„Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.” – Nicolae Iorga
Pentru Ceilalți însă putem folosi "Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete." - George Santayana. Naționalismul este pasare rara,
Cruciada Copiilor a avut loc în anul 1212. Inca sunt dispute intre istorici dar nu vom intra în ele. Aceasta Cruciada are toate elementele unei isterii în masa . Una repetabila.
Ea a pornit din Franța, regiune Vendome, ( nu din Suedia) ca o procesiune religioasa simpla. Un ciobănaș numit Etienne ( sau Stephen din Cloyes dar nu Greta) dorea neapărat sa îl vadă pe regele Franței (nu o multinațională) pentru a obține finanțare în rezolvarea unei probleme : creștinarea musulmanilor prin simpla prezenta a copiilor. Regele ii da evident eject ( da, multinaționalele l-ar fi ajutat). Atunci gloata pleacă spre Italia sa se îmbarce.
Se aduna circa 20.000 de copii ( 30.000 după alte surse) care mărșăluiesc în zdrențe spre Italia. Ei în zdrențe caci conducătorul este purtat ca un rege pe un car împodobit ( nu pe un yach de lux).
Ajunși la Saint Denis, clericii le recomanda sa se ducă acasă, sa își vadă de copilăria lor. Ceea ce fac și eu, acum. Putini asculta, restul o țin tot înainte ca Ion cu fluierul. Ajung la Marsilia ( cca 7.000 mor pe drum) unde tocmesc șapte nave sa ii treacă Mediterana ( sa nu polueze). Se urca, vine furtuna, doua nave se scufunda rapid în apropierea Insulei Sfântu Petru ( lângă Sardinia - a se vedea biserica Sfinților Inocenți ridica ulterior). Cinci nave scapă și ajung cu bine în Alexandria unde copii sunt vânduți ca sclavi arabilor. Oups..este istoria corecta politic ?
Dar nu, exista o continuare. In același an ( prin luna iulie), un alt copilaș ( Nicolas din Koln..nu, nu Greta) pleacă și el în Cruciada. Nu se știe dacă avea probleme psihice ( nu, nu este vorba de sindromul Asperger). Însoțit de tatăl sau ( nu este vorba de un fost actor care lucrează acum la un ONG numit „ European Climate Foundation” ) pleacă spre Italia. Aduna cca 50.000 de copii. Prin Koln, apoi traversează Alpii și ajung la Genova. De unde sunt goniți arătând jalnic, cerșind, cauzând probleme,mirosind și fiind plini de boli. Si nici un oraș nu ii primește ajungând, din poarta în poarta, la Roma. Ii vede Papa în zdrențe, malnutriți, cerșind, isterizați și ii trimite acasă spunându-le sa se întoarcă când vor putea purta arme ( Papa a spus-o nu eu am spus sa revină când or fi adulți și cu mintea coapta).
Pleacă spre casa dar putini ajung. Majoritatea mor pe drum de oboseala, de foame și din cauza bolilor care se răspândeau cu repeziciune în gloata infecta. Nici un oraș nu le acorda asistenta și mor de câmpuri. In Germania mai ajung câteva mii. Părintii, suparăți, îl spânzură pe tatăl vedetei ( după judecata însă ).
O Cruciada jalnica pornita ca o isterie, fără binecuvântarea Papei.
O masa isterizata care credea ca musulmanii vor fi creștinați doar prin simpla lor prezenta ( nu, nu în sediul ONU).
Cei care au încurajat Cruciada copiilor or mai fi dormit bine după ?
Tu dormi bine ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unind puncte pe hârtia memoriei.
Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...
-
Dupa cel de-al doilea razboi mondial au aparut si bancuri, oroarea fiind foarte bine combatuta cu un pic de umor si/sau sarcasm. Doi evrei...
-
Acum 72 de ani, pe 24 octombrie, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, 51 de state au fondat Organizația Naţiunilor Unite. Po...
-
Tiranul Dionysios îi dădu să aleagă între trei curtezane; el însă le luă pe toate trei, spunând: „Paris a plătit scump alegerea uneia din t...
La rece, pare o nebunie.
RăspundețiȘtergereLa cald, te și enervezi când vezi atâta isterie deodată, din nimic.
Istoria se repetă, chiar dacă nu e ”politically correct” să spui asta.
Poate că noi, românii, ar trebui să stăm deoparte și să-i lăsăm să-și spargă singuri capetele.
Nu noi i-am chemat, nu noi i-am trimis, nu știm cine este în spate, pur și simplu nu e treaba noastră!
Dacă ar fi, poate c-am fi lăsați să ne spunem părerea, nu să citimn textul pus în față...
A bon entendeur, salut!