Soarta unui presedinte.

După declarațiile de aseară mi-am amintit un banc apărut în perioada comunismului ( da, atunci chiar apăreau foarte multe bancuri bune). 

Doi președinți de C.A.P. stăteau pe prispa cârciumii satului. Unul citește știrea zilei din ziarul "Scânteia", rar,cu voce tare, urmărind cu  degetul fiecare literă citită. Celălalt asculta îngândurat jucându-se cu un băt prin praful uliței. "Scânteia" descrie asasinarea lui J.F. Kennedy , evenimentele din Dallas, tristețea națională, sacrificiul făcut de președinte. Terminând de citit articolul, se lasă o tăcere adâncă.
După câteva minute de tăcere, cel de-al doilea decretează cu voce gravă:

- Asta e soarta noastră, a președinților.... 

Amândoi tac și cad pe gânduri....