Dar tocmai asta ne propune conducerea Uniunii cu o nesimțire și o arogantă ( a se vedea răspunsul dat de Macron interpelării europarlamentarei din partea României - ok..este ea agramată dar interpelarea a fost bine scrisă) care m-au șocat.
Imbecilitatea Comisiei Europene pare să egaleze însă aroganta Franței și a Germaniei: amenință cu reducerea fondurilor europene pentru statele "rebele". Unde stă prostia evidentă ? Scăzând aceste fonduri destinate companiilor private sau dezvoltării economice, fac un cadou tocmai celor care abuzează legile sau le forțează : "dă-i bă dracu' cu fondurile lor.. na de aici PNDL... bani cu dedicație de la bugetul de stat, fără controale aiurea". Zona de IMM-uri are acei angajați care ies în stradă la manifestații. Si Comisia tocmai aici lovește. Prostie ? Nu, doar zgârcenie... dorința de a lua Ei aceste fonduri. Nu prostie ci dispreț fată de România. Nu am să merg să gândesc că vor să submineze și bruma de companii românești rămase în avantajul multinaționalelor care au acaparat România. Nu încă.
Nu despre asta doream să vorbesc ci despre faimosul Articol 7 cu care Uniunea ne amenință pe noi, pe polonezi și pe unguri. In toate aceste cazuri sunt suspectate abuzuri ale legii. Dar Uniunea scrie Lege cu majusculă aducând această lege vremelnică la rangul de lege sfântă. Singurele legi sfinte sunt cele ale credinței tale și cele ale poporului tău care își cauta locul, stabilitatea și drumul lui propriu. Națiunea și credința sunt singurele legi sfinte. In rest, legea este o convenție socială menită nu a face dreptate ci o asigura coabitarea indivizilor în cadrul unor structuri statale (supra-statale) ( dacă nu ești absolvent de Drept nu comenta aici ).
In toate cele trei tări sunt guverne și parlamente votate democratic. De către poporul respectiv. Dacă acest popor face, în opinia Uniunii, alegeri greșite, Uniunea trebuie să accepte voința populară ( Vox Populi, vox Dei). Metoda ( singura din punctul meu de vedere) de "intervenție" a Uniunii este tocmai prin suplimentarea fondurilor destinate educării populației, prosperității mediului de afaceri privat, componente ale unei viitoare societăți evoluate. Dar nu asta arată că vrea să facă Uniunea. Arată ca ar vrea să intervină în afacerile interne ale unei tari. Împotriva voinței majorității ( exprimată prin vot). Acest lucru este interzis oricât de cretini, hoți, imbecili ar fi guvernanții actuali. Principiile de bază ale democrației interzic acest lucru iar imixtiunea unui terț în afacerile interne ale unei țări este motiv de război ( potrivit ultimilor 2000 de ani de istorie). Să nu mergem deocamdată acolo.
Revenind la faimosul articol 7 : " Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene prevede un mecanism de întărire a valorile UE. Conform 7(1), Consiliul poate stabili ca exista un risc clar de încălcare serioasa a valorilor UE de catre un stat membru, prevenind o încălcare efectiva prin anumite recomandari specifice adresate respectivului stat membru.
Articolul 7 poate fi activat de o treime dintre statele membre, de Parlament sau de Comisie. Consiliul trebuie sa adopte o decizie cu o majoritate de patru cincimi dupa ce a primit consimtamântul Parlamentului, care trebuie dat cu doua treimi din voturile exprimate si majoritatea absoluta a deputatilor.
Urmatoarea etapa este articolul 7(2) prin care Comisia sau Consiliul pot stabili o încalcare efectiva, la propunerea a unei treimi din statele membre. Consiliul trebuie sa decidă în unanimitate si Parlamentul trebuie sa îsi dea acordul. Articolul 7(3) prevede sancțiuni, cum ar fi suspendarea dreptului de vot."
Problema 1 : activarea se face doar de către o treime. Din fericire decizia va fi luată de patru cincimi. Deci, amenințarea este în vânt. In toate cele trei cazuri ( RO, PL, HU).
Amenințarea însă este jignitoare.
As dori să amintesc aici însă un alt Articol 7 despre care istoria noastră nu vorbește, o filă din istoria României ștearsă nefiind "corectă politic"(orice ar însemna asta). Din acest punct recomand celor care s-au simțit iritați de prima parte a textului să părăsească postarea căci urmează "discriminări". Plecați...acum..sau stați și raportați-mă la Google, Fundației Elie Wiesel, CNCD-ului sau unde vă plângeți voi de obicei...
In Parlamentul României ( mici) a fost o luptă titanică în jurul Articolului 7 ( Articolul 6 inițial) din Constituția de la 1866 ( ce vremuri, ce politicieni, ce patriotism...).
Ce se dorea a prevede Articolul 6 ? "Religia nu este o piedică a naturalizării în România. O lege specială va regula admiterea graduală a izraelitilor la naturalizare."
Parlamentul României însă nu poate accepta asa ceva. Începe o mișcare împotriva drepturilor străinilor de a avea proprietăti imobiliare pe teritoriul României ( faimoasa petiție a delegației Moldovei, redactată aparent de A.D. Holban în cadrul Junimii, contrasemnată de peste 60.000 de moldoveni și adresată Bucureștiului care, la citirea ei, înconjură Dealul Mitropoliei- sediul comisiei Constituante- venind în număr de peste 50.000 ) , mișcare care atrage furia Europei și a miscărilor iudaice. Președintele "Alianței Izraelite Universale" - Adolphe Cremieux - vine la București și oferă 25.000.000 lei (!!!) pentru promovarea Articolului în forma propusă. Din fericire Bucureștiul de atunci nu funcționa asa.
Regele Carol notează în jurnalul său ( Aus dem Leben Konig Karls von Rumanien, Aufzeichnungen eines Augenzeugen, Erster Band, Stuttgart, 1894, pag 76):
"..18 ( 30) Iunie. In Camera începuse dezbaterea asupra Constituției, după suspendarea de 40 de oare, care fusese acordată pentru studiul preliminar. [..]
Prea târziu luă cuvântul I. Bratianu și declară în numele guvernului că nu insistă în menținerea articolului combătut.
A fost întimpinat ce-i drept cu aprobare răsunătoare de către deputați, dar mulțimea zgomotoasă a poporului de afară nu se mai lasă liniștită, ci porni ca o lavină care creste, de pe dealul Mitropoliei, prin oraș până înaintea Sinagogei; această casă de închinăciune, abia clădită în stil, a fost distrusă total."
In cele din urmă se adoptă faimosul Articol 7 : "Însușirea de Român se dobăndesce, se conservă si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobîndi impămentenirea.". Un compromis necesar.
Urmează însă contra-atacul Europei. Amenințările vin din partea Angliei ( Lord Beaconsfield-Disraeli ), Germaniei ( cancelarul Bismark), Italia ( de Conti), Franța (Waddinton).. Nici mai mult, nici mai puțin suntem amenințați cu ... nerecunoașterea Independenței dacă nu dăm drepturi acestei minorități împotriva voinței populare și dacă nu anulăm Articolul 7 ! Daca refuzăm să o facem urma ca Austro-Ungaria să "aducă la îndeplinire Articolul 44 în România".
Nerecunoașterea independentei și amenințarea unei invazii austro-ungare,
Mihai Eminescu se întreba într-unul din articolele publicate în "Timpul" :
" Față de această chestiune de viață și de moarte și încă de moarte lașă și continuă.. care va fi atitudinea Camerilor române ? Călări-vor deputații iarăși pe teorii umanitare și juridice ? ".
In fata unui asemenea atac și a unei asemenea amenințări ( pierderea Independenței ) au cedat "Camerele române" ? NU. Moțiunea de propunere a respingerii ( semnata de C. Ghica, E. Ghica, I.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, Nicolae Blaremberg, B. Conta, D. Rosseti Tetcanu are următoarea concluzie :
" Considerând că Romania, chiar înaintea dobândirei și proclamarei independentei sale, s'a bucurat de dreptul de legiferare absolut, drept recunoscut în mai multe rânduri de însăși Innaltele Puteri protectoare sau garante.
Considerând ca acest drept de autonomie a dobândit o și mai solemnă consacrare prin faptul independentei câștigate de poporul român, prin mari sacrificii de sânge și de tot soiu:
Considerând ca articolul 44 din tratatul de Berlin lovesce în acest drept...
Pentru aceste motive, România... neputând a executa a sa sinucidere, pregătită de alianța israelită:
Declară că nu e loc, cât pentru acum, la revizuirea articolului 7 din Constituțiune".
Nu este prima dată când "marile puteri ale Europei" încearcă să ne bage pumnul în gură într-un mod "democratic". Până acum am rezistat. O vom mai face-o oare regăsind mândria de a fi români trăitori într-o țară suverană, independentă și neatârnată nimănui ?
Cu siguranță.
Nu doresc aici să discut problema antisemitismului românesc. Nu putem discuta aceea perioada neluând în considerare acele moravuri, situațiile reale socio-economice si dorințele de atunci ale poporului român. Ei și-au spus deja punctul de vedere și, oricât s-ar încerca ștergerea istoriei noastre, acest lucru este imposibil.
Doresc doar să arăt că, în istoria modernă, au mai încercat Înalte Puteri, Comisii,Divane și Comiții să ne impună voința lor.
Aceste tentative sunt ilegale, jignitoare și denotă un dispreț major împotriva națiunii române. Le-as recomanda să se mai gândească. Nu poți folosi argumentul Democrației în mod nedemocratic amenințând.
https://www.youtube.com/watch?v=BdNKlPgzOco
https://www.youtube.com/watch?v=jfoaifkCT6M
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Rom%C3%A2niei_din_1866
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1866.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu