Prejudecati si antepronuntari.

Ne mandrim cu capacitatea noastra de a procesa informatiile si de a lua decizii rapide. Ceea ce insa nu luam in considerare este faptul ca ,in imensa majoritate a cazurilor, confundam rationamentul cu prejudecata. Departe de mine insa ideea de a subaprecia valoarea acesteia ! Nu am putea functiona fara prejudecati. Pur si simplu nu avem capacitatea de a analiza fiecare lucru care ni se intampla, fiecare noua informatie si a-i determina valoare de adevar. Cu atat mai greu sa mai dam si o solutie. Prejudecatile ne salveaza de un calvar care ne-ar suprasolicita capacitatile mentale.

Dar ceea ce ne salveaza ne poate si distruge. Caci prejudecatile sunt antepronuntari fie personale -bazate pe experiente deja avute-, fie de grup/comunitate/cultura. Si ele pot fi gresite. Sau se schimba. Valoarea lor de adevar este, in orice caz, discutabila.

A trai fara a contesta tot si a trece prin propria judecata este o lipsa a vietii, a propriei trairi a vietii. A respinge prejudecata si a incerca sa judeci tot duce, la nebunie sau la imposibilitatea functionarii normale in societate.

Veche dilema lipsita de raspuns...