Națiunea cea dintâi.

"Prejudecata este bună la vremea ei deoarece te face fericit. Ea întoarce popoarele către miezul lor, le leagă temeinic de trunchiul lor, le face mai înfloritoare potrivit caracterului propriu, mai înflăcărate și în consecință mai fericite în preocupările și scopurile lor. In această privință, adesea, națiunea cea mai ignorată, cea mai plină de prejudecăți devine cea dintâi : vremea dorințelor de emigrare și a călătoriilor pline de speranță în străinătate dovedește deja boala, inflamare, rotunjimi nesănătoase, presentimentul morții. "

Johann Gottfried von Herder ( sublinierile îmi aparțin )

România pare tara care le acomodează vremelnic pe ambele: prejudecățile noastre se dovedesc un puternic filon de supraviețuire al Europei necontaminate de idei auto-distructive, o barieră de protecție prin "barbarie" împotriva decadentei exagerărilor liberale sau socialiste. Chiar împotriva unui capitalism sălbatic care, deocamdată, a câștigat primele lupte cu poporul acesta.
In același timp ne subțiem substanța prin sângerări de neoprit, emigratie si externalizarea propriului control.
România ca model de salvare pe cale de a se autodiscredita.  Atâtea șanse ratate ale istoriei. Trebuie sa ne recăpătăm încrederea în judecata noastră și în noi înșine. Înainte de cere lumii sa ne asculte.