Traisem ca un pictor care urca pe un drum ce se afla deasupra unui lac a carui vedere ii este ascunsa de o perdea de stanci si de copaci. Printr-o bresa, el il vede, il are pe de-a-ntregul in fata lui , si atunci isi ia penelurile. Dar chiar atunci incepe sa cada noaptea, cand nu mai poti picta, o noapte care nu va mai fi urmata de nici o zi .
Marcel Proust.
O stii sau nu. O simti deja sau o ignori. Ea creste in tine si se aduna. Nimic din ceea ce faci sau din ceea ce nu faci nu o anuleaza. Nici macar nu o amana. Un concept imposibil de definit sau de inteles. Poate singurul incomprehensibil. Limitati de imposibilitatea mareata a ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu