Mai mult de atat : citarea aduce in cadrul unei polemici trupe puternice, recunoscute, girate de o autoritate recunoscuta. El devine astfel aliatul tau si pozitioneaza ca inferioara logica adversarului. Platosa greu penetrabila, citarea este metoda de a te proteja, ascunde, retrage in spatele unor personaje universal recunoscute. De preferinta trecute in nefiinta. Citarea te disipa pe tine in spiritul altuia.
Citarea ajuta, distorsioneaza, manipuleaza si modifica. Este o forma de ventrilocism care, utilizata cu indemanare, demonstreaza orice pe orice subiect. Mail ales daca adversarul nu cunoaste intregul corpuscul al maestrului citat.
Contextul da valoare unei afirmatii. Scoaterea din context corupe, distruge, poate anatemiza. Un exemplu facil este afirmatia lui Nietzsche: "Dumnezeu este mort". Contextul insa ne arata ca Nietzsche se referea la moartea/omorarea metafizii eudemoniste/hedoniste/epicuriene de catre spiritului socratic si de catre idealismul generat de acesta. O polemica ( cordiala) intre doua curente filosofice ( cel oficial, majoritar, idealist contra unuia aproape disparut , hedonist) i-a adus maretului filosof o gresita condamnare din partea crestinatatii.
"Dumnezeu este mort. Dumnezeu ramine mort. Si noi l-am omorat. Cu toate astea umbra lui inca ne bantuie. Cum ne-am putea noi izbazi, criminalii care au infaptuit cea mai mare crima ? Ceea ce a fost mai sfant si mai maret in aceasta lume a sangerat sub cutitele noastre: cine ne poate sterge de acest sange? Ce apa ne poate curata ? Ce manifestatii de premarire, ce jocuri sfinte trebuiesc inventate ? Nu este aceasta sarcina prea mare pentru noi ? Nu trebuie oare sa devenim pur si simplu zei pentru a aparea ca meritand aceasta fapta ?"
( propria-mi traducere)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu