Descopăr cu uimire o lucrare extraordinară scrisă de Olga Greceanu, „Compoziția murală – Legile și technica ei” - București 1935. O carte ce ar trebui să fie piatra de temelie pentru orice artist, curator, critic de artă sau (în cazul meu) admirator/ iubitor de artă.
Și, din primele pagini, găsesc cuvântul „desemn”. Prima dată am crezut că este o eroare de tipar. Dar nu. Deliberat „desenul” este scris „desemn”. Găsesc în DEX că aceasta era o formă acceptată până în anii 1950. Și apoi mă lovește... finețea și frumusețea pierdută a „desemnului”.
Căci un desen este un semn extins. Un însemn grafic sublimând semnul, simbolul. Desemnul este subscris aici artei hieratice și nu „desenul” (”dessin”) aferent artei minore, artei de grad inferior. Căci arta superioară este hieratică. Conține simbolul, incită la înțelegere, nu explică ci stârnește gândul, sublimează în semn, nu ilustrează în desen. Aidoma artei sacre, arta superioara folosește "semnul".
De-semnul ca baza de plecare al artei intelectuale.
( "Scoborârea de pe cruce" Pietro Lorenzetti )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu