" Tendinta spre bunatate este imprimata adanc in natura umana, in asa masura incat, daca nu poate fi orientata spre oameni, ea se va indrepta spre alte fiinte vii".
Intrebarea care insa nu ne va da pace este: de ce ne este din ce in ce mai greu sa ne orientam bunatatea spre alti oameni ? De ce atatea servicii, ONG-uri, comitii si comitete de protectie a animalelor si nu a semenilor nostrii aflati in situatii mai degradante decat acestea ?
Revenim oare la dictonul latin : Homo homini lupus est ( Omul este pentru om lup/pradator). Dictonul a fost prima data cunoscut in lucrarea "Asinaria" a lui Paulus ( aprox 195 e.n).
Desigur insa ca Seneca tine sa il contrazica spunand ca "omul este sacru pentru om".
Ca sa faca pace, Hobbes ( in lucrarea De Cive -1651) afirma : " Ca sa vorbim impartial, ambii au dreptate; Omul pentru Om este un fel de zeu; si Omul pentru Om este un fel de lup. Prima este adevarata daca privim oamenii intre ei ca cetateni iar a doua daca privim orasele ( tarile) intre ele".
Hobbes o fi avut dreptate in 1651. In 2003 omul este lup pentru alti oameni la orice nivel. Mai putin in propria haita. Degradarea este evidenta si nu voi insista pe evidente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu