" Caci filosofia da material înțelepciunii acestei lumi, ca un nesocotit tălmaci al firii și al planurilor Dumnezeiești. In sfârșit, ereziile înseși sunt sprijinite de filosofie... Întrucât se aseamănă Atena cu Ierusalimul, Academia cu Biserica, ori ereticii cu creștinii ? Învățătura noastră vine din ințelepciunea lui Solomon, care ne-a învățat ca Domnul trebuie cautat numai intru curăția inimii noastre. Iar alții cred mai nimerit sa dea la iveala un creștinism stoic, ori platonic, ori dialectic ! Noi însă nu mai avem nevoie de curiozitate după Isus Hristos și nici de cercetare în afara de Evanghelie. Odată ce am crezut, nu mai năzuim la ceva dincolo de credință. Caci ,înainte de orice, noi suntem pătrunși de adevarul ca nu mai e nimic in afara de ea, in care sa fim datori a crede. "
Si asa apare încă o condamnare a mea la erezie. Nu pot, nu vreau, nu accept discursul de mai sus și existenta lui în mințile clerului și a multor credincioși casca prăpastii periculoase.
Cunosc multi creștini stoici. Pe care ii apreciez.
Cunosc chiar câțiva creștini epicureici. Dar știu multi platonicieni. Îmi este greu sa ii vad ca fiind eretici.
Celor care vor sa îmi dea replica spunând ca aceasta scriere este atât de veche le voi răspunde: recunoașteți deci ca sute de ani ați greșit (și pedepsit) ? Dar oare acest discurs a dispărut ? Daca a dispărut înseamna ca a fost eronat ? Daca a fost eronat... aici totul devine prea periculos.
Tertulian. trad. Nicolae Chitescu , rev. David Popescu-
Apologeții de limba latina, PSB 3.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu