Am constat ca lumea ma compătimea și mai ales ca exista o repulsie masiva împotriva controalelor statului ( nu, nu voi comenta deloc acțiunea ANAF/ Antena 3 care este un circ mediatic).
Ca cetățeni ai României trebuie sa iubim statul roman. Noi suntem parte a acestui stat. Bun, prost, corupt, imbecil, statul este cel care ne apără si rog a nu se confunda esența statului si , prin extensie a organelor sale de control, cu vremelnica conducere a acestuia. Statul roman sper sa fie milenar si sa fie iubit de toți romanii. Pentru existenta lui strămoșii noștri au murit. Milioane. Uciși, torturați, pe front, in răscoale. Statul roman s-a construit pe un munte de oase.
Aici însă as aduce în discuție pilda morții lui Socrate, probabil unul dintre cei mai virtuoși si înțelepți oameni care i-a cunoscut istoria lumii. Nu voi face rezumatul Procesului. Mai mult, dacă nu ati citit dialogul lui Platon, nu continuați aceasta lectura.
Pus in fata unei injuste condamnări la moarte, Socrate refuza orice cale de a scăpa, cai oferite de fidelii lui prieteni, motivând astfel : nu pot sa ma bucur de beneficiile aduse de existenta statului ca apoi sa nu ma supun si pedepselor acestuia, oricât de nedrepte.
Atâta timp cat ne bucuram de beneficiile existentei Statului ( infrastructura de utilități , apărarea militara, protecția civila prin politie, asistenta medicala, protecție sociala etc. ) NU POT si nu am voie sa ma sustrag si pedepselor aplicate de acesta.
Imperfect , condus uneori de imbecili, capusat de diferiți politicieni , incapabil deocamdată sa ne asigure bunăstarea generala... asa este dar... imaginați-vă cum/ dacă ați putea trai o săptămâna fără existenta statului. Încercați zilnic sa îmbunătățiți existenta si performantele statului roman dar..iubiți-l.
Si supuneți-vă statului dacă va bucurați de beneficiile aduse de el. Nu exista Drepturi fără Obligații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu