Raiul tuturor.

După o viată lungă și plină de seninătate, un ateu moare. Vede cum camera de spital se încețoșează, dispare și cum o beznă pune stăpânire pe tot ce îl înconjoară. Apoi o luminiță ii apare în fata. Care creste, și creste urmând o explozie de lumină. În fată apare poarta Raiului, măreață și impunătoare.

”Da, numai prostia mea putea să mă facă ateu o viată întreagă. Și iată-mă aici, la poarta Raiului de care am râs toată viata.”

Încruntat se aproprie de poartă și se uită lung la ea. Oftează greu și..bate.

După o secundă lungă cât o eternitate, ușa se deschide. În prag stă un bătrânel simpatic, zâmbindu-i încurajator.

„Și acum urmează dezamăgirea, explicațiile în van și izgonirea în Iad. Căci existenta Iadului creștin atrage și izgonirea ateistului în Iad.”

-Bună ziua.... Sfântul Petru presupun.

• Bună să îți fie inima. Da, chiar el.
• Aaaa...am murit. Cred. Și am ajuns aici. Și acum...
• Da, ai murit dacă ai ajuns aici.
• Și acum... judecata și pedeapsa...și Iadul..și..
• De ce crezi asa ceva, fiule ?
• Sfinte... eu toată viata mea am fost ateu convins. Am fost convins că nu exista Rai, Iad și nici.... Dumnezeu.

Sfântul Petru zâmbește își întinde mâna după o carte imensă. Răsfoiește cartea îndelung. În cele din urma suspină....

• Aici erai. Ai omorât pe cineva ?
• Nu.
• Ai fost egoist? Ai fost lacom ?
• Nu, nu cred că am fost.
• Ai fost furios ? Răzbunător ?
• Nu, am considerat ca răzbunarea este săparea a două morminte în cimitir.
• Da, da... Buddha. Ai păcătuit mult ? Ai furat ? Ai mințit? Ai râvnit la femeia altuia?
• Nu. nu cred că am făcut asa ceva. Am încercat să trăiesc după o morală strictă. Din păcate pentru mine , una a filosofiei și nu cea a credinței religioase. M-am înșelat.
  

Sfântul zâmbea și răsfoia cartea.

• Ai ajutat oameni..multi. Ai fost drept în viata... Ai încercat să îți educi în spiritul binelui copii, prietenii.
• Cred că da. Sau asta am încercat să fac.
• O viată frumoasă. Bine ai venit în Rai !

Omul încremenește. Ar vrea sa zâmbească dar nu ii vine a crede. Se uită neîncrezător la Sfânt.

• Hai, nu mai fi asa crispat. Ai avut o viata frumoasă, ai făcut mult bine, ai respectat Poruncile. Ai fost un Om frumos. Ne ești drag și viata ta a fost o binecuvântare pentru tine, pentru ceilalți și pentru Noi. Că ai făcut-o crezând în bunătatea lumii , este egal cu a crede în bunătatea Zeului. A-i iubi și proteja Creația este a fi ceea ce el a dorit să fi. Să îți arăt Raiul...
  

Împreună se plimbară prin rai. Grădinile imense, mereu însorite, liniștea împăcată, absenta dorințelor, a durerii și a răului. Absenta a tot în afara Lui. Oameni destinși discutau în liniște. Unii aveau turban. Ridică ochii spre Sfânt care zâmbi văzându-i mirarea. Sub un copac câțiva budhisti stăteau de vorba cu însuși Buddha. Aceeași mirare. Dar nu întrebă nimic... Au mai mers și iată-i pe filosofii antici alături de cei medievali și ..cei moderni. Filosofii ateismului... Crispare...și se uită din nou către Sfântul care abia își stăpânea râsul.

• Toți cei de aici, știind sau neștiind, au fost buni oameni, au protejat și aparat Umanitatea, Creația, Adevărul și Frumusețea. Crezi tu că ei nu ar trebui să fie în Rai ?

Se mai plimbară un pic și, în zare, văzură niște ziduri înalte până aproape de cerul mereu senin. Zidurile părea a nu se mai termina și despărțeau Raiul în două. Ziduri...Nu putu să se abțină a intreba...

• Iertată să îmi fie mirarea. Ce sunt acele ziduri ? Este acolo Iadul ?
• Nicidecum ! Acolo este tot Raiul. Doar că dincolo de zid stau creștinii. În definitiv nu putem să ii dezamăgim arătându-le că Raiul este și pentru voi.