Timp pierdut...

Exista ipoteze care, analizate duc la stabilirea adevarului. Ipoteze adevarate.
Exista ipoteze false care, analizate, ne imbogatesc din studiul si intelegerea greselii initiale, cea care a generat ipoteze.
Ambele sunt utile in viata.
Exista insa a treia categorie a ipotezelor, experientelor, discutiilor, care sunt inutile si din care nu gasim nici adevarul si nici nu ne ofera o experienta utila. Oamenii de stiinta le numesc "nici macar gresite".
Eu le numesc pierdere de vreme. Din pacate sunt printre putinii care le identifica. Si le urasc.

Arete si nomos

Natura umana bruta contine intrinsec posibilitatea progresului moral si al elevarii spirituale a fiecaruia, ramanand insa o alegere personala implicand insa educatia, dorinta de a cunoaste si puterea de a intelege. 
"[...] suntem inzestrati de natura cu aptitudinea de a primi virtutile, dar le obtinem numai prin practica" - Aristotel.
Sofistii cred insa ca exista si o inzestrare naturala, o aptitudine innascuta. Desi i-a criticat constant pe acestia si Socrate sustine aceasta pozitie, a unei predestinari sau aptitudini, exemplificand marea greutate a oamenilor de stat de a transmite copiilor stiinta, morala si viziunea lor. Doar ca o potentialitate, drumul spre morala fiind insa, in ambele cazuri, unul propriu, determinat doar de vointa si dorinta fiecarui individ.
 

"Instruirea cere inzestrarea naturala si exercitiu"- Protagoras