Ne temem cu totii de moartea trupului; dar de moartea sufletului cine se teme ?
Daca ratiunea, care ar trebui sa regleze toate lucrurile, e dereglata, cine o va regla ?
Arunca-i injurii unei pietre, cu ce te va ajuta acest lucru? Ea nu te va intelege. Imita acea piatra si nu te gandi la injuriile ce ti se spun.
Semanam cu cei care isi fac mari provizii, dar ramin slabi si descarnati pentru ca nu se hranesc cu ele. Avem precepte si maxime frumoase, dar pentru a le expune, si nu pentru a le practica; actiunile ne contrazic faptele. Nu suntem inca oameni, si vrem sa jucam rolul de filosofi. Povara e prea grea pentru noi. E ca si cum un om care n-ar avea puterea sa ridice o greutate de doua kilograme ar incerca sa ridice piatra lui Ajax.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Prea des, atât în discursul public oral ( în general televizat c ă ci prostia nu se poate manifesta plenar "decât pe sticl ă ")...
-
Semidoctul, ca si prostul, are, in străfundul golului minţii sale, conștiința inferiorității lui. Nu o recunoaște, nu înțelege de ce este ... -
Itzic avea mare nevoie de bani si, intr-un moment de slabiciune, fura din casa rabinului ceasul acestuia de aur. Vine insa noaptea si Itzic ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu