Arborii au decis ca trebuie sa aiba si ei un rege, un conducator al regatului pomilor. Functia a fost oferita pe rand maslinului, smochinului si vitei-de-vie. Maslinul a refuzat sa isi piarda vremea conducand arborii si sa renunte la atentia acordata producerii uleiul sau. La fel si vita-de-vie si smochinul au refuzat onoarea, preferand sa faca bine prin strugurii si smochinele lor. In scurt timp regatul pomilor si-a gasit regele : Ciulinul ! El era oricum nefolositor, avea spini si, mai ales, putea face rau tuturor.
Lumile se despart si smochinii se retrag in livezile lor, goniti de ciulini si redusi la uitare. Ciulinii se extind in toate directiile si aroganta pomilor fructiferi se transforma in discurs al neputintei in fata spinilor. Uneori mai plivim pamanturile cotropite de acestia dar, fara un efort imens, este o munca sisifica. Intrebarea ramine : mai putem eradica ciulinii ? Si daca s-ar incepe acest lucru, sunt gata smochinii, maslinii si vita-de-vie sa preia conducerea ?
Cultura si spiritul nostru pot rezista timp de milenii ingropate sub ciulini dar viata muritorilor este scurta. Aidoma acestei fabule care de peste 2000 de ani pune o intrebare. Intrebarea ramine. Raspunsul insa intarzie.
