La o editura ( care face o grămadă de imbecilități în ultima perioada, ex . :"Amiralul Horthy, regentul Ungariei" de Catherine Horel ) apare volumul Nicolae Iorga, Jurnalul ultimilor ani, 1938-1940.
Dupa 79 de ani de tăcere, putem auzi vocea lui Iorga clarificând o situație istorica extrem de grea pentru România. Texte inedite care nu au avut menirea a fi publicate, ridica un pic din valul care ascunde aceea perioada, perioada în care România pare sa cade într-un hău fără de fund.
Pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord, a Cadrilaterului, incredibila criza politica declanșată de dictatura carlista, trădările partidelor "istorice" și trădările Europei, atacul sovietelor.
Lectura trista și plina de învățături, de avertizări legate de posibilul nostru viitor. Ceva ce a stat sa se întâmple ( și s-a întâmplat) și ce sta acum sa se întâmple, și se poate întâmpla. Mi-a fost greu sa o las din mana și , după un maraton de 10 ore am ajuns la sfârșitul unei cărți care mi-a mai luminat aceea perioada.
Însemnările sunt private, nu aparțin tiparului și exista un soi de jena în a le citi. Ceea ce dorea Iorga sa spună public, o făcea în ziarul pe care îl conducea și în conferințele radiodifuzate. Jurnalul este un document intim. Insa din necesitatea de a înțelege adevărul, uneori, intimitatea poate fi violata. Si aceasta este un asemenea moment. Un alt argument este ca într-un jurnal personal nu se strecoară minciuna sau moderația, ci doar ceea ce gândește autorul. Jurnalul este sincer.
Găsim un Iorga asa cum îl descriu contemporanii : arogant, orgolios, auto-suficient, răzbunător, purtând ranchiună și făcând, aproape zilnic, ceea ce astăzi numim "trafic de influenta". Găsim un Iorga pe deplin dedicat cauzei României și romanilor, luptei pentru afirmare națională si naționalistă, pentru susținerea ortodoxiei si a elementului național. Găsim un Iorga care se sacrifica pentru soarta tarii dar, doar în felul sau și asa cum dictează el. Luptând pentru cauza culturii si dedicându-si timpul ajutorării celorlalți. In același timp in care subminează pe orice si oricine i s-a opus, acum sau oricând aiurea în trecut. Nu se încurcă în sarcasm, Iorga ataca clar, direct si fără menajamente.
Ii vedem astfel desființați pe Gusti, pe Giurescu, pe Scriban, pe Herseni. Pe Armand Călinescu ( relație complicata ) pe Bratieni si... nimeni nu scapă de duritatea lui Iorga.
Nu ascund faptul ca unul din motivele mele a fost clarificarea relațiilor dintre Iorga și Codreanu Zelea. Ceva nu se potrivește în descrierile atât a celor de atunci cat, cu atât mai mult, a celor de acum. Este o fractura intre ei care, deși s-a produs înainte de 1938, creează încă evenimente. Unul dintre ele fiind condamnarea si apoi asasinarea Căpitanului în urma unei plângeri a lui Iorga. Si, peste doi ani, asasinarea lui Iorga de către Garda de Fier ( personal nu consider ca Garda de Fier a lui Horia Sima, sau orice a urmat evenimentelor din 1938, mai poate fi asimilata Legiunii Arhanghelului Mihai; Legiunea a fost asasinata din ordinul lui Carol al II-lea si a murit într-o margine de pădure. Ceea ce a mai continuat este doar rămășită, manipulare nazista, antonesciana și furie proletara).
Deși as putea doar recomanda cartea, sunt sigur ca putini o vor citi-o. Si atunci, pentru a va ridica nivelul de cunoaștere sau pentru a incita interesul, voi publica câteva extrase care privesc Legiunea, Căpitanul și asasinatele.
A nu se uita dușmănia profunda dintre cei doi în aceasta perioada.
In anul 1938
"
[...] 15 MART . Armand Călinescu-mi spune ca, precum era firesc, gardiștii sant foarte încurajați de izbânda hitlerista (
anexarea Austriei). Codreanu a trimes o telegrama lui Hitler, si anume prin cifra lui Fabricius. Primește deputații si face visite. Ai lui anunță ca in curând, ca la Moscova, vom fi puși la zid.
La casa Verde când sosește, se ridica steagul lui ! Cer ca neapărat sa fie înlăturat.
Comerțul legionar insa e în lichidare.
Respectase formele legale. [...]"
"[...] 26 MART S-au închis restaurantele unde se adunau codrenistii. S-au arestat unele cuiburi. Nebunii din grupare cer "sancționarea" lui Călinescu, care nu se teme. [...] "
"[...] 27 MART Codreanu-mi trimete ptrintr-un automobil o scriosare de injurii in care, acusandu-ma ca i-am închis eu pravaliile (!) si citand un articol pe care nu l-am scris alaturi de un ordin circular al lui Călinescu, care nu exista, ma face, în frase rocambolesci, de o comica lipsa de inteligenta si incapacitate de a se exprima, "necinstit".
Pun apostila cuvenita, ca acela care mi-a trimes aceste randuri nesocotite ar trebui sa se gandeasca la crimele ce a facut si ce a provocat si ca numai prin pocainta, nemaiadunand primejdii asupra tarii sale, ar putea sa ispaseasca. Il voi urmari pentru ultragiu. O spun lui Armand Călinescu care ma cautase in zadar toata ziua. I se va presinta lui Codreanu de comisarul regal scrisoarea, batuta la masina cu iscalitura cu tot, pentru a-l intreba daca o recunoaste. Nu o va face, se va publica pentru a i se invedera lasitatea. Facand-o, va fi judecat in cel mai scurt termin. Am aratat lui Călinescu ca, in aceste conditii, nu mai e necesara arestarea. [...]"
"[...] 29 MART Colonelul Hotineanu la mine. A mers la Codreanu a doua zi des de dimineata. L-a gasit la Casa Verde, locuinta neingrijita si murdara. Era imbracat nemteste. Fara a-i da timp sa se gandeasca, i-a infatisat scrisoarea. A declarat ca o recunoaste. Ca sa fie sigur ca-mi parvine a trimes copii si prin fiul mieu Mircea, prin Schina. A iscalit recunoasterea in forma ce i s-a presintat. Puindu-i-se in vedere procesul, a aratat ca "ii convine". A glumit la plecare: " daca vine tot asa de amabil, sa mai pofteasca". Hotineanu i-a spus ca a doua oara va fi asa, dar, a treia, va putea sa fie rugat sa-l intovaraseasca.
El cunoaste si pe batranul Zelea, "un prost infumurat". Fiul e un inferior. crescut de tata ca sa joace acest rol. Abia se poate exprima. Nici el nu-si explica influenta ce exercita asupra unor oameni ca Manoilescu si Nae Ionescu. [...]"
[...] N. Gerogescu la mine. Toto orasul stie de Ministeriul presidat de Prezan, care s-a întors de la Paris cu avionul...
Cetim știrile de la Politie. Legionarii continua sa se adune in uniforme prin cate un restaurant. Titeica (!!) li-a ținut un discurs de aprobare cu prilejul așezării icoanei la Facultatea de Științe. Unde mergem, Doamne ! [...]"
"[...] 7 APRIL Dupa o lunga lipsa, apare Călinescu. Îmi spune ca, la instrucție, Codreanu a încercat sa strecoare scrisoarea sa ca fiind un simplu răspuns la un articol de ziar al mieu... [...]"
"[...] 16 APRIL La Văleni, Fiul meu Mircea îmi cere sa renunț la procesul contra lui Codreanu, care după noul cod penal ar trebui sa fie arestat. Cum nimeni de la guvern nu mai are nimic sa-mi comunice, consimt.
Trimet aceasta telegrama:
"Colonel Hotineanu,
Parchetul militar
București
Încredințându-ma din răspunsurile date la instrucție ca avocatul Corneliu Z. Codreanu nu-si da seama de faptele sale, anulez cererea de a fi judecat pentru scrisoarea trimeasa copilărește mie".
17 APRIL Hotineanu la mine. Aseară a fost arestat Codreanu cu 150 din ai sai. Politia tine secret locul detențiunii lui. S-ar dori ca eu sa continui procesul, care e marți.
Arat nu numai ocupațiile mele si starea de sănătate, foarte rea, dar si putina dispoziție de a lua asupra mea ceia ce nu cutează a face guvernul, care nu întreține nici o legătura cu mine. Cum s-au gasit îndemnuri la revoluție iscălite de Codreanu, care tratează de "mârșăvie" acțiunea mea si presinta pe bătrâni ca niște ființe "cu creierii uscați", pentru aceasta trebuie sa fie judecat, restul fiind doar in subsidiariu. Ii dau in scris explicațiile mele in aceasta privință, arătând ca si după scrisoare nu numai eu sant atacat, dar tot guvernul si in special ministrul de interne, care a ordonat închiderea restaurantului. Indic deci o amânare si o consultare. El găsește "prețioase" aceste declarații.
Aduce si o scrisoare a lui Averescu in care-mi aproba acțiunea si cere a fi chemat ca martur. Prima scrisoare a lui ar fi fost, crede Hotineanu, oprita de anturajul mareșalului. [...]"
19 APRIL Nu s-a cetit prima mea scrisoare. Codreanu a fost condamnat la sase luni de închisoare.
20 APRIL Armand Călinescu la mine. Nu s-a cetit telegrama mea pentru a nu influenta pe judecători. Imi arata ce s-a gasit la Codreanu si ai lui. Intre altele, lista informatorilor lui, pretutindeni, si la Statul Major, cu iscăliturile lor. Si dosare militare. O scrisoare in care Codreanu permite a se lua bani de la evrei, individual. Telegrama de felicitare către Hitler la Anschluss, prin Legația germana. Un raport de la Berlin. O adresa către hitleriști ca sa nu vorbească de războiu, caci își pierd aderenții de aici.
El, Călinescu. e hotărât sa meargă pana la capăt. [...]"
"[...] 27 Maiu De la București spre Venetia, dupa condamnarea lui Codreanu. [...]"
" [...] 3 IUNIE Zamfirescu-mi spune ca situația noastră la italieni e rea, desi momentul era potrivit pentru a ne impune. Cedam si ne umilim. E o lunga si grea moștenire. Totuși i s-a spus, in ciuda articolelor care glorifica pe blândul "martir" Codreanu, ca Italia nu înțelege a se amesteca in viata altora,- dar Ciano va vorbi de influenta in "regiunile danubiene si balcanice", menționând numai pe iugoslavi - si ca, din moment ce nimeni nu s-a ridicat pentru Codreanu, omul nu mai e interesant. [...]"
Urmează alte zeci de adnotări ale lui Iorga asupra condamnării lui Codreanu. protestul lui împotriva condițiilor in care erau ținuti legionarii sau a relelor tratamente aplicate lor, vestea asasinatului si furia lui Iorga împotriva acestei barbarii.
Necunoscuta istoriografiei moderne ( oare necunoscuta pana acum ? ) este aceasta retragere a acuzațiilor lui Iorga. In mod practic, Codreanu ar fi trebuit eliberat imediat. Dar, dorințele regelui Carol al II-lea erau altele.
Iorga arunca, din mormânt, iarăși, o raza de lumina asupra istoriei și istoriilor noastre.
Adevărurile istorice, mai devreme sau mai târziu, ies la iveala.
O carte ce merita citita.
