Istorie si rasism

Istorie și rasism. – Marius Turda si Maria Sophia Quine
Editura Polirom 2019

Sau „cultura/ antropologia pentru toți”.

Ceea ce nu este rău. Cultura ( de orice fel și în orice domeniu) trebuie promovată cat mai mult căci lipsa ei a dus deja la grave derapaje. Unul dintre aceste derapaje grave este „corectitudinea politica”. Boală grea de care suferă și această carte. Grea suferință care generează aberații (nu de data asta) și fracturi logice. Sincer fiind, fără aceste fracturi logice și „corectitudini politice” o carte discutând despre „rasă”si „rasism” ar fi fost interzisă. Si nu cred că autorii au veleități de martiri ai științei.

Să fim însa bine înțeleși : cartea merită și trebuie citită. Mai ales pentru că este pentru prima dată (probabil) când veți avea preocupări antropologice/ rasiale. Nici măcar nu puteți fi de acord cu mine ( sau cu autorii) fără să o citiți.

L-am întâlnit pe dl. Marius Turda de curând, in cadrul unei conferințe organizate de Universitatea București. Mi-a făcut o impresie puternică si am fost ( încă sunt) impresionat de vasta cultură si cunoaștere a istoriei naționale interbelice ( nu numai a antropologiei). Si de el ca om de cultură si știință.  

Am cumpărat ulterior ultima sa carte pe care am reușit să o termin. Principalele mele insatisfacții (majore) sunt legate de :

a)      Afirmare inexistentei raselor;

b)      Amestecarea conceptelor de „rasă”, „etnicitate”, „superioritate”, „naționalitate”.

Luându-le pe rând.

1. Afirmarea inexistentei raselor umane.

Aceasta este concluzia principala a cărții. Nu este prima dată când citesc materiale ale antropologilor prin care își desființează ( direct și prin deducție logica) știința a căror cercetători sau profesori sunt ( dl Marius Turda este profesor la Oxford Brooks de istoria biomedicinei). Afirmația este corectă politic dar incorectă conform realității, opticii, medicinei, bunului simt.

Eu mă uit la un individ si îl identific ca aparținând speciei umane (cei mai mulți aparținând subspeciei Homo sapiens sapiens). Apoi îl identific ca fiind alb, negru, galben, brun, roșu ( nord-americanii), etc. Rasa și culoarea pielii sunt Realități Biologice Obiective. Mă uit si văd culori diferite. Dacă m-as uita mai în interior as vedea diferențe Structurale clare și clasificabile. Nu mă refer la doar la craniometrie. Dar sa rămânem la ceva clar: culoare. Tocmai pentru a preveni alte clasificări cu potențial distructiv ( arieni, mediteraneeni, teutoni, etc.) trebuie să acceptăm o clasificare benignă bazată pe culoarea pielii. Si dacă nu o denumim „rasă” cum as denumi-o ? Colorație ? Asta ar fi urat. Te uiți la culoarea pielii tale și știi ce ești. Sau, dacă ai dubii ești metis. O încrucișare intre două sau mai multe rase. Nici aici nu văd o problemă. Ești metis. Nu ești alb, nu ești negru, nu ești galben, ești metis. Ești ceva. Dar Nu ești alb. Nu ești nici negru. Trebuie totuși să fii ceva căci exiști si dorești a determina cărei rase aparții.

Nu mă puteți convinge să privesc o imagine a unui alb alături de un negru și să nu văd nici o diferență. Dacă nu o remarcați, vă pot recomanda un oculist ( cazul simplu) sau un neurolog ( partea lungă si periculoasă). Să nu îmi cereți să „fac abstracție” de ea. Rasele deci există.

De aici însă până la a afirma superioritatea uneia în fata alteia… drum lung. Să nu plecăm deocamdată pe el. Să clarificăm această evidentă. Ziua e zi, noaptea e noapte, albul e alb, galbenul e galben si negru este negru. Ok ? Mergem in continuare.

2. Amestecarea conceptelor de „rasa”, „etnicitate”, „superioritate”, „naționalitate”.

Domnia sa, pe parcursul a peste 140 de pagini afirmă că aceste concepte de rasă, etnie, naționalitate, civilizație sau cultură au fost bulversate si aranjate „măsluit” în a demonstra anumite idei preconcepute sau valide dar neargumentate. Afirmând, evident, o superioritate a unei nații sau rase. Ceea ce este discutabil si, in cele mai multe cazuri, eronat. Sunt in perfect acord cu opinia Domniei sale. Ceea ce nu înțeleg este cum de folosește exact aceleași confuzii in a demonstra contrariul : inexistenta „raselor umane”. Exact aceleași metode utilizate în ambele sensuri. In demonstrarea „superiorității” si „inexistentei”.
Totodată, nu putem să desconsiderăm niște poziții sau idei ale unor gânditori, antropologi, oameni politici doar pe baza efectelor ulterioare ale doctrinelor lor. Nu trebuie forțată o falsă relație de cauzalitate acolo unde nu există. Si chiar in cazul in care există o relație de cauzalitate nu putem ignora ipotezele, argumentările, dovezile si gândirea celor cu care nu suntem de acord, chiar dacă efectele sunt cunoscute.  Suntem cu toții de acord că nazismul lui Hitler a fost si eronat si creat pseudoștiințe. Cu toate acestea nu putem elimina in bloc, fără o analiză la rece, toate ipotezele acelei perioade si studiile sau ideile filosofice ale Germaniei interbelice si naziste. Aceeași manipulare ( uneori fină) in desființarea imensei majorități a „entuziaștilor” rasismului. Si anulându-i pe aceștia brusc anulăm însăși discuția peste timp legată de existenta raselor umane. Total eronat.

Ceea ce însă m-a bucurat si as dori să îl suspectez pe distinsul nostru compatriot de plăcută șiretenie: citarea surselor folosite, numelor autorilor, titlurilor lucrărilor școlilor pro-„rasiste” internaționale ( in special europene). Aceste mici citate ( desigur combătute de autor) iti trezesc atenția deoarece nu le știai. Si le notezi urmând a le analiza direct si fără interferente externe astfel încât să iți poți faci o proprie opinie. O lungă lista de gânditori asupra rasismului, a existentei raselor, filosofi, medici, antropologi, etnografi, oameni politici sau conducători. Daca adevărul reiese din confruntarea ideilor atunci, cu siguranță, trebuie să le dăm si lor cuvântul. Așa că… citiți, notați, căutați în anticariate sau în cărțile vechi scanate ( câteva postate chiar de mine). Să gândim noi înșine si să decidem ce credem.

Existenta sau inexistenta raselor umane îmi pare o întrebare fără scop. Nu poți ignora realitatea fizică. Rasele biologice există si ne este ușor sa le observăm. Ele nu sunt identice si au diferențe notabile. Si ele trebuie enumerate si clasificate.  Metisările există. Si accelerează. Este însă discutabilă teoria superiorității fizice, a potențialului cultural, creativ sau intelectual al unei anumite rase. Spun discutabilă și nu neapărat inexactă. Desigur aici intrăm pe tărâmul subiectivității si a incorectitudinii „politice”. Dar o zonă ce trebuie, cândva, cercetată și lămurită. Știința urăște „zonele albe”, zonele interzise cercetării.  

Dacă însă dorim să avem dreptul de a avea o opinie trebuie, înainte de a o formula, să ne adâncim în studiul rasismului și al antropologie. Iar cartea „Istorie și rasism” a compatriotului nostru „pierdut” prin Londra este cel mai bun punct în această căutare.