Am o bibliotecă interesantă. Care conține multe volume vechi, unele lipsite de valoare (pentru "specialiști"), multe rarități ( foarte multe "incorecte politic"), multe doar dragi mie.
In cursul anilor am adunat cu grijă aceasta colecție pe care doresc să o transmit generației viitoare care creste sub ochii mei.
Si sunt mândru de aceasta colecție. Uneori scanez cărți întregi si le distribui gratuit online. Alteori doar scanez câteva pagini si le postez online.
Pe 19 noiembrie 2019 postez un laudatio la 100 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Vlahuță. Nu pierdut irecuperabil din memoria colectivă dar... in curs de uitare. Public si câteva pagini scanate ale unui volum drag mie : "Din trecutul nostru" publicat in 1913. Volum având semnătura autorului. Având însă si semnătura lui Garabet Ibrăileanu. Cartea fost parte a bibliotecii "Atheneul Popular din Tătărăști" ( are stampila bibliotecii).
La scurt timp mai multe persoane mă întreabă daca este de vânzare. Bineînțeles că nu este. Nici o carte din biblioteca mea nu este de vânzare. Un potențial cumpărător este dezamăgit de refuzul meu căci reprezintă chiar Ateneul din Iași si doresc să isi refacă biblioteca veche. Cartea le-a aparținut acum ...106 ani.
Carte dragă mie. Nu o pot vinde. Dar o pot dona.
Si asta se întâmplă. In curând o veți putea-o vedea in colecțiile Ateneului din Iași.
Iarăși mă laud ? Poate. Dar nu asta doream.
Doream să explic ceea ce eu cred: cultura, simbolurile si ideile naționale nu ne aparțin. In momentul morții aflăm că nimic nu ne-a aparținut vreodată. Cultura, simbolurile, cărțile, gândurile patriotice aparțin neamului românesc. Chiar dacă ele se află vremelnic in proprietatea sau sub protecția noastră, ele nu ne aparțin. Restituirea lor este nu un gest de generozitate ci un gest de normalitate, o refacere a normalului, a ceea ce ar trebui sa fie.
Anumite ordine religioase vest-europene au acel (oarecum faimos) :Nōn nōbīs, Domine, nōn nōbīs, sed nōminī tuō dā glōriam.
Si noi, românii, avem aceeași rugăciune: Nu pentru mine Doamne, pentru ai mei, pentru neamul meu, pentru românii mei, pentru Tine Dumnezeul nostru. Pentru istoria noastră si păstrarea ei. Căci ea ne poate salva de la dispariție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu