Microcosmosul parcului Carol. Inceputul.

 Înțelegerea necesită timp. Timp și răbdare. Acel timp petrecut în liniște, în lipsa timpului urban. Începem să înțelegem atunci când, uneori forțați, petrecem timp observând lucrurile. Obiectele. Parcurile. Microcosmosurile.
 Nu mi-am propus să înțeleg Parcul Carol. Niciodată nu am bănuit că un parc trebuie înțeles. Era doar o zonă urbană de relaxare. Un "dat" care există din calcule arhitecturale sau sociale. Parcul părea doar o structură urbanistică. "Un parc este ...un parc". Nu, nu este doar atât. Si asta am descoperit-o o dată cu venirea lui Thor. Câinele nostru. Care, ca orice câine, are nevoie de plimbare. De două ori pe zi. Am ajuns astfel să cunosc Parcul. Sau am fost condus in cunoasterea acestuia.

 Diminețile sunt bune pentru cunoașterea parcurilor. Diminețile când lumea înconjurătoare pare focalizată pe muncă. Îți întâlnești semenii fără să ii întâlnești. Trec grăbiți și încă adormiți în drumul lor către muncă. Încruntați și lipsiți de poftă. Trecând nepăsători prin Parcul care este doar o scurtătură. Aceasta stare generalizată îți dă însă posibilitatea de a fi singur în Parc. Si, singur fiind, începi să observi, încetul cu încetul, ce te înconjoară. Liniștea și singurătatea sunt obligatorii în rețeta înțelegerii.
 Zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună înțelegerea ta capătă sens. Înțelegerea capătă o curgere și semnificatii, simboluri, idei pană acum ascunse în fata ta se dezvăluie. Parcul devine un microcosmos care pare să fie independent de ceea ce îl înconjoară, fată de lumea urbană. O "digresiune", o altă paranteză deschisă în timpul real. Parcul este o rebeliune , o zonă liberă de Oraș, în mijlocul acestuia.

 Poți iubi un Parc ? Am descoperit că da. Apoi am descoperit că nu sunt singurul. Generații întregi au avut aceeași revelație ca și mine. Parcurile au atras gândurile, au provocat gândirea, au hrănit generații. Parcurile au ceva magic în ele. Această magie nu poate fi împărtășită. Fiecare o găsește singur. Desigur, cei mai multi nu o vor găsi-o niciodată. Nici nu trebuie. Găsirea Parcului are un parcurs alchimic. Ești transformat incercand să înțelegi și să transformi. Procesul este unic și, la sfârșitul lui, piatra filosofală va transforma plumbul în aur. Doar că plumbul și aurul erau și au fost mereu înlăuntrul tău.
 In decursul următoarelor digresiuni voi încerca să prezint Parcul. Tare îmi e teama că sarcina mă depășește.  Dar, datoria mea , în fata mea, este să încerc. Nu este sa reușesc.