" Elie Wiesel, evreu din Sighet, din nordul Transilvaniei, îmi povestește că a revenit în orașul natal, acum doi ani. Nu se schimbase nimic, doar că lipseau evreii. Înainte de a fi ridicați de naziști, au ascuns în pământ bijuteriile și alte bunuri. El însuși își îngropase un ceas de aur. Ajuns la Sighet, trage la hotel și, în plină noapte, merge să caute ceasul. Il găsește, se uită la el, dar nu poate să-l ia. Are senzația că ar comite un furt. In orașul fantomă, orașul tău, nu întâlnește nici un cunoscut, el e singurul supraviețuitor al masacrului."
Nu am aroganta de a-l interpreta pe Emil Cioran care, în umila-mi opinie este unul dintre cele mai luminate minți ale acestui popor. Dacă mânturirea unui popor , la Judecata de Apoi, va fi făcută prin reprezentanții acestuia, poporul roman ar putea fi mântuit doar de către Cioran.
Ceea ce m-a pus pe gânduri este relația Cioran- Elie Wiesel. Trebuie să amintesc că în aceea perioada Cioran fusese deja "acuzat" de legionarism ( da, făcuse parte din Legiune și a iubit-o imens ) de către detractorii lui. Totodată amintesc că aceste "Caietele" nu au fost destinate publicării ( pe unele din ele Cioran scriind " A fi distruse" fiind un jurnal al acestuia publicat postum), deci se elimină orice suspiciune de disculpare.
Tot ca preambul as aminti că Institutul Elie Wiesel ( atât de susținut și finanțat de către Guvernele României ) este elaboratorul legii de condamnare a Legiunii , lege care dorește condamnarea ( și ștergerea din istorie) legionarilor Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica și a tuturor sfinților închisorilor comuniste. In numele holocaustului și sub numele lui Elie Wiesel.
Si iată că ii găsim pe cei doi - torționar și victima - fată în fată. Victima venind la "torționar" pentru a se confesa. Victima povestind "torționarului" ceea ce simte și ce regrete are. Victima, în numele căruia acum se cere ștergerea din istoria României a unor repere morale ale romanilor, căutând compania și înțelegerea legionarului Cioran.
Da. Ceva nu are sens. Sensul pierdut provine din alterarea istoriei, din manipularea abjectă a acesteia. Din căpusarea durerilor evreilor din perioada interbelica în susținerea unor interese imediate și ascunse.
Domnule Alexandru Florian, profanator și epurator de istorie românească , explicați-ne această relație "torționar"-victimă. Înainte de a cere ștergerea din memoria istoriei românești a intelectualilor legionari.
Singurul efect al aberantei legi de condamnare a legionarismului a fost o răcire a relațiilor dintre evrei și români. Un imens deserviciu adus comunității evreiești din România și din toată lumea. Întrebarea va rămâne: ce se dorește din răcirea relațiilor dintre popoarele noastre ?
Pentru ca poporul român, când va renunța la Cioran, Noica, Eliade, Tutea și la sfinții închisorilor , își va fi pierdut sufletul.
P.S.:
Daca digresiunea mea a fost prea scurta, va mai recomand un articol :
http://www.buciumul.ro/2014/08/06/ion-halmaghi-marturii-despre-intelectuali-ai-exilului-romanesc/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu