem în mijlocul naturii și tu te droghezi? Mai bine, vino sa alergi cu noi, sa-ți oxigenezi plămânii!
Lupul:
- Da' mai duce-ți-va naibii! De fiecare data, când iepurele ia extasy, noi începem sa alergam ca idioții prin pădure?!

Academia. Platon. Gradina

Cuvânt uzual:  Academie.

In mod incomplet ( sau pur și simplu dezinteresat), DEX informează:

ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Societate de învățați, de literați, de artiști etc. creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști. 2. Școală de învățământ superior. [Acc. și: (după lat.) académie] – Din fr. académie, lat. academia.
sursa: DEX '09 (2009) 

In realitate Platon își ținea cursurile, "exercițiile", discuțiile filosofice într-o gradină, Hekademeia. Grădină închinată eroului atenian Hecademus (Ἑκάδημος). Sau Akademos (Ἀκάδημος ). Cel care a salvat Atena fiind pârâcios. Poveste pe care ati citit-o în legendele Greciei antice. Ceva cu o răpire, spartani, pedofilie, Elena din Troia etc...Nu ?.. Vine ea vremea pensionării și vei citi atunci. 

 

Corect ar fi deci Academeia, Academeie. Dar mai contează corectitudinea ? Aparent noi am preluat cuvântul din franceză, francezii fiind vinovați de eroarea făcută.
( Digresiune în digresiune : Într-o discuție publică, Alfred d'Orsay - cunoscut mai ales ca și contele de Orsay- ii explica lui Benjamin Disraeli - prim ministru britanic  :
Contele D'Orsay: Domnule, eu m-am născut francez, am trăit ca un francez și voi muri francez !
Benjamin Disraeli: Omule, dar tu nu ai nici o ambiție ?)

Acum pare logica preferința academiilor pentru filosofia idealist-platoniciană în detrimentul stoicilor, epicureicilor,  scepticilor sau oricărui alt curent filosofic. 

Suburbanul ca politică de stat

Rar reacționez la evenimentele politice și sociale imediate. In principal deoarece am constatat ( după aproape 25 de ani de politică) că este greu să vezi adevărul fără a căpăta o perspectivă. Perspectiva trecerii timpului. Patimile politice, opiniile anturajului sau chiar ale "prietenilor" din mediul social tind să distorsioneze adevărul. Si oricum, mai bine taci în banca ta decât să vorbești ca proasta satului.

De data asta însă nu cred că am nevoie să mă distanțez pentru a puncta o realitate sumbră: suburbanul și vulgarul promovat la rangul de politică de stat și de doctrină politică. Da, mă refer la utilizarea ( repetată după acel "Puie Monta" ) a indemnului : M*** PSD.

Recitiți indemnul și întrebați-vă când, în ultimii 10-20 de ani ați putut să spuneți asta cu voce tare. Dacă ați făcut-o , nu aveți ce să căutați aici. Deci nu ați făcut-o dar acum vă permiteți să o scrieți în mod public, să strigați într-o piață publică, să vă identificați cu vulgaritatea incontestabilă a expresiei. Si astfel vulgaritatea maximă intră în cotidian ? Expresia suburbană însă pare să determine un bulgăre de zăpadă care creste cu o viteză incredibilă. Expresiile suburbane invadează spațiul public, prelungiri ale acestei prime excepții. Si atunci mă întreb : voi asa ați gândit mereu și v-a fost frică să vă exprimați liber ( prefăcuți , mincinoși..) sau ați fost contaminați ? Desigur a doua opțiune este iluzorie căci un spirit, o minte curată nu poate fi contaminată de vulgar în acest ritm rapid.

Nu contest faptul ca acțiunile conducerilor politice actuale merită toată scârba noastră și trebuie luptat pentru a încerca măcar limitarea activităților acestora dar există ( sau ar trebui să existe) limite impuse de bunul-simt intrinsec individului. Bun simt pe care ați avut impresia că îl aveți. Nu, ați fost în eroare. Vulgarul este parte din voi, în mod intim și fiindu-vă mai apropiat esenței voastre decât limbajul civilizat. Șatra, suburbanul, josnicia sunt adânc înrădăcinate în voi dacă asta afirmați cu voce tare și în mod public.

Am fost surprins și de pseudo-încercarea unui pseudo-filosof ( mai curând l-as descrie ca un gropar norocos - a avut șansa de a îngropa câțiva titani ai culturii române) de a legitima și explica această expresie. L-as fi rugat, înainte de a scrie acel articol, să își imagineze scena în care, mergând la Păltiniș, i-ar fi spus lui Noica : "M*** !"
Intelectualitatea are menirea de a înălța un popor. Legitimând vulgarul părăsești această categorie.

Femei, tinere, vârstnici, pensionari și adulți, toți îmbrățișând vulgarul, arătându-și astfel nivelul la care se simt confortabili. Acel limbaj eliberator care îți este propriu, ca o mănușă. Limbajul crează realitatea în care trăiești. Wittgestein v-a explicat mai bine. Ceea ce văd eu este că lumea voastră este plină de vulgar.

Nu condamn pe nimeni. Vreau doar să vă cer să vă gândiți: dacă eu am dreptate ? Dacă sunteți în realitate grobieni sau cum, prin ce mister, ați fost contaminați de vulgar. Ce a putut să vă facă să vă prăbușiți în mlaștina călduț-slinoasă a suburbanului ?

Vă aștept înapoi într-o lume care tinde să se civilizeze și să impună generațiilor care ne urmează un limbaj curat, frumos, elevat. Un limbaj românesc nu țigănesc. Cât încă suntem români și nu au rămas doar descendenții șatrelor nomade în țară.

Voluptatea artei

"[...] Arta este ea însăși un omagiu pe care îl aducem lui Dumnezeu și făpturilor lui și inima, care tresare la atingerile frumuseții, trecând peste maldările de adorări ce i se aruncă la picioare, nu se poate smulge acelei voluptăți neasemănate de a se umili în fata minunilor firi, aducându-le omagiul acesta al înțelegerii și al simțirii, care este creația artistic.[...]"

Nichifor Crainic, "Icoanele vremii", "Tara reginei", pag 17,
editor H. Steinberg, Librar, București, 1919

"Costișă în Dâmbovița" - Eliza Matica
ulei pe panza , 100 x 120 cm

In doi peri ?

Per = fir.

Expresie întâlnită în multe opere literare ale generației de aur ( Ispirescu, Alexandri, Chiriac, Creangă, etc). Potrivit cărții "Proverbele românilor" - Bucuresci, 1899:

"Pentru un lucru ne-hotărât, îndoielnic, cam cu doue înțelesuri. Mi-a respuns cam în doi peri, nu mi-a dat un respuns hotărât. Un om umblă în politica cam în doi peri, când se dă pe lângă tote partidele.
  Acesta locuțiune vine de la cuvintul stofă în doi peri, adică o stofă țesută cu fire de doue fete deosebite, și ast-fel lucrate ca să se obțină ceea-ce se mai numesce stofă ca gușa porumbelului sau, în limba francesă, etoff changeante."

Si acum știi.

Nu pot să adaptez/actualizez textul căci este atât de savuros asa cum este el scris.

Posmagii

- Pe scara de la 1 la 10, cât ești de leneș?
- Scara?
- Ce-i cu ea?
- E rulantă?

Să injurăm corect.

Chiar și înjurătura merită analizată. Că nu poți înjura ca prostul, fără să ii înțelegi substratul.
Una din înjurăturile preferate de romani, atât în mediul rural cat și urban, este :
"'Fu**ți dumnezeii mă-tii !"

Prima remarca este utilizarea corectă principiul dreptului roman : Mater semper certa est (mama este întotdeauna sigură), pater semper incertus est, tatăl nesigur. Principiu având putere de praesumptio iuris et de iure.

Deci pentru a înjura pe cineva trebuie vizată mama sa. Poporul roman și-a însușit temeinic acest principiu de drept, dovadă fiind înjurăturile care vizează în proporție de 98% mama. 

Revenind la partea  a doua. Persoanele de aceeași credință ( în cazul romanilor- creștin-ortodox) nu ar putea folosi această înjurătură. Având ambii același Dumnezeu. Rezultă în mod evident că înjurătura se adresează celor de alt rit: musulmani, evrei sau catolici. Mă îndoiesc că cineva s-a referit la budisti, jainiști, taoiști sau hindusti. 

Problema este că toate cele patru religii ( ortodoxă, catolică, islamică și iudaică) au același Dumnezeu. Religii abrahamice.

Concluzia este evidentă : in cursul istoriei a existat o eroare de logică. Corect ar fi să înjurăm :
"Fu**ți profetul mă-tii", "schisma mă-tii". Sau alte variații.
Ne-am asumat corect principiile dreptului roman dar am avut o eroare de istorie a religiilor. Nici măcar Mircea Eliade nu a reușit să ne corecteze. Neam încăpățânat. 

Merci Eliza pentru aducerea acestei explicații în fata mea. Anii de studiu ai filosofiei au fost folositori.

 

PAŞTE sau PAŞTI

Bun găsit, stimaţii mei companioni.
          Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paşti sau Paşte. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică "pesah" – şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de "pască"). La plural, acest cuvînt face "paşti": o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: "să pască, să paşti" sau a naşte: "să nască, să naşti" etc. Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul "Paşte", spunîndu-se, firesc, fie "sărbătorile de Paşti", fie "sărbătoarea Paştelui". Amîndouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă.
          Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din din Dicţionarul limbii române al Academiei (dicţionarul tezaur), cîteva atestări ale cuvîntului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amîndouă. La Coresi aflăm "Paştile" ("Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie"), ca şi la Varlaam ("mieluşelul Paştilor"), dar în marea Biblie de la 1688 găsim "Paştele"  ("Va face Paştele Domnului în luna a doua într-a patrasprăzecea zi"). Venind mai încoace, la Coşbuc găsim "Paşti" ("Era după Paşti şi era un timp bun"), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, "Paştele": iată un citat din Hasdeu: "Ţara mai întîi de toate; Paştele mai pe urmă!"). Şi la scriitorii moderni găsim ambele forme, aşa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural.
          În aceeaşi ordine de idei, aş mai avea de adăugat că există şi un nume de persoană, destul de frecvent în multe ţări, inclusiv a noastră, legat de sărbătoarea Paştelui. E vorba de numele Pascal, foarte obişnuit în româneşte sub forma Pascu. Iniţial, el era atribuit îndeobşte celor născuţi în această perioadă. Originea numelui e uşor depistabilă: ea se află în adjectivul latinesc paschalis (derivat din substantivul pascha) şi care înseamnă "pascal", "de Paşti", ceva care ţine de sărbătoarea Paştilor. În documente româneşti, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim deja varianta autohtonă Pascu.
          Cu ce să închei mai bine, decît cu un gînd frumos şi nobil?:
          "Omul nu este decît o trestie, cea mai plăpîndă din natură: dar este o trestie cugetătoare. Un abur, o picătură de apă e destul ca să-l ucidă. Însă în cazul în care universul l-ar strivi, omul încă ar fi mai presus decît ceea ce-l ucide, pentru că el ştie că moare".
          Acest gînd a fost pus pe hîrtie, acum peste 300 de ani, de marele filosof francez Blaise PASCAL.
George PRUTEANU

Istorioara Talmudica

[...] Suntem invatati ca un cuptor facut din tiglele legate intre ele cu nisip nu este supus regulilor purului si impurului. Aceasta este parerea lui Rabi Eliezer, numai ca ceilalti intelepti gandeau contrariul. Rabi Eliezer a respins cu toate mijloacele posibile argumentele celorlalti rabini, dar ei nu au admis nici unul.
"Daca este scris ca hotararea mea sa aiba castig de cauza, fie ca acest roscov sa o dovedeasca", spune Rabi Eliezer. De indata, roscovul, smuls din pamant, s-a deplasat cu o suta de stanjeni.
"Un roscov nu dovedeste nimic", au spus ceilalti rabini.
"Fie ca acest izvor sa dovedeasca dreptatea mea", a spus Rabi Eliezer. Si de indata apa a inceput sa curga de la vale la deal.
"Un curs de apa nu dovedeste nimic",au spus ceilalti rabini.
"Atunci o vor dovedi zidurile acestei case de invatatura!". Zidurile au inceput sa se incline si erau pe punctul de a se prabusi cand Rabi Iosua a strigat la ele:
"Daca discipolii Inteleptilor se cearta, ce va priveste pe voi?"
Zidurile nu s-au prabusit, din respect pentru Rabi Iosua, dar nici nu s-au indreptat la loc, din respect pentru Rabi Eliezer. Si asa au ramas pina in ziua de azi. Atunci Rabi Eliezer le-a spus celorlalti Intelepti:
"Daca e scris ca judecata mea sa aiba castig de cauza, atunci cerurile vor hotara!". De indata a rasunat o voce din cer care a spus:
"Ce va venit sa-l contestati pe Rabi Eliezer? Judecata lui domneste peste toate!" La aceste cuvinte, Rabi Iosua s-a ridicat in picioare si a strigat:
"Ea nu este in cer !"
[Deuteronomul, capitolul 30,12]
Ce a vrut sa spuna cu asta ? "Ca Tora ne-a fost data pe muntele Sinai, explica Rabi Ieremie, si nu avem de ce sa tinem seama de o voce din ceruri!".
Dupa aceasta sedinta agitata a Academiei Talmudice, Rabi Natan s-a intalnit cu profetul Elie si l-a intrebat ce facea Dumnezeu in momentul in care se purta aceasta discutie. Raspunsul a fost:
" Dumnezeu zambea si zicea: copiii mei m-au invins si m-au facut vesnic...."
Ce conteaza in aceasta poveste nu sunt purul si impurul, ci statutul adevarului. Poti sa-l simpatizezi pe Rabi Eliezer, dar el se insala cand se bate pentru Adevar. Democratia, de exemplu, sau libertatea fiecaruia de a alege, acceptarea anumitor reguli si validarea provizorie a voturilor....
 

"Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu". Jean Bottero-asiriologul si Marc-Alain Quaknin-rabinul cu Joseph Moingt- iezuitul 

[ Ma gandeam la implicatiile acelui Fiat lux pereat mundi din perspectiva noastra, a crestinilor]

Totul clar

In urma unei investigații, procurorii identifică multe cheltuieli exorbitante ale unui membru al Parlamentului. După ce documentează toate aceste cheltuieli enorme, le compară cu declarația sărăcioasă de avere și câștigurile lunare, decid să îl cheme la un interogatoriu:

- Domnule deputat, de unde luați atâția bani?
- Din noptieră .
- Dar cine-i pune acolo?
- Soția .
- Dar ea de unde-i ia?
- Ii dau eu.
- Dar dumneavoastră de unde-i luați?
- Domnule procuror , v-am spus doar: din noptieră . Mă simt hărtuit. Am dat deja toate explicațiile.

Berlin ?

La una din întâlnirile secrete ale Bildenberg este adusa o clarvăzătoare care sa ghicească șefilor de state destinul tarilor lor. Tarul Vladimir Putin vine repede în fata, pune mâinile pe globul de sticla și bătrâna începe :
- Aoleu, văd puzderie de capitale: Moscova,Chisinău, Kiev, Minsk, Vilnius, Taşkent, Erevan și altele. Toate sunt sub conducerea ta. Dar vai, țara asta va fi distrusa din interior!
Zâmbetul lui Putin îngheață. 
Donald Trump se așează un pic nervos :
- Vad o America socialista, liniștită si agrara. Nimic din ceea ce este ea acum. Dar partidul tău va dispărea. Vad ca America va avea 42 de capitale independente si prospere.
Donald Trump se ridica cu un zâmbet tâmp si se retrage pe gânduri.
Merkel se înfige repede o întreabă pe ghicitoare:
- În Germania câte capitale vezi ?
Se uită ghicitoarea, se uită, se uita, se uita lungi si apoi are o revelație.
- Acum am înțeles ! Una singură, Berlin !
- Of, mi-ai luat o piatră de pe inimă. Dar de ce ai citit așa greu ?
- Păi era scris în arabă !

God is Not playing dice

O femeie juca la cazino, fără să aibă prea mult noroc.

Rămasă cu doar 100 EUR, a început să se vaite:

– O, Doamne, ce mă fac acum? Astia erau toti banii mei.
Un domn de lângă ea ii sugerează să joace la ruletă și să parieze pe vârsta ei, iar dacă merită, va primi ajutor. Pleca apoi la bar.

După câteva momente, vede agitație la ruletă, și se repede să vadă ce s-a întâmplat.

Doamna era întinsă pe jos, iar crupierul încerca să o facă să-și revină.

Când domnul a întrebat ce s-a întâmplat, crupierul i-a răspuns:

– A pariat pe 29, iar când bila s-a oprit pe 36, a leșinat!