Dieta epicureica

"Toate poftele care nu duc la durere, dacă nu sunt satisfăcute nu sunt necesare, ci au pornirea ușor anihilabilă, dacă cele dorite sunt greu de procurat sau dacă dorinţele par că ne vor dăuna. Şi în dorinţele naturale acelea care nu duc la suferinţă când nu sunt satisfăcute, dar sunt urmărite cu pasiune, se datorează tot unei opinii iluzorii, şi dacă nu sunt înlăturate, nu-i din pricina naturii lor proprii, ci din pricina părerii iluzorii a omului." -Epicur

Revin ( obsesiv) asupra filosofiei epicureice și asupra anatemei aruncate asupra ei din perioada Evului Mediu. Să nu uităm că Platon a dorit să ardă toate operele lui Democrit ( alt filosof atât de iubit de mine). Biserica, în perioada Evului Mediu, Evului Întunecat, a încercat să șteargă din cultura universală sute de filosofi în încercarea de a crea o strictă doctrină idealistă. Din fericire nu au reușit pe deplin.
Dieta epicureică este blândă, este logică, este asumabilă. Este lipsită de asperitățile și duritatea stoică. Este însă recomandată unor persoane evoluate, în drumul spre ințelepciune.

Insă, atât pentru societate cat și pentru tineri sau cei pe zona de început a drumului spre gnosis, susțin și recomand Stoicismul. Este un medicament mai amar dar care ar putea vindeca o societate derutată, care și-a abandonat principiile morale, etice și religioase.

In fata unei alegeri intre binele social și plăcerea unei înțelepciuni domoale ,( cu imensă durere în suflet) as face un rug din lucrările epicureice și hedoniste.

Binele social suprapozitionat plăcerilor fine, intelectuale ale individului.

"În mine sălășluiește ceva care vrea binele. Numai dintr-o neînțelegere cred că-mi doresc mie binele. Dorința binelui, care sălășluiește în mine, nu poate să-mi dorească binele numai mie. Dorinţa binelui este glasul lui Dumnezeu, care doreşte binele tuturor." -Lev Tolstoi