Laconism stoic

"Cel mai adesea pastreaza tacerea, sau nu spune decat lucrurile necesare, si spune-le in putine cuvinte . S-ar putea intampla, dar rareori, sa trebuiasca sa vorbesti, cand ocazia o va cere, dar nu vorbi niciodata despre lucruri triviale si comune: nu vorbi nici despre luptele de gladiatori, nici despre cursele de cai, nici despre atleti, nici despre mancare si bautura, care sunt subiectele de conversatie obisnuite. Mai ales nu vorbi niciodata despre oameni, nici pentru a-i blama, nici pentru a-i lauda, nici pentru a face comparatii".

Epictet - stoicul.

Ganduri razlete

Strangand in brate aerul, reusesti cel mult sa te sugrumi.

[...] adevarul nu poate dormi in haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el sa devina privilegiul nebunilor pentru a fi compromis.

Si, in clipa in care puterea de a spera s-a uzat, esti pierdut. Nu te mai salveaza nimic, pentru ca nu mai izbutesti sa astepti. Nemaiasteptand, trebuie sa mori.
[...] Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Altfel, asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea ? Ar fi absurd. asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.

Paler

Aur ascuns.

" - Ne place ceea ce este naiv, ne plac naivii, dar ca spectatori si fiinte superioare; il consideram pe Faust tot atat de naiv ca si pe Gretchen a sa.
- Nu pretuim decat putin pe cei buni, animale de turma: stim ca si la cei mai rai, mai scelerati, mai duri oameni se gaseste adesea ascunsa o picatura nepretuita din aurul bunatatii care depaseste orice banala cumsecadenie a sufletelor bune ca laptele."

Dixit Nietzsche

Oboselile mele....

Stai cu ochii deschisi, te uiti intr-un punct fix, dar nu vezi nimic. Si nici nu te gandesti la nimic decat la propria ta oboseala de a trai si de a muri. Rastignit undeva intre viata si moarte, nu esti bun pentru nici una din ele. Parca plutesti in deriva si astepti sa fii aruncat pe un mal, ori al vietii, ori al mortii, ti-e egal.

Paler

In zodia Racului.

[...] La drept vorbind, toata viata mea e un sir de pasiuni esuate. Mereu am luat-o de la inceput. Ca un adevarat rac ce sint.

[...] Calciiul lui Ahile, la mine, s-a extins, asa, cam pe trei sferturi din trup.

Si ce jalnici mi se pareau cei care isi dramuiau pasiunile, ca nu cumva sa se trezeasca saraci. Nu-mi placea sa traiesc din maruntis, aveam alte idei si alt sange in arterele mele decat ei. 

Octavian Paler.

Frumusetea exprimarii

O gandire corecta intr-o forma saraca isi rateaza scopul la fel ca si un continut banal, ambalat intr-o structura impecabila.

Ca sa calomniezi cu folos, trebuie sa transformi o ipoteza plauzibila in realitate confirmata. Nimic nu pare mai usor de prezentat ca adevar decat ceea ce este verosimil.

Onfray

Filosofia dreptului.

Din punctul de vedere al ganditorului liber, filosofiile dreptului create de idealisti ( si in special ideile promovate de Kant, Hegel si Schopenhauer ) trebuiesc depasite cu deosebita gratie, migrandu-se astfel intr-o viziune hedonista a acestuia. Ca sa contrapunem doi alti mari filosofi moderni celor mai sus amintiti i-am aduce, in fata omenirii, sa ne sustina Hobbes si Rousseau.
Contractul hedonist al dreptului ( si evident, ca o consecinta directa, a politicii ) se fundamenteaza pe trei concepte laconic exprimate astfel :
- exista un drept natural care ne invata sa recunoastem imediat ceea ce este util pentru a nu face rau sau pentru a ne feri de suferinte si agresiuni;
- nu exista dauna, nedreptate sau vina daca partile implicate nu au incheiat un contract;
- justitia umana nu are o existenta intrinseca ci numai in functie de un anumit contract agreat bilateral.

Idei simple capabile sa schimbe lumea. Liberatea individuala ridicata la grad de religie si un simplu modus vivendi accesibil oamenilor liberi si educati. Doua necesitati neimplinite care ne-au dus la crearea unei justitii oarbe, ineficiente si arbitrare.

Si poate o anulare a acelui Fiat lux et pereat mundus care a dus la excesele justitiei in detrimentul dreptatii. ( a nu se confunda Dreptul si Dreptatea. Doar suna asemanator. )

A vorbi pentru a-ti organiza tacerea

" Tanar sau batran, filosofia iti aduce intotdeauna satisfactii imense: nu-i niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru practicarea disciplinei epicuriene. Indemnul s-a bucurat de succes, fara sa produca totusi multe efecte printre filosofi: a trai ascuns, a nu te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existentei tale, a dezvalui ceea ce este accesoriu pentru a pastra tacerea asupra esentialului si a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ti organiza tacerea, a da la iveala pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie sa ramana la adapost. Adica exact contrariul unei vieti traite intr-o cusca de sticla, asa cum ar impune Republica lui Platon.." Onfray

Doua tipuri de iubiri...

..uneori ( doar uneori) sfintii sunt intelegatori ai spiritului uman liber si par a fi inteles iubirea umana (in forma ei naturala sufletului). Si nu doar cea metafizica. Sfanta Tereza defineste si descrie placut doua din aceste tipuri de iubiri:

- "[...] ca si cu doua lumanari s-ar alatura atat de strans, incat toata lumina ar fi una... Apoi insa lumanarile se pot indeparta una de cealalta si raman doua lumanari" vs

- "[...] ca si cum ar cadea apa din cer intr-un rau sau intr-o fantana si s-ar face tot o apa, incat nu s-ar mai putea imparti si nici separa care e apa raului de cea care a cazut din cer, sau cum un paraias, daca se varsa in mare, nu mai e chip sa se retraga din ea; sau ca si cum intr-o incapere ar fi doua ferestre prin care ar intra lumina multa care, desi impartita, se face toata o lumina".

Introiectandu-l pe Epicur

[...] Bisturiul nu poate oare exciza si extrage piatra care provoaca imense suferinte ? Atunci intra in scena filosoful: daca aceasta durere este radicala, ea imi va provoca sfarsitul; daca nu ma omoara, inseamna ca e suportabila. Fie suferinta este intensa, dar de scurta durata, intrucat moartea survine imediat; fie este de intensitate mica, si atunci poate dura fara sa fie fatala pentru trupul bolnavului care o indura. Lectia nu pare sa fie foarte diferita de cea a stoicilor care, dat fiind starea medicinei de atunci, nu prea aveau de ales... Algodiceea epicuriana dezvaluie posibilitatea unei veritabile filosofii traite si practicate ca o terapie. M. Onfray.

Mda.

Ce-i mai rau decat sa traiesti in Romania?
Sa traiesti in Romania si sa fii si nemuritor.

Copilariile noastre....

Un copil isi baga mina intr-un vas cu gura stramta in care sunt alune si smochine; isi umple pumnul cu cat poate lua si, neputand sa si-l scoata asa plin, incepe sa planga.
- Copile, lasa jumatate din ele si-ti vei scoate pumnul destul de plin...
Tu esti acel copil. Iti doresti multe si nu le poti obtine; doreste-ti mai putine, si le vei avea.

Epictet

Absenta mortii. Epicureism .

[...] Cum ar putea moartea sa constituie o problema ? Ce-i de temut in ea ? De vreme ce binele si raul rezida in senzatii, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu inseamna nimic pentru noi, nici bine, nici rau... Cand moartea e aici, deja noi nu mai suntem. Cand eu sunt aici, ea e absenta. Ea nu-i priveste nici pe cei vii, pentru care moartea nu exista, nici pe cei morti, pentru care ea nu mai exista....Si atunci, la ce bun sa te nelinistesti ? De ce sa suferi pentru ceva ce nu este aici ? La ce bun sa mergi in intampinarea unei suferinte considerand prezent un etern absent ? Doar gandul mortii exista si poate cauza suferinte sufletului, moartea insa n-o vom intalni niciodata. -Onfray

Epicureismul a devenit cel mai detestat curent filosofic tocmai prin linistea pe care o raspandeste, explica, sustine. Fara fricile acestea, fara suferinta, fara moarte, fara mizerie, idealismele deiste devin simple filosofii masochiste. In absenta mortii si a fricii, in absenta suferintei, omul devine linistit si poate sa isi gaseasca sinele propriu. Fricile insa, in special marea frica a mortii, ne-au transformat in fiinte mereu nelinistite, mereu haituite de ceva ce nu vom cunoaste si nu vom evita.
Ataraxia ca si cale spre liniste si implinire.....

Cum ne ingropam....

Un coleg de birou mi-a spus a vorba inteleapta legata de documente, afaceri si , mai ales, autoritati publice :
"Mortii se ingroapa cu pamint, iar vii se ingroapa cu acte." 

Merita sa ne gandim un pic la ea.