Prostul fudul...

Facebook își modifică politicile. Ceea ce în realitate este o mini-știre devenită headline.

Să stabilim cadrul discuției : Facebook este o companie privată care a creat un web site/ aplicație unde te poți înscrie. Este jucăria lor și fac ce vor cu ea. In principal fac bani dar asta este și scopul existentei firmelor: profitul . Precizare aceasta vine și după ce, în urmă cu câteva săptămâni, Facebook a avut probleme tehnice și câțiva cretini ( multi de altfel) comentau : ni se interzice accesul la libera exprimare. Prostia este delicioasa când se amesteca cu un semidoctism indignat. Revenind...

Conform afirmației publicate de "organul" oficial al Facebook :
"But over the past three months, our conversations with members of civil society and academics who are experts in race relations around the world have confirmed that white nationalism and white separatism cannot be meaningfully separated from white supremacy and organized hate groups. Our own review of hate figures and organizations – as defined by our Dangerous Individuals & Organizations policy – further revealed the overlap between white nationalism and white separatism and white supremacy. Going forward, while people will still be able to demonstrate pride in their ethnic heritage, we will not tolerate praise or support for white nationalism and white separatism."

Prostia și semidoctismul în plină desfășurare.
Deci ei vor lua măsuri împotriva "naționalismului albilor".
Să definim ce înseamnă naționalism :
Wikipedia :Nationalism is a political, social, and economic ideology and movement characterized by the promotion of the interests of a particular nation,[1] especially with the aim of gaining and maintaining the nation's sovereignty (self-governance) over its homeland.
DEX : naționalism sn [At: CR (1830), 303 1/10 / P: ~ți-o~ / Pl: (rar) ~e / E: fr naționalisme] 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni

Să definim al doilea termen : alb/ white. Cu intelesul de Caucasian. Deci o rasă nu o natiune. 
RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeași specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)  
Wikipedia : A race is a grouping of humans based on shared physical or social qualities into categories generally viewed as distinct by society

Luăm doi termeni și ii asemestecăm bine. Bine de tot. Iese "nationalismul albilor". 

Nimeni nu i-a creditat vreodată pe cei de la Facebook pentru inteligenta ci pentru abilitătile de a crea aplicatii. Ce credem deci că au vrut să spună ...

Nationalismul ( iubirea de tară) a albilor ( a celor din rasă albă). Deci un roman care iubeste România sau un francez care iubeste Franta este .. nationalist și este și ... ( mai ales românul) alb . 

Nu au făcut confuzia cu rasismul ( ura fată de alte rase) care este deja interzisă în aplicație. Nici nu au dorit penalizarea miscărilor de suprematie albă căci, asa cum declară în deschiderea aberatiei : 

"Our policies have long prohibited hateful treatment of people based on characteristics such as race, ethnicity or religion — and that has always included white supremacy. "

Si uite asa, când prostul doreste să interzică ceva - nationalismul popoarelor albe- nu se poate ascunde după termeni fiind prea tampit să justifice ceva ce nu este ilogic. 

Dar, asa cum spuneam, jucăria lor, aplicatia lor, fac ce vor în ea. Aici au tot dreptul. Oricât de ilogică este ideea lor și exprimarea mambo-jumbo.... nu ai ce să le reprosezi în afară de a imensa lipsă de bun simt ( common sense), logică și un semidoctism specific maselor populare. De unde își obtin profiturile.

Nationalismul albilor.... 

Restitutio in integrum

Glasul stramosesc , Sibiu, Anul VI, Nr. 10, 25 Decembrie 1940
Profilul interior al Capitanului
de Emil Cioran

«Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populară. Cei aflați între cer și pământ n-aveau nici un coninut, decât așteptarea. Cineva trebuia să vină. Treceam cu toții prin deșertul românesc, incapabili de orice. Până și disprețul ni se părea un efort. Țara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranțe, îi acordam o justificare de moment ca unei farse reușite. Și România nu era mai mult decât o farsă reușită. Te învârteai în aer liber, vacant de trecut și de prezent, îndrăgind dezmățul dulce al lipsei de menire. Biata țară era o pauză vastă între un început fără măreție și un posibil vag. În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Și el a rupt tăcerea blândă a existenței noastre și ne-a obligat să fim. Virtuțiile unui neam s-au întruchipat în el. România din putință se îndrepta spre putere.

Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al așa-zisului intelectual român

Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipă că stau de vorbă cu un om într-o țară de fleacuri umane. Prezența lui era tulburătoare și n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce care însoțește existențele marcate de fatalitate. De ce n-aș mărturisi că o teamă ciudată mă cuprindea și un fel de entuziasm plin de presimțiri?

Lumea cărților mi se descifra inutilă, categoriile inoperante, prestigiile inteligenței, șterse, iar subterfugiile subtilității, zadarnice.

Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al așa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era „deștept”. Căpitanul era profund.

Dezastrul spiritual al țării derivă din inteligența fără conținut, din deșteptăciune. Lipsa de miez a duhului preschimbă problemele în elemente de joc abstract și răpește spiritului latura destinului. Deșteptăciunea degradează până și suferința în flecăreală.

Dar ideile Căpitanului, grele și rare, îi răsăreau din Soartă. Ele se plămădeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor și al gândurilor. Când, în 1934, îi spuneam ce interesantă ar fi expunerea vieții lui, îmi răspundea: „Nu mi-am petrecut viața prin biblioteci. Nu-mi place să citesc. Eu stau așa și mă gândesc”. Acele gânduri au urzit rostul nostru. În ele respiră natura și cerul. Și când au pornit spre înfăptuire, temelia istorică a țării s-a zguduit.

Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puțin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale și nici așteptărilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiției noastre, ci să introducă absolutul în respirația zilnică a României. Nu o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai să creeze România, dar să-i și răscumpere trecutul, să insufle absența seculară, să salveze, printr-o nebunie, inspirată și unică, imensul timp pierdut.

Patosul legionar este o expresie de reacțiune în fața unui trecut de nenoroc. Această nație n-a excelat în lume decât prin consecvența în nefericire. Niciodată nu s-a dezmințit. Substanța noastră este un infinit negativ. De aici pleacă imposibilitatea de a depăși pendularea între o amărăciune dizolvantă și o furie optimistă.

    Într-un moment de descurajare, i-am spus Căpitanului:
    „Căpitane, eu nu cred că România are vreun sens în lume. Nu e nici un semn în trecutul ei care ar justifica vreo speranță.”
    „Ai dreptate”, mi-a răspuns. „Sunt totuși unele semne”.
    „Mișcarea Legionară”, adaug eu.

Și atunci mi-a arătat în ce fel vedea el reînvierea virtuților dace. Și-am înțeles că între daci și legionari se interpune pauza ființei noastre, căci noi trăim al doilea început al României.

Căpitanul a dat românului un rost. Înainte de el românul era numai român, adică un maerial uman alcătuit din ațipiri și umilinți. Legionarul este un român de substanță, un român primejdios, o fatalitate pentru sine și pentru alții, o vijelie umană infinit amenințătoare. Garda de Fier, o pădure fanatică... Legionarul trebuie să fie un om în care mândria suferea de insomnie.

Eram obșinuiți cu patriotul de ocazie, gelatinos și vid. În locul lui apare insul ce privește țara și problemele ei cu o cruntă înverșunare. Este o deosebire de densitate sufletească.

Acel ce a dat țării altă direcție și altă structură unea în sine pasiunea elementară cu detașarea spiritului. Soluțiile lui sînt valabile în imediat și în veșnicie. Istoria nu cunoaște un vizionar cu un spirit mai practic și atâta pricepere în lume, sprijinită pe un sufle de sfânt. Tot așa, ea nu cunoaște o a doua mișcare în care problema mântuirii să meargă mână în mână cu gospodăria.

A face isprăvi și a te salva, politică și mistică, iată cărei ireductibilități i-a pus el capăt. Îl interesa, în egală măsură, organizarea unei cantine și problema păcatului, comerțul și credința. Nimeni nu trebuia să uite: Căpitanul a fost un gospodar instalat în Absolut.

Fiecare credea că-l înțelege. El totuși scăpa fiecăruia. Depășise limitele României. Înseși mișcării i-a propus un mod de viață care întrece rezistența românească. A fost prea mare. Înclini uneori a crede că el n-a căzut din conflictul mărimii lui cu micimea noastră. Nu este totuși mai puțin adevărat, că epoca de prigoană a scos la iveală caractere pe care cea mai încrezătoare utopie nu le-ar fi putut bănui.

Într-o nație de slugi, el a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre, orgoliul. Influența lui n-a articulat numai pe ucenici ci, într-un anumit sens, și pe dușmani. Căci aceștia, din lichele au devenit monștri. S-a (I-a) obligat la tărie, le-a impus un caracter în rău. Ei n-ajungeau caricaturi infernale, dacă măreția Căpitanului n-ar fi cerut o echivalență negativă. Am fi nedrepți cu călăii, dacă i-am considera ratați. Toți s-au împlinit. Un pas în plus și trezeau gelozia Diavolului.

În preajma Căpitanului, nimeni nu rămînea călduț. Peste țară a trecut un fior nou. O regiune umană bîntuită de esențial. Suferința devine criteriul vredniciei și moartea, al chemării. În cîțiva ani, România a cunoscut o palpitație tragică, a cărei intensitate ne consolează de lașitatea a o mie de ani de neistorie. Credința unui om a dat naștere unei lumi ce lasă-n urmă tragedia antică a lui Shakespeare. Și aceasta în Balcani!

Pe un plan absolut, dacă ar fi trebuit să aleg între România și Căpitan, n-aș fi ezitat o clipă.

După moartea lui ne-am simțit fiecare mai singur, dar peste singurătatea noastră se ridică singurătatea României.

Nici un toc să-l înfig în cerneala nenorocului n-ar putea descrie neșansa ursirii noastre. Totuși, trebuie să fim lași și să ne mângâiem. Cu excepția lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii. Avut-am careva vreun gând să-l fi uitat? „De aici încolo țara va fi condusă de un mort”, îmi spunea un prieten pe malurile Senei.

Acest mort a răspândit un parfum de veșnicie peste pleava noastră umană și-a readus cerul deasupra României.»

Sapte. Flotari logice.

Dumnezeu a creat lumea în 7 zile și apoi au urmat ... 

7 minuni ale lumii antice : Marea Piramidă de la Giza , Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiței Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia,Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria .

7 minuni ale Evului Mediu : Colosseum-ul din Roma, Catacombele din Alexandria , Marele Zid Chinezesc, Stonehenge , Turnul din Pisa , Turnul de Porțelan din Nanjing , Moscheea de la Hagia.

7 minuni naturale ale lumii : muntele Everest, cascada Victoria , Marele Canion, Marele Recif de Corali, Aurora Boreală, vulcanul Paricutin, portul Rio de Janeiro .

7 continente : Europa, America de Nord, America de Sud, Africa , Asia, Antarctica, Australia sau Oceania .

Curcubeul are "7 culori".

Atmosfera terestra este împărțit în 7 zone: atmosfera, exosfera, ionosfera, termosfera, mezosfera, stratosfera și troposfera.

Cele 7 păcate de moarte ( în creștinism ) sunt: lăcomia,desfrâul, avariția, invidia, mânia, lenea, trufia.

Tot creștinii spun ca cele "șapte virtuți"ale omului sunt: smerenia, dărnicia, bunătatea, răbdarea, modestia, abstinenta și sârguința.



Grupul de "7 stele" denumit "Pleiade" este singura constelație cunoscută în fiecare cultură de pe Pământ, actuală sau dispărută, datând de cel puțin 40.000 de ani; în mitologia greacă, Pleiadele erau
sase surori împreună cu mama lor, care au fost fugărite prin păduri de Orion Vânătorul până ce Zeus s-a îndurat de ele și le-a transformat în stele; Aborigenii numesc această constelație "Wurunna" si o asociază cu zeul vânătorii, iar amerindienii o cunosc sub numele de "Constelatia celor sapte Fecioare" urmărite de un urs; Pleiadele se regăsesc și în legendele aztecilor, ale incașilor, polinezienilor, chinezilor, hindușilor, africanilor, precum și la egipteni.

Cobra de la Angkor Wat din Cambogia are "7 capete", copacul cosmic al șamanilor are 7 ramuri și
tot 7 sunt sferele sau treptele cerești.

Există "7 zile" ale săptămâni.

"7" este considerat un "număr norocos' în mai multe culturi; de exemplu, în Japonia, mitologia vorbește despre Cei șapte Zei ai Norocului (Shichifukujin)

În cultura chinezilor, numărul 7 este proeminent; de exemplu, a șaptea zi după prima lună plină din an este Ziua Omului; această zi este considerată ziua universală a tuturor ființelor umane de pe planetă; de aceea fiecare chinez îsi sărbătorește ziua de naștere la data respectivă (nu înseamnă totuși că nu o sărbătorește și în ziua calendaristică în care a apărut pe Pământ).


Cultura hindusă vedică susține că omul are "7 puncte energetice" sau chakre.


Cele șapte „virtuți” ale bushido
义Gi - corectitudine: Fii cinstit în relațiile tale cu toată lumea. Crede în justiție. Pentru un samurai adevărat nu exista nuanțe de gri, în ceea ce privește onestitatea și justiția. Nu există decât bine sau rău.
勇Yuu - curaj: Un samurai trebuie să aibă curaj eroic.
仁Jin - bunăvoință : Prin antrenamente intense samuraiul devine rapid și puternic. Acesta nu este ca ceilalți oameni. Dezvolta o putere pe care trebuie să fie utilizate pentru binele tuturor. El are compasiune. Ajuta colegii în fiecare ocazie.
礼Rei - respect: Samuraiul nu are nici un motiv să fie crud. Nu trebuie să-și dovedească puterea. Un samurai este politicos, chiar și cu dușmanii săi.
诚Makoto - onestitate, sinceritate absolută: Atunci când un samurai spune ca va face ceva, acel lucru este ca și făcut. Nimic de pe acest pământ nu îl va opri să facă ceea ce el a spus că va face.
名誉"名誉" Meiyo - onoare: Adevărat samurai are un singur judecător, în onoarea lui.
忠Chuu - loialitate: Un samurai este extrem de loial față de cei din jurul său. Pentru războinic, cuvintele unui om sunt ca urmele sale: le puteți urmări oriunde merge.

În legendele budiste se spune că după ce s-a născut, Buddha s-a ridicat în picioare și a făcut "7 pași".

Consiliul suprem al babilonienilor se compunea din "7 zei", fiecare legat de un astru.

În folclorul irlandez, al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu are puteri magice.

Potrivit mai multor credințe, există "șapte trepte" ale Raiului care corespund celor șapte corpuri cerești (Pământ, Soare și celelalte 5 planete care se pot vedea cu ochiul liber); în iudaism si mahomedanism, al "șaptelea Rai" este denumit Araboth si este casa Tronului Gloriei, care este păzit de cei "șapte arhangheli".

La nunțile evreiești, există "șapte zile" de binecuvântări (Sheva Brachot).

Dintre multele denumiri pe care vechii evrei le aveau pentru Dumnezeu, cele "șapte nume" ale acestei Divinități pe care scribii trebuiau să se îngrijească să le scrie corect erau: El, Elohim, Adonai, Yhwh (Yehova), Ehyeh-Asher-Ehyer, Shaddai si Zebaot.

Templul lui Solomon avea "7 trepte".

Roma a fost construită pe "șapte coline": Palatina, Capitolina, Quirinal, Viminal , Esquilina, Caelan, Aventina; Roma a fost de asemenea condusă, la început, de o linie
de "7 șapte împărați".

"7 perioade" ale elementelor în tabelul chimic al lui Mendeleev

"7 note muzicale"

7 compuși principali ai celulei vii: apă, substanțe proteice, lipide, polizaharide, acizi nucleici ADN și ARN, molecule organice, săruri minerale

7 este neutru pe scara PH-ului, apa pură are PH-ul 7.

Există 7 stadii ale dezvoltării umane: embrionul, fătul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, bătrânul.

Si am putea continua... Internetul ( în special Wikipedia) având mii de noi semnificații și implicații ale cifrei 7.  
Rămâne o cifra preferata de omenire. Nu , nu un număr magic ci o întreagă istorie a umanității care a gravitat în jurul unei credințe. Pe care acum încercați sa o distrugeți.