Tocmai pe mine...

Un evreu se duce la rabin, și îi spune:
-Rabi, nu știu ce să mă fac cu fiul meu, pentru că, deși l-am crescut în spiritul religiei mozaice și am avut grijă ca el să respecte mereu căile și legile iudaice, mi-a spus că vrea să devină creștin. Cu ce am greșit?
La care rabinul răspunde:
-E interesant că mă întrebi tocmai pe mine, pentru că și eu l-am crescut pe fiul meu cât am putut de bine, și l-am îngrijit, și am avut grijă sa respecte Calea, dar și el mi-a spus că vrea să devină creștin.
-Bine, și ce ai făcut?
-Am căutat răspunsul la Dumnezeu.
-Si?
-Si El mi-a răspuns: “E interesant că mă întrebi tocmai pe mine, pentru că și eu…”

Disjunctive ?

- Ce mai faci, Ioane? Te-ai căsătorit, sau tot tu îți gătești?
- Și una, și alta...

Sensuri ascunse. Cabala.

"[...] Cuvântul "mamă" se scrie em, adică 1+40=41. Cuvântul "tată" se scrie av, adică 1+2=3. Cuvântul "copil", yehed în ebraică, ne dă 10+30+4=44, adică suma tatălui și a mamei! Alt exemplu: dacă adunăm valorile numerice corespunzătoare cuvântului adam, "omul", ajungem la 45 ( 30+5+10). Or, această cifră corespunde celor două litere ale cuvântului ma, "ce?", în ebraică (40+5). Dacă punem în relație cele două cuvinte, reiese că omul este o întrebare, un "ce?" (quoi în franceza). Asa stand lucrurile, mi-am permis chiar să formulez un nou cuvânt în franceză, la quoibilite, pentru a exprima ideea ca omul nu are o esență, o definiție, că se definește tocmai prin lipsa de definiție.

Pe baza acestor considerații, cum să spun :"Dumnezeul omului" sau "Dumnezeul pentru om"? . Să ne amintim că, pentru Cabala, Dumnezeu i-a făcut în El însuși, prin contracția sa, un loc omului, precum o mamă copilului ei. Dacă adaug la valoarea numerica a cuvântului "mamă" pe aceea a cuvântului "om" pe care o conține, ajungem la cifra numelui lui Dumnezeu Elohim, adică 86. Or, din prima și ultima literă ebraică a acestui nume este format cuvântul "mamă", cea care poartă copilul. Literele care au rămas fac totalul de 45, adică "omul". Deci Elohim nu este un banal nume al lui Dumnezeu printre altele: el înseamnă foarte precis că Dumnezeu ii face loc omului ca să poată exista, că Dumnezeu are un aspect "matricial", "matern". Si dacă ne mai amintim și că omul este un "ce?", o întrebare, se poate spune că Dumnezeu poartă omul-întrebare, omul care este întrebare despre sine și despre Dumnezeu."


"Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu". Jean Bottero-asiriologul si Marc-Alain Quaknin-rabinul cu Joseph Moingt- iezuitul

Diferente de opinie

Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească.
Alexander Pope

Prostul... este cel care n-a încercat în viata lui nimic nou.
Erasmus Darwin 

 

Sigurantă.

Înțelepciunea filosofică este străină de logică. In cercetarea științifică, logica își are adesea rostul, dar nu întotdeauna. Nu este sigur dacă, în matematici, logica poate fi admisă în totalitatea ei. Si nu este deloc sigur dacă logica însăși este admisibilă în întregime.

L.E.J. Brouwer

Cel ce împarte...

De multe ori am găsit ( mai ales în acte oficiale, achiziții publice, licitații etc) termene, condiții sau cerințe total aberante deși ascunse sub o explicație aproape logică. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la acest banc ( desigur ca lecție de viată):

Un preot și un rabin discută. Vorbesc despre partea pe care și-o opresc pentru ei din banii adunați la chetele din timpul slujbelor.
- La mine e simplu, spune preotul. Trag o linie dreapta pe jos, în biserică , și, după slujbă, când rămân singur, arunc toți banii în aer. Ce cade în dreapta liniei păstrez pentru mine și ce cade în stânga e pentru Dumnezeu.
- Eu procedez aproape la fel, spune rabinul, dar fără să trag o linie pe jos. Arunc și eu banii în aer. Ce rămâne în aer e pentru Dumnezeu. Ce cade pe pământ e pentru mine.

Rezistență civilă.

" Fă ceva de acest fel : dacă soarta te-a îndepărtat dintr-o poziție de prim rang în stat, rămâi totuși în picioare și ajută prin strigăt, iar dacă cineva îți închide gura, rămâi totuși în picioare și ajută în tăcere. Nu este niciodată inutil serviciul unui bun cetățean: prin faptul de a fi auzit, și văzut, prin expresie, prin gesturi, prin încăpățânarea tăcută și chiar prin mers el este de folos. "

Seneca - Epistulae morales ad Lucilium

Si înaintașii noștri au învățat bine această lecție și au perfecționat-o. Au strigat, când le-a fost închisă gura au rezistat, când au fost închiși în temniță, au cântat, s-au rugat și au scris poezii de revoltă. Au dat dovada civismului lor în pușcării, pe fronturile războaielor, manifestații sau revoluții. Și-au demonstrat calitatea de Cetățean.
Ei și-au făcut partea. A ajuns la noi torța nesupunerii și rezistenței civile împotriva agresiunilor din interior sau din exterior.