Aceasta ar fi partea frumoasă a povestii. Partea tristă a acestei povestiri este incapacitatea statelor de a respecta principiile de bază ale coabitării, de a reuși soluționarea conflictelor ,rezolvarea problemelor pe baza argumentării. Prăbușirea logicii în fata absurdului.
In 72 de ani de activitate ONU a arătat că a rămas un vis frumos. A arătat că rezoluțiile sale sunt lipsite de efecte. Că răspunsul grobian al agresorilor în fata unei Rezoluții ONU este : Asa..și ?
Tristă umanitate care pare că în 72 de ani a involuat, ajungându-se în ultima perioadă să vedem SUA retrăgându-se din UNESCO, să vedem cum Coreea de Nord zâmbește sfidător în fata ultimatumurilor date de rațiune, să vedem ineficacitatea logicii în fata absurdului discreționar al dictaturii. Ne amintim incapacitatea de reacție în cazul crizei rachetelor din Cuba. Condamnările tuturor dictaturilor care au rămas hârtii și rezoluții fără efecte.
Privind pragmatic, ONU s-a dovedit a fi ineficient în medierea conflictelor. Eficient însă în susținerea cauzelor umanitare.
ONU, un vis neîmplinit care însă trebuie susținut și urmat.
La multi ani ONU și sper ca deceniile ce urmează să mă contrazică. Alternativa este înfricoșătoare.
"România are o tradiție remarcabilă în diplomația multilaterală, cu cele mai înalte standarde profesionale stabilite de proeminentul diplomat român Nicolae Titulescu, care a fost de două ori președinte al Societății Națiunilor - în 1930 și 1931. Moștenirea sa a constituit inspirație pentru multe generații de diplomați și ambasadori care au reprezentat România la ONU fiind întotdeauna un extraordinar model intelectual și profesional de urmat." - M.A.E.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu