Exista o sensibilitate ciudată, exotică, crudă și atât de puternică în omul simplu, omul apropiat de originile sale și de originile pământului. O sensibilitate care cu greu ( dacă o face) își găsește cuvintele potrivite. Poate din aceasta cauză foloseau fluierul sau cuțitul care sculptează o măciucă. Cuvintele veneau greu. Din această categorie... .
"C-așa merge de frumos, Gândești că scrie pe jos.".
Admirația scrisului, respectul actului de cultură, valorizarea absolută a intelectului și a intelectualului. Scrisul ca formă absoluta a frumuseții, a gingășiei. Uimirea în fata miracolului scrierii. Țăranul român a fost de o profunzime puțin înțeleasă... atât în frumusețe cât și în abisuri. Frânturi din aceste suflete zbuciumate găsim în Rebreanu, Sadoveanu, Marin Preda.
"Multe stele sunt pe cer,
Care toate-n ziuă pier;
Şi mai mari şi luminoase,
Nu-s ca mândra de frumoase;
C-aşa merge de frumos,
Gândeşti că scrie pe jos."
Sunt sigur că acest filon mai există...doar că nu mai știu să îl găsesc.
( "Antologia de poezie populară" întocmită de Lucian Blaga)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unind puncte pe hârtia memoriei.
Când ești in zona Varna este recomandabil sa vizitezi Balcicul. Un motiv ar fi ca in zona nu ai multe locuri demne de vizita (in afara ora...
-
Unirea de la 1859 – temeiul solid al României moderne Unirea Moldovei și Țării Românești în 1859 a fost un act fundamental pentru constru...
-
Acum 565 de ani, în data de 29.mai.1453, Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, a fost cucerită de către otomani. Pană în anul 1922...
-
Prea des, atât în discursul public oral ( în general televizat c ă ci prostia nu se poate manifesta plenar "decât pe sticl ă ")...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu