Orfanii de razboi

Restitutio in integrum.

Am acumulat, de-a lungul și latul anilor, sute de cărți vechi, arhive personale, antichități. Deseori am timpul sa le achiziționez, rar îmi găsesc timp sa le studiez. Cred ca doresc sa le dețin spre salvare. Si nu de puține ori găsesc diamante îngropate în vechile foi îngălbenite.

Unul dintre aceste cazuri este o poezie a unui Căpitan în Marina Regala, dl Marius Verbic, scrisa în data de 1 August 1924 la Galați. Nu am găsit mai multe date despre acest poet-căpitan și tare mi-as dori sa aflu mai multe despre el.

Pana atunci însă, un nou restitutio in integrum :

" Orfanii de război.."
Versuri ocazionale pentru serbarea Marinei militare - din 28 August 1924- recitate de D.. 
In folosul orfanilor Marinei. 

.I.
În iad de foc și de obuz, 
La Mărășești și la Oituz,
Muriră miile d'erei - 
Martirii marelui război.

.II.
Cu prețul sângelui lor sfânt, 
Udând al patriei pământ,
Atât de scump ei au plătit, 
Tributul neamului unit. 

.III.
Victorioși în groapa lor, 
Ne-au lăsat nouă, tutulor
Prin testament de militar, 
Distinul ROMÂNIEI MARI. 

.IV. 
Din lutul unde putrezesc,
Azi roditoare holde cresc, 
Iar pâinea care azi se frânge
E plămădită cu-al lor sânge. 

.V.
Atunci, gândiți-vă Români,
La slabe și micuțe mâni, 
Care se'ntind, care cerșesc;
La chipul blond și îngeresc. 

.VI.
Al celor ce-au rămas cu noi,
In urma marilor eroi;
La ochii blânzi care se sting,
Pe care lacrămi ii înving. 

.VII. 
De jale, foame și de dor
"Vai" au murit părintii lor
Dar al lor sânge elocvent
Ni i-au lăsat prin testament. 

.VIII.
Ei sunt ai noștri, ei sunt sfinți
Noi toți suntem ai lor părinți;
La fie care sân de mamă
Orfanul, locul său reclamă. 

A fi hrănit și alintat,
El are dreptul, câstegat,
De-al său părinte, ce-n război
Se prăpădi și pentru noi. 

.IX. 
Și pentru mândra noastră țară;
Și pentru largile-i hotară,
Și pentru ce avem mai sfânt,
În rostul nostru pe pământ. 

.XI. 
Dacă dinlutul lor d'eroi,
Ca Phoenix, renăscurăm noi,
S'or scula morții din mormânt, 
De nu vom da obolul sfânt. 

.XII. 
Și mângăere de părinti,
Orfanilor micuți, cuminți,-
De n'om scuti de-or ce nevoi
Orfanii noștri de război. 

.XIII.
Cu un sărut mângăetor
Să ștergem lacrimile lor;
De nu ne vom uita la bani, 
Uite-vor ei că sunt ORFANI.-"