Privesc devenirea, striga el, si nimeni nu a urmarit vreodata cu atata atentie aceasta vesnica bataie a valurilor si acest vesnic ritm al lucrurilor. Si ce am vazut ? Legitati, certitudini infailibile, dreptul strabatandu-si mereu aceleasi cai, Eriniile judecatoare, asteptand fiecare incalcare a legilor, intreaga lume spectacolul unei dreptati atotstapanitoare si demonic atotprezente, supuse lor, puterilor naturii. Si nu pedepsirea celor devenite am vazut, ci indreptatirea devenirii. Si cand s-a dezvaluit greseala, caderea in formele de nestramutat, in legile sfant pazite ? Acolo unde stapaneste nedreptatea, acolo unde este arbitrariu, dezordine, neregularitate, contradictie; insa acolo unde dreptatea si fiica lui Zeus, Dike, stapanesc singure, ca in lumea aceasta, cum s-ar afla acolo sfera vinovatiei, a penitentei, a judecatii si deopotriva locul de executie a tuturor condamnatilor ?
Heraclit din Efes.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu