"[...] Atât de ușor fugim de cruce. "E greu !". Firește că este greu ! E moarte ! Noi avem o idee ciudată că totul în jur trebuie să fie minunat, în fiecare zi - ceai cu prăjituri !
Eu le spun monahilor mei: eu nu ii înțeleg pe ortodocși, toți sunt nebuni ! Dacă mergeți la o slujbă ortodoxă, știți că noi facem mereu semnul crucii. Purtăm crucea la gât. Crucile ne înconjoară peste tot. Si toată ziua Il rugăm pe Dumnezeu : dă-mi și mie o cruce ! Dar, îndată ce El ne dă crucea, noi țipăm : "Pentru ce !!!" . Suntem nebuni. [...]"
Atât de multe cruci în jurul meu și atât de putini care și-o doresc. Purtată ca o "amuletă protectoare" este însă lipsită de conținut, de semnificație și nu spune nimic despre purtător. Dacă vrei o cruce, dacă vrei să o porți, trebuie să fii dispus și să îți dorești să preiei și greutatea Crucii, durerile provocate de Ea, să devii solidar, peste timp, cu Purtătorul Crucii. Să îți dorești deci o suferință și o durere acută. Cu cât mai mare, cu atât de bine. Stigmata chiar.
Semnificația purtării Crucii pierdută printre vechile obiceiuri ale unei protecții obținute prin purtarea de simboluri magice. Păgânism ușor de înțeles. Adevăruri creștin-ortodoxe greu de acceptat.
Imitatio Dei .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu