Manual de bun-simt civic. Pentru imigranti.

- postare incorectă politic. Rog persoanele sensibile să nu o citească- 
O dispută minoră m-a iritat azi dimineață. Nu o voi comenta-o direct ( as face celebri niște semidocți). Voi sublinia însă câteva aspecte în care cred cu tărie.
Un popor este definit prin teritorialitatea lui, prin aderarea la un set de credințe ( religioase, sociale, culturale etc) și prin istoria comună ( trecut care a făcut posibil prezentul și dă posibilitatea apariției viitorului) a membrilor lui, prin limba vorbită și atașamentul fată de cele enunțate mai sus.
Poporul român ar fi astfel definit (incompletă definiție) ca trăind în spațiul carpato-dunărean, în imensa majoritate creștin-ortodox ( dar extrem de tolerant cu alte religii și cu ateismul), atașat de ideea de justiție socială, susținând o intelectualitate elitistă, împovărat și călit de 2500 de ani războaie în care doar ne-am apărat, vorbind limba româna, și, în proporție de 100%, de rasă caucaziană.
Ce se întâmplă însă cu imigranții ? Sau cu cei "diferiți" ?
Sunt acceptați atâta timp cât ei subscriu acestor valori. Nu contează la a câta generație ești "român" ( maxim a doua), ei trebuie să facă dovada constantă a dorinței de a aparține acestui popor. Trebuie să facă mult mai mult decât românul neaoș pentru a dovedi această apartenentă. Pentru ceilalți, sângele vărsat de strămoșii noștri au câștigat acest drept. Ei trebuie să și-l câștige individual.
Este greșit a-i suspecta ? Nu. Este normal ca să exista o suspiciune legata de prezenta lor în corpul poporului român. Aceasta suspiciune dispare în momentul în care ii vedem aderând la valorile comune nouă.
Putem face asta când ii vedem deviind de la aceste valori ? Nu. Purtând hijabul musulman fac următoarea declarație: sunt musulmană, mă izolez de voi și de comportamentele voastre, nu vreau să devin român/ româncă. Popor tolerant vom trece peste asta dacă vedem însă că subscriu restului de valori. Dar, în imensa majoritate a cazurilor, constatam că nu o fac. Drept pentru care întreb : ce căutați voi aici? Dacă ați venit pentru a fi "liberi", cautând libertatea religioasă și politica în această țară clădită de strămoșii noștri, respectă casa care te-a primit și încearcă să ne arăți dorința ta de a te integra dacă dorești să rămâi mai mult timp. Te-am primit aici , respectă regulile casei. Încearcă să devii asemenea poporului care te-a primit,te protejează și te va apăra de ceea ce ai fugit. Dacă ați venit pentru motive economice, puteți sta fără însă a avea vreodată dreptul de a vă pretinde români sau de a beneficia de alte drepturi decât cele garantate legal.
Când intri, fugind de furtună, în casa unui om care te adăpostește, nu începi să ii distrugi casa sau rearanja lucrurile în casă. Ești recunoscător și ii mulțumești tocmai respectându-le.
Multi au venit și au cerut protecția poporului român. Lipoveni, sași, șvabi, unguri, tătari, turci, greci, evrei, etc. Pe toți i-am primit. Si, în imensa lor majoritate au respectat și îmbrățișat valorile mai sus enunțate. Au dat dovada, murind alături de noi în războaie, că doresc să fie români și că merită să fie români. Le-am respectat obiceiurile, credințele și specificul. Am învățat de la ei și am adoptat diverse idei. Putini dintre ei ( nu destul de putini să ignorăm acest fapt) ne-am devenit torționari, ne-au atacat, ne-au omorât, ne-au băgat în pușcării intelectuali și au umblat ( încă mai umblă) cu jalbe mincinoase în băț pe la porți străine. Pe aceștia ii vom privi cu atenție.

Revenind însă. Atâta timp cat ai probleme în a vorbi corect limba româna și nu faci eforturi în acest sens, voi fi suspicios. Atâta timp cât te vei îmbrăca diferit, purtând în public o ținută a celor cu care, sute de ani, am dus războaie și care au comis atrocități împotriva strămoșilor mei, voi fi suspicios. Dacă ai pielea de altă culoare decât a noastră , voi fi suspicios. Si asta este Normal.
Rămâne ca tu să îmi arăți că nu au motive întemeiate de a fi suspicios demonstrând că dorești să fii român, dovedind că ai îmbrățișat valorile acestui neam, dovedind că pot trăi alături de tine fără să îmi păzesc spatele. 

Ai intrat la mine în casă? Casa strămoșilor mei ? Poartă-te frumos. Cu atenție. Nu noi te-am chemat aici.

Dieta epicureica

"Toate poftele care nu duc la durere, dacă nu sunt satisfăcute nu sunt necesare, ci au pornirea ușor anihilabilă, dacă cele dorite sunt greu de procurat sau dacă dorinţele par că ne vor dăuna. Şi în dorinţele naturale acelea care nu duc la suferinţă când nu sunt satisfăcute, dar sunt urmărite cu pasiune, se datorează tot unei opinii iluzorii, şi dacă nu sunt înlăturate, nu-i din pricina naturii lor proprii, ci din pricina părerii iluzorii a omului." -Epicur

Revin ( obsesiv) asupra filosofiei epicureice și asupra anatemei aruncate asupra ei din perioada Evului Mediu. Să nu uităm că Platon a dorit să ardă toate operele lui Democrit ( alt filosof atât de iubit de mine). Biserica, în perioada Evului Mediu, Evului Întunecat, a încercat să șteargă din cultura universală sute de filosofi în încercarea de a crea o strictă doctrină idealistă. Din fericire nu au reușit pe deplin.
Dieta epicureică este blândă, este logică, este asumabilă. Este lipsită de asperitățile și duritatea stoică. Este însă recomandată unor persoane evoluate, în drumul spre ințelepciune.

Insă, atât pentru societate cat și pentru tineri sau cei pe zona de început a drumului spre gnosis, susțin și recomand Stoicismul. Este un medicament mai amar dar care ar putea vindeca o societate derutată, care și-a abandonat principiile morale, etice și religioase.

In fata unei alegeri intre binele social și plăcerea unei înțelepciuni domoale ,( cu imensă durere în suflet) as face un rug din lucrările epicureice și hedoniste.

Binele social suprapozitionat plăcerilor fine, intelectuale ale individului.

"În mine sălășluiește ceva care vrea binele. Numai dintr-o neînțelegere cred că-mi doresc mie binele. Dorința binelui, care sălășluiește în mine, nu poate să-mi dorească binele numai mie. Dorinţa binelui este glasul lui Dumnezeu, care doreşte binele tuturor." -Lev Tolstoi

Fiat pax fiat justitia.

Ieri a fost o zi tristă pentru Justiție. Nu mă refer la Ministerul Justiției sau la activitatea procurorilor. O zi tristă pentru conceptul de Justiție. Ieri, în două spete separate, Justiția a fost călcată în picioare.

In primul caz un anchetat, care a adus prejudicii de peste 110.000.000 EUR a fost condamnat cu suspendare. Ma întreb gardienii puscăriilor cum se uită în ochii condamnaților cu executare pentru furturi mult mai mici. Justiția este legată dar ochi dar dimensiunea unui prejudiciu trebuie luată în considerare. In paralel trebuie însă refăcut patrimoniul Primăriei, recuperat prejudiciul, lipsiți infractorii de uzufructul obținut ilegal. Recuperările ar duce la descurajarea acestui tip de infracțiune: la ce bun să mai furi ceva dacă îți poate fi luat înapoi. Judecătorii au mai dinamitat o bucata ( mare) din soclul Justiției. Care oricum era firav.

In al doilea caz, un funcționar public refuză să se prezinte in fata comisei, la o interpelare parlamentară. Este total irelevantă componenta comisiei, imbecilitatea membrilor sau răutățile care se pregăteau. Parlamentul României este una din cele trei puteri* ale statului român. Puterea Parlamentului într-o republica semiprezidențială ( cum este România) este clară, solidă și trebuie respectată. Nu poți cere respectarea puterii judecătorești dacă îți bați joc de puterea parlamentară. In alt registru : de ce un funcționar care nu are nimic să își reproșeze ar refuza să se prezinte în fata unei comisii parlamentare? Dacă ai conștiința împăcată ce ți se poate întâmpla ? Nu ar trebui să fi dornic de a te prezenta și spăla numele ? Căci pană nu dai ochi în ochi cu acuzatorii și nu clarifici problemele ,rămâne o umbră de îndoială ( justificată pentru orice om rațional). Eu cer respectarea legilor și lupt pentru aceasta dar mă sustrag unei investigații, oricât de cretine ar fi? Cum pot cere/impune respectarea legii pe care eu insămi nu o respect ? A se vedea procesul lui Socrate. 

O imensă piatră de la baza unei societăți, a unui popor, este Dreptul acestuia. Acel set de reguli de coabitare care, nerespectate, pot duce la distrugerea țesăturii fine a unei societăți.

In anul III de facultate, regretatul profesor Bulai ( tatăl, nu fiul) îmi spunea : Dragă domnule Matica ( eram după Revoluție, în 1993), Dreptul nu are nimic în comun cu Dreptatea. Dreptul este constituit dintr-un set de reguli de coabitare astfel încât să putem progresa, prospera și avansa ca și popor. Dreptatea este divină. Dreptul însă este fundamental existentei societății.

Nu știu care din cele două spete de mai sus este mai nocivă : eliberarea unui infractor dovedit sau refuzul unui justițiar de a se supune regulilor statului pe care ar trebui să il apere, pe care își fundamentează existenta și activitatea.

Trista țară în care toată lumea violează Justiția. Răzbunarea acesteia va veni și va fi groaznică.

*
Montesquieu a descris un sistem de separare al puterii politice între trei tipuri diferite de entități, pe care le-a desemnat ca fiind executivul, legislativul și juridicul. Modelul prezentat de Montesquieu a fost inspirat de modelul constituțional britanic, în care monarhul ar fi corespuns executivului, parlamentul țării ([The] British Parliament) ar fi corespuns legislativului și curțile de justiție ar fi corespuns puterii juridice. Critici ai sistemului propus de iluministul francez au comentat adesea că idea sa de separare a puterilor este neclară întrucât în Marea Britanie există o legătură prea strânsă între executiv, legislativ și juridic. Pe de o parte, Montesquieu propusese un model care era viabil în timpul său, și, pe de altă parte, legăturile politice invocate erau mult mai slabe în trecut decât sunt astăzi.
Montesquieu a precizat cu claritate că "independența juridicului trebuie să fie reală și nu doar aparentă".^[4] "Puterea juridică a fost percepută în general ca cea mai importantă dintre puteri, independentă și de neverificat", dar și cea mai puțin periculoasă.^[4] Anumiți politicieni consideră exercitarea puterii judiciare asupra lor înșiși ca o "criminalizare", când, de fapt, ceea ce aceștia numesc criminalizare este un răspuns al juridicului la acte de corupție sau de abuz de putere ale acelorași politicieni. ^{[5]
Sursa citatului : Wikipedia}

Gnoza valentiniana

"[...] Aceștia ne spun că această cunoaștere nu poate fi prezentată în chip deschis, întrucât nu toți sunt în stare să o primească, căci a fost revelată în chip mistic de către Mântuitor prin pilde, către cei vrednici sa o înțeleagă. [...]"

Sfântul Irinaeus despre dogma promovată de Valentin.

Gnosticismul ca filon ascuns al gândirii metafizice și teologale, supraviețuind peste 2000 de ani în umbra cărților interzise dar nedistruse. Tentația arogantei sau cale a înțelegerii prin studiu ?

Educatia. Impotriva șireteniei

Aristip ne dădea povețe bune. Păcat că de 2000 de ani nimeni nu le ascultă : "Abilitățile naturale fără educație sunt precum un pom fără fructe".
Dacă doar am reuși să ne reconectăm cu gândirea filosofică antică ( nu am speranțe încă să ne conectăm la filosofia modernă) am redescoperi frumusețea lumii și acea înțelepciune pe care am putea-o opune șireteniei și vicleniei care acum domină lumea.

 

Mai suntem mândri că suntem români ?

Ieri, un prieten apropiat, vedea ( deși este foarte veche) adresa de web a președinției României:
http://www.presidency.ro/

Nu președinție, ci "presidency".

Dar exemplul nu este singular. As mai aminti ( în treacăt) :
Ministerul Cercetării și Inovării :
http://www.research.gov.ro/

Guvernul României ( avem deci "govern" nu guvern ):
http://gov.ro/

Mândri că suntem români. Limba noastră este o comoară ... îngropată sub slugărnicie.

Poate la fel de mult mă irita când demnitari ai statului român răspund, în conferințe de presă, în alte limbi decât româna. Un fel de dat în stambă care ii și face de râs ,dar mai ales, denotă o jenă.

De când am ajuns să ne fie rușine de noi ? Probabil de mult timp. Doar că eu nu înțeleg...

Minte proastă de român redus, asta am eu. Prea târziu să mă mai schimb.
Pentru a mă putea ignora fără a apela la logică, vă ofer pe tavă un motiv :

Toate's vechi si nouă toate...

"[...] De aceea, se întreabă oratorul, au degenerat urmașii acelora care combăteau cu atâta glorie, sub Ștefan cel Mare sau sub Mihai Viteazul ? Nu, respunde el, poporul nu a degenerat, însă din nenorocire el doarme, de când ocârmuirile vitrege au înlocuit pe eroii noștri naționali. Să-l deșteptăm din somnul acel greu, să-i dăm pilda patriotismului, să-l conducem la fapte mari, și atuncea poporul roman va dovedi, ca este tot acela care, cu câteva veacuri mai înainte, a biruit la Racova și la Călugăreni".

Extras din cuvântarea principelui Sturza
Istoria Romanilor din Dacia Traiană de A.D. Xenopol, volumul XIII ( "Domnia lui Cuza Vodă 1859-1866)- biblioteca(-mi) privata


As comenta dar.. nu am ce. Clar , explicit și atât de adevărat. Sunt mai ales sunt mândru cu un boier / principe avea o atâta iubire pentru popor și îl valoriza într-un mod autentic.
Sic transit gloria mundi.
Să sperăm că nu...