Să injurăm corect.

Chiar și înjurătura merită analizată. Că nu poți înjura ca prostul, fără să ii înțelegi substratul.
Una din înjurăturile preferate de romani, atât în mediul rural cat și urban, este :
"'Fu**ți dumnezeii mă-tii !"

Prima remarca este utilizarea corectă principiul dreptului roman : Mater semper certa est (mama este întotdeauna sigură), pater semper incertus est, tatăl nesigur. Principiu având putere de praesumptio iuris et de iure.

Deci pentru a înjura pe cineva trebuie vizată mama sa. Poporul roman și-a însușit temeinic acest principiu de drept, dovadă fiind înjurăturile care vizează în proporție de 98% mama. 

Revenind la partea  a doua. Persoanele de aceeași credință ( în cazul romanilor- creștin-ortodox) nu ar putea folosi această înjurătură. Având ambii același Dumnezeu. Rezultă în mod evident că înjurătura se adresează celor de alt rit: musulmani, evrei sau catolici. Mă îndoiesc că cineva s-a referit la budisti, jainiști, taoiști sau hindusti. 

Problema este că toate cele patru religii ( ortodoxă, catolică, islamică și iudaică) au același Dumnezeu. Religii abrahamice.

Concluzia este evidentă : in cursul istoriei a existat o eroare de logică. Corect ar fi să înjurăm :
"Fu**ți profetul mă-tii", "schisma mă-tii". Sau alte variații.
Ne-am asumat corect principiile dreptului roman dar am avut o eroare de istorie a religiilor. Nici măcar Mircea Eliade nu a reușit să ne corecteze. Neam încăpățânat. 

Merci Eliza pentru aducerea acestei explicații în fata mea. Anii de studiu ai filosofiei au fost folositori.